OPINIE Strategia podurilor de flori versus tactica punţilor de capital

Ştirea apărută la sfârşitul anului trecut, conform căreia Bursa de Valori Bucureşti urmează să fie implicată în dezvoltarea unei burse noi la Chişinău, a stârnit multe comentarii şi un interes viu din partea investitorilor şi participanţilor la piaţă. Fie că erau pro sau contra, comentariile erau temperate de lipsa suplimentară de informaţii, precum şi de înţelegerea punctului de plecare în respectivul demers. De unde şi până unde şi de ce acum? Neavând pretenţia de a şti răspunsul, mai ales în nişte chestiuni despre care şi-au dat cu părerea oficialităţi şi miniştri, consider că la baza acţiunilor şi discuţiilor este Proiectul de Lege pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare a pieţei de capital din Republica Moldova pentru perioada 2025-2030.

Un document foarte interesant, în primul rând pentru sinceritatea abordării. Este ştiut că, dacă vrei să îndrepţi ceva, trebuie să faci o diagnoză sinceră şi să recunoşti ce a mers prost şi, mai ales, de ce a mers prost. Plecând de la materialul clientului, adică de la conţinutul Strategiei, situaţia este mai tristă şi mai dezastruoasă decât ar putea cineva crede. De la înfiinţarea pieţei de capital din Republica Moldova acum 30 de ani, nu a avut loc nici un IPO de acţiuni. Punct. Au avut loc două emisii de obligaţiuni: una de municipale în 2021 şi una de obligaţiuni corporative ale băncii maib în 2023. Asta este tot. Cifra de afaceri a Bursei de Valori a Moldovei în 2023 era de 623.000 de lei moldoveneşti, în scădere cu 60% faţă de anul precedent. Pe româneşte, înseamnă 161.000 de lei de ai noştri sau aproximativ 32.000 de euro. Vestici. Cifra de afaceri!!

În ultimii cinci ani, pe piaţa bursieră s-au înregistrat, în medie, aproximativ trei tranzacţii zilnic. În condiţiile în care mediul bursier moldovean este format dintr-un operator de piaţă, un depozitar central unic (care nu este legat de operatorul de piaţă !!!!), douăsprezece societăţi de investiţii (din care cinci nebancare, deci care trebuie să trăiască din piaţă) şi şapte societăţi de registru, absolut toate pe pierdere la jumătatea lui 2024.

Din acest punct orice medic legist ar constata decesul pacientului. Fie că este vorba despre o fiinţă sau o entitate economică. Diferenţa între fiinţe şi entităţi economice este că la deces, în primul caz, se trimit spre odihnă veşnică ori ispăşirea păcatelor, pe când, în al doilea caz, cu cât importanţa lor declarativă este mai mare, ele vor fi ţinute "împăiate" la fereastră sa fie văzute de poştaşul cu pensia. De parcă o instituţie nefuncţională poate legitima o economie ca fiind de piaţă. Nu! Economia unei ţări se legitimează ca fiind de piaţă prin funcţionalitatea, profitul şi bunăstarea adusă oamenilor. Restul sunt poveşti.

Ca orice ""anatomopatolog'' care se respectă am fost mulţumit să constat că am diagnosticat cauza decesului cu ani în urmă, când vorbeam despre piaţa de capital de la noi. Şi ea este cauzată de contaminarea cu "PePeMită". Spuneam acum unsprezece ani că motivul pentru care piaţa noastră de capital arăta jalnic era că la baza constituirii ei a stat Programul de Privatizare în Masă. Folosirea infrastructurii pieţei de capital de către societăţile din PPM a adus pe termen scurt lichiditate şi un oarecare confort participanţilor la piaţă, dar a săpat încrederea investitorilor şi a pervertit comportamentul tuturor.

Mergând mai adânc şi discutând pe fundamente, am spus atunci că privatizarea în masă era o naţionalizare cu semn opus, având ambele la bază acelaşi principiu: cel al egalităţii. Or, a construi Bursa, instituţia emblematică a capitalismului, pe un principiu socialist cum este cel al egalităţii, nu avea cum să dea rezultate. Atât timp cât oamenii primesc acţiunile gratuit, nu vor aprecia obiectiv preţul lor şi nu se va obţine o valoare de piaţă a unei companii. Neavând valoare reală, nu poţi obţine finanţare, iar dacă nu poţi obţine finanţare, de ce să mai foloseşti Bursa? Iar dacă ceva este inutil, este mort. Chiar dacă este ţinut "îmbălsămat" cu bani de la stat.

În Strategie este scris: "Privatizarea în masă, ca punct de pornire în edificarea pieţei de capital autohtone, a influenţat direct nivelul de lichiditate a pieţei, dar a şi avut drept efect subminarea, pe scară largă, a încrederii populaţiei în beneficiile acesteia (aşteptate de la investirea bonurilor patrimoniale prin intermediul fondurilor de investiţii şi al companiilor fiduciare)".

"Efectele negative ale privatizării din anii "90 şi problemele pe care le întâmpină în continuare acţionarii minoritari - investitori contra bonurilor patrimoniale, erodează în continuare încrederea populaţiei în instrumentele pieţei de capital".

Acum, trebuie să fiu cinstit şi să dau Cezarului ce este al Cezarului. Primul care a formulat ideea separării PPM-ului de Bursă a fost Make. Şi acum îmi amintesc şocul din dimineaţa aceea de la o AGA a Bursei de Valori, când, după o noapte de discuţii înalt filozofice şi aplicat economice, ideea de a nu mai avea cupoanele din PPM pe care să le dijmuim cu 8% ne-a tăiat filmul şi ne-am trezit instant la auzul acelei erezii. Tezele lui Luther pe uşa bisericii din Wittenberg au fost mai bine primite de Biserica Catolică decât ceea ce propunea domnul ziarist ca soluţie pentru piaţa de capital. Tipic româneşte şi absolut normal, i s-a spus să o lase aşa, că are interes să facă vânzarea acţiunilor PPM prin ziarul său. Că de aia i-a zis ziarului Bursa. Păi ce, nu ştim noi?!

Peste ani, în 2014, i-am dat dreptate şi am săpat mai adânc să înţeleg. Şi zic că am priceput şi am explicat mai sus de ce fundamental nu a mers. Iar acum, autorităţile din Republica Moldova ne dau dreptate. Prin proiect de lege.

Este clar că o bursă de valori a Moldovei nu se poate susţine singură şi nu poate exista independentă. În analiza European Union Market Capitalization: % of GDP se observă că, pentru ţările dezvoltate, cu economii performante şi grad mare de bunăstare materială, capitalizarea bursieră depăşeşte PIB-ul: Taiwan 240%, SUA 155%, Danemarca 170%, Olanda 133%. Pentru ţările din estul Europei, procentul variază de la 42% în Polonia la 8% în Bulgaria. Noi stăm la un onorabil (atât s-a putut) 18,4%. PIB de 406 miliarde de dolari, o capitalizare bursieră de 75 de miliarde de dolari. Din analiza rezultă că, cu cât ţările sunt mai mici şi mai puţin dezvoltate, procentul de capitalizare din PIB scade: Serbia 4,8%, Belarus 2,8%, Georgia 0,1%, Armenia 3,4%. Viabilitatea unei burse locale independente este pusă sub semnul întrebării cu cât ţara este mai mică, iar în cazul Moldovei (care nici măcar nu apare în tabel), procentul este de 3%. Adică, la un PIB de 18 miliarde de dolari, cum are Moldova, capitalizarea este pe la 500 de milioane de dolari. Şi dacă ar ajunge la performanţa noastră (ce-mi place când alătur BVB şi performanţă!) peste noapte, am vorbi de o capitalizare de 3,5 miliarde de dolari, adică nici jumătate de SNP Petrom. Imposibil să susţii o Bursă la sumele acestea, pentru că nu vorbim doar despre instituţia respectivă, ci şi despre depozitar şi despre societăţile de intermediere. De registrele independente nu are rost să amintim. Atenţie! Noi vorbim de capitalizare şi nu de lichiditate, cea care cu adevărat influenţează direct veniturile .

Pentru intermediere te poţi baza în primul rând pe bănci, dar în acest caz trebuie să ţii cont, cum am văzut la noi, că băncile sunt interesate de companiile mari. Oferă servicii de intermediere în subsidiar cu cele bancare şi apelează la piaţa de capital când nu mai pot oferi produsele bancare sau când există pericolul să plece clientul la altă bancă sau la un intermediar. Dinamica unei pieţe şi dezvoltarea ei o dau brokerii independenţi, căci ei sunt cei interesaţi să aducă companii pe piaţă, să le finanţeze, să le pupe să crească şi, în cealaltă parte, să fie flexibili şi să cânte în strună investitorilor si clienţilor de retail sau instituţionali, căci lipsa de alternativă este mama perseverenţei. Problema este cum reuşesc să existe brokeri independenţi pe o piaţă aşa de mică. Iar aceştia să-şi ţină oamenii. Cu cât vrei să te integrezi mai mult în piaţa europeană, cresc cerinţele de dotare tehnică, audituri informatice, acces la baze de date şi fluxuri informaţionale, departamente de analiză şi evaluare şi, peste toate, cel mai important, cerinţele de conformitate şi combaterea spălării banilor. Toate acestea înseamnă oameni şi bani. Mulţi bani şi mulţi oameni. Doar că, date fiind limitarea şi perspectiva pieţei, este puţin probabil să existe entităţi private care să aloce sumele necesare, chiar dacă în timp.

Şi tocmai timpul este marea provocare. Căci totul se mişcă cu viteză accelerată iar platformele de investiţii din ce în ce mai accesibile vor aspira din posibilii clienţi de retail, canalizând banii lor pe măsură ce nivelul de trai va creşte, către alte economii. Nu mai vorbim de piaţa crypto, care şi din România a aspirat între cinci şi zece miliarde de dolari, adică undeva la 10-15% din capitalizarea BVB. Pe de altă parte, companiile performante private moldoveneşti în căutare de finanţare şi dezvoltare vor fi vânate de investitori strategici (care nu sunt interesaţi, în general, de listări, mai ales pe o piaţă incipientă), de fonduri de Venture Capital sau fonduri de investiţii care au propria lor strategie şi care privesc bursa doar ca una din alternative şi numai când companiile ajung la un anumit grad de maturitate.

Revenind la proiectul de lege, se pare că s-a înţeles esenţialul de către autorităţile moldovene. Şi asta explică interesul brusc al BVB-ului pentru piaţa de la Chişinău şi discuţiile care au loc. Căci este scris negru pe alb la Obiectivul specific 3.3. Facilitarea integrării regionale a pieţei de capital: "Integrarea cu pieţele de capital regionale, mai mature, cum ar fi cea din România, nu reprezintă doar o oportunitate, ci şi o necesitate pentru Republica Moldova. UE, prin planul său de unificare a pieţelor de capital, oferă un cadru de acţiune accelerată în acest sens. Procesul de integrare va aduce multiple beneficii, în mod special, emitenţilor de valori mobiliare, cum ar fi listările transfrontaliere duale sau non-duale".

Acum, că restul strategiei este cuprinzător şi tratează corect politic toate instituţiile pieţei din Moldova şi creionează următorii paşi ce trebuie făcuţi, rămâne să vedem cu timpul dacă şi cât va fi posibil de realizat. Aşteptăm cu interes să vedem ce va urma. Aş mai avea de comentat despre strategie şi despre soluţii, dar lăsăm pe altă dată.

Am discutat în timp cu multe firme din Republica Moldova prezente la diverse evenimente de la Bucureşti, am contactat firme rezidente în Moldova Innovation Technology Park, am participat la interesantul eveniment din sfera tehnologiei Moldova Digital Summit şi, mai recent, la Expoziţia Naţională 2025. Am fost încântat să văd o deschidere mai mare pentru Bursă şi răbdare de a asculta explicaţii despre piaţa de capital la antreprenorii cu care am povestit, decât ce mi se întâmplă de obicei cu firmele de la noi.

M-a bucurat că deschiderea venea de la antreprenorii din zona tehnologiei pentru care piaţa de capital este cea mai potrivită cale de dezvoltare. Companiile din IT prezente la cota BVB, listate şi finanţate în ultimii ani, cu poveştile lor - unele cu mai mult, altele cu mai puţin succes - constituie exemple palpabile şi uşor de înţeles pentru acelaşi sector de peste Prut, care în acest moment, a ajuns la un similar 8% din PIB, exact ca în România. Că doar suntem fraţi.

Ce cred că putem face rapid, până se aprobă strategiile guvernamentale, până se modifică cadrul legislativ, până se pun în aplicare proiectele şi până se aliniază astrele, este să fim deschişi ca piaţă de capital pentru companiile bune şi performante din Moldova, care doresc, în primul rând, să se dezvolte spre România şi Uniunea Europeană şi care vor să atragă finanţare, asumându-şi că listarea pe Bursa de Valori cere transparenţă, corectitudine, performanţă şi dialog cu investitorii. Succesul Purcari singular şi îndepărtat ca timp, replicat rapid de câteva companii moldoveneşti performante, eventual crearea unui segment special pe AeRO, ar fi mai de efect si ar putea mişca mai repede lucrurile în direcţia dorită.

Până se vor bate primii piloni ai constructului guvernamental moldovean, cu implicarea sau nu a părţii române, putem face primii paşi prin "construirea de punţi între companiile moldoveneşti şi pieţele de capital româneşti" , căci "la Chişinău este talent, la Chişinău este inovaţie, la Chişinău este determinare" , ca să citez într-o singură frază doi prim-miniştri ai Moldovei.

Daca strategia podurilor de flori de la începutul anilor 90 nu a avut mare succes, poate că tactica punţilor de capital să facă mai mult pentru apropierea celor două ţări şi integrarea lor în marea familie europeană.