OPINIE EY ROMÂNIA: Directiva privind declararea publică a impozitelor plătite în fiecare ţară a fost adoptată

Propunerea de Directivă privind raportarea publică pentru fiecare ţară în parte (CbCR) a trecut săptămâna trecută de Parlamentul European şi urmează să intre în vigoare în decembrie anul acesta. Directiva prevede obligaţia declarării publice a impozitului pe profit plătit în fiecare stat membru sau într-o ţară terţă aflată într-o jurisdicţie necooperantă, precum şi a altor informaţii legate de impozite - profituri, angajaţi în fiecare ţară. Raportarea trebuie realizată de multinaţionalele sau companiile independente cu un venit total consolidat de peste 750 milioane de euro în fiecare dintre ultimele două exerciţii financiare consecutive, indiferent dacă îşi au sediul în UE sau în afara acesteia (dar operează în UE). Statele membre vor avea la dispoziţie 18 luni pentru a transpune directiva în legislaţia naţională.

Directiva nu este chiar nouă, ci o reactivare a unei propuneri mai vechi, din 2016, ce venea în contextul Acţiunii 13 a BEPS (pilonul OECD menit să combată erodarea bazei de impozitare şi transferul profitului). Aceasta stabilea, tocmai pentru a ajuta ţările să urmărească profiturile realizate pe teritoriul lor şi să se poată opune unor eventuale transferuri de bani, să impună multinaţionalelor să îşi declare veniturile şi profiturile realizate, dar fiecare autorităţii financiare de care aparţine. Propunerea de Directivă, în schimb, depăşea acest cadru şi propunea ca multinaţionalele să raporteze public, în registrul public şi pe site-ul lor, profiturile în fiecare dintre ţările în care sunt prezente, veniturile şi angajaţii din fiecare ţară. Noua variantă a fost însă blocată, în lipsa unui acord politic. Impedimentul a fost depăşit în vară, când Portugalia a reuşit să obţină acordul Sloveniei şi al Austriei, care se împotriviseră până atunci, şi să mute temeiul juridic din legislaţia de armonizare a normelor referitoare la impozitul direct,

în legislaţia specifică dreptului societăţilor comerciale, contabilităţii şi raportărilor financiare, schimbare care atrage competenţa Parlamentului European şi a Consiliului, Parlamentul devenind for decizional.

Textul de compromis, care a fost însuşit de altfel şi de Parlament, menţionează că informaţiile ar trebui să fie dezvăluite dezagregat pentru fiecare ţară în parte şi, astfel, să fie raportare pentru fiecare dintre cele 27 de state membre ale UE şi pentru toate jurisdicţiile necooperante. Data de începere a raportării a fost stabilită până cel târziu la primul exerciţiu financiar care începe la sau după doi ani şi şase luni de la data intrării în vigoare a directivei. Această modificare ar putea presupune că momentele diferite de transpunere a directivei de către statele membre individuale nu ar mai afecta data de începere a normelor, deoarece acum punctul de declanşare este intrarea în vigoare a directivei şi nu termenul limită de transpunere. Cu toate acestea, utilizarea termenului "cel mai târziu" şi în textul actualizat poate însemna că statele membre ar avea în continuare posibilitatea de a aplica normele mai devreme dacă aleg în mod conştient să facă acest lucru.

Important de reţinut. Directiva de raportare publică va avea un impact semnificativ asupra multinaţionalelor, care ar trebui să se aştepte la o creştere a transparenţei, pentru că investitorii şi publicul solicită tot mai multe informaţii referitoare la impozitele pe care le plătesc, ceea ce le va afecta direct poziţiile fiscale.

Companiile ar trebui, de asemenea, să monitorizeze îndeaproape progresul transpunerii directivei de către statele membre individuale şi să evalueze impactul directivei asupra activităţii lor, stabilindu-şi strategiile şi asigurându-se că sunt pregătite să colecteze datele necesare pentru a asigura calitatea şi consecvenţa raportării.