OPINII Aburii unei cafele reci

Votul de duminică a reechilibrat, cu discreţie, scena noas-tră politică. Cu o prezenţă la urne mai redusă ca niciodată, alegerile pentru europarlamentare prilejuiesc chiar înainte de intrarea în anul electoral 2008, calcule pe date reale pentru liderii politici.

Aparent, câştigătorii sunt principalele partide- PD, PSD, PNL- plus PLD, aripa care s-a rupt de liberali la sfârşitul anului trecut, şi UDMR.

Dar PD a obţinut mult mai puţin decât îl creditau sondajele şi chiar decât liderii şi membrii partidului. Doar adunat cu rezultatul surprinzător obţinut de PLD, PD tinde să atingă procentajul aşteptat de analişti şi de membrii PD.

Câştigul real al lui Traian Băsescu este trecerea PLD de pragul electoral, fără emoţii.

Însă, un procentaj similar cu cel obţinut de PD şi PLD (cumulat) l-a obţinut şi PSD împreună cu PNL, adversarii politici din ultimii trei ani ai preşedintelui. Ambele partide au reuşit să realizeze un scor chiar peste propriile aşteptări.

Votul obţinut de PSD nu cred că are darul să-l îngrijoreze pe Traian Băsescu, căci rezultatul îl poate conserva în fruntea partidului pe Mircea Geoană, o variantă mult mai pe placul preşedintelui decât un Sorin Oprescu sau alt lider din aproprierea fostului preşedinte Ion Iliescu sau al altei grupări (cu excepţia celei de la Cluj care l-a inventat pe Geoană preşedinte).

Scorul peste aşteptări al PNL, chiar în condiţiile absenteismului din mediul urban, îi pică foarte greu lui Traian Băsescu, chiar dacă are dreptate când susţine că alegerile de duminică îi confirmă declaraţiile că avem un "Guvern de 20%".

PNL şi UDMR, partidele care conduc Guvernul, au obţinut, împreună, spre 20%. Adică, procentul care l-a făcut pe Traian Băsescu să acuze că avem o guvernare nedemocratică, în care o minoritate decide pentru majoritate.

Doar că tocmai acest procent trebuie că-i dă bătăi de cap lui Traian Băsescu. Pentru că el păstrează întărit PNL, dar, mai ales, ridică UDMR peste pragul electoral, cu aproape un punct. Mobilizarea electoratului maghiar constituie problema mare a preşedintelui, care a încercat în acest an, în mod repetat, să construiască o opoziţie maghiară la UDMR, ca să-i dilueze forţa electorală.

Echilibrarea scenei politice şi scorul UDMR îi aşează pe Marko Bela şi restul liderilor Uniunii în poziţia în care pot contrabalansa rezultatul viitoarelor alegeri.

Dacă rezultatul la viitorul scrutin va păstra tendinţa votului de duminică, lui Traian Băsescu îi va fi aproape imposibil să facă un guvern în jurul PD şi PLD, fără sprijinul UDMR. Greu de crezut, însă, că liderii UDMR vor mai accepta târgul din 2004 cu Traian Băsescu, după ce acesta a încercat să-i scoată din politică.

Fără sprijinul UDMR, Traian Băsescu se va putea uita spre PSD, pentru o coaliţie guvernamentală formată din PD, PLD şi social-democraţi.

O variantă care însă l-ar cos-ta scump la alegerile prezidenţiale din 2009, mai ales în rândul celor care l-au votat acum trei ani tocmai pentru că reprezenta o alternativă reală la "partidul-stat" PSD.

Altă variantă pentru pre-şedinte ar fi să încerce scoaterea lui Tăriceanu de la Guvern, în ideea că astfel îl va dinamita în PNL şi va reuşi să-i recupereze pe liberali pentru viitoarea guvernare. Doar că, aşa cum s-a văzut, Tăriceanu este greu de doborât, iar loviturile repetate care-i vin dinspre Cotroceni şi zona PD-PLD, mai mult îi consolidează poziţia în partid şi pe scena politică.

Abia acum pot fi înţelese temerile din vară ale lui Traian Băsescu şi încercările sale disperate de a slăbi UDMR ca să-l tragă sub pragul electoral.

Dacă în privinţa PLD, strădaniile preşedintelui s-au dovedit câştigătoare, în schimb votul obţinut de PNL şi, mai ales, de UDMR, aproape că anulează eforturile insistente ale preşedintelui din ultimii trei ani de a-i alunga pe Tăricea-nu şi pe oamenii săi de la guvernare.

Votul de duminică arată, de fapt, că o parte semnificativă din admiratorii lui Traian Băsescu reprezintă un public sofisticat, oameni care îl pot taxa oricând, pentru derapaje. Un public ocupat, dar atent la politică şi pe cale să se depărteze cu totul de ea.

Exact acest electorat pare că a început să studieze mai atent manevrele politice ale lui Traian Băsescu. Sunt aceeaşi oameni care, în 2004, îi puteau trece multe cu vederea lui Traian Băsescu pentru că nu-l mai doreau pe Adrian Năstase.

Sunt cei care atunci credeau în statutul de "victimă" a corupţiei pe care şi-l construise Traian Băsescu, dar astăzi nu mai cred, pentru că ei văd în preşedinte cel mai puternic om în stat. Ei vor un preşedinte, nu o "victimă".

Sunt cei care nu tolerează nicidecum corupţia, dar aş-teaptă şi altceva de la preşedinte decât, doar, discursuri anticorupţie. Vor proiecte de modernizare a României, dezbateri reale pe problemele ţării - sărăcie, slaba infrastructură, egalitatea reală de şanse. Adică acces nediscriminatoriu la bunăstare.

Dar pentru asta vor, în primul rând, bunăstare.

Sunt tot cei care au dorit în primăvară ca Traian Băsescu să-şi continue mandatul de preşedinte, dar, duminică, au preferat să stea acasă decât să meargă să-i susţină Referendumul pentru uninominal, deşi discursul pentru ambele a fost centrat pe lupta anticorupţie. Numai că între referen-dumul pentru demisie şi cel de duminică, Dinu Patriciu, prigonit de Traian Băsescu, s-a îmbogăţit cu 2 miliarde de dolari, devenind cel mai bogat român.

Sunt cetăţenii care, deşi sus-ţin că încă l-ar mai vota pe Traian Băsescu, totuşi nu sunt neapărat de acord şi cu plecarea lui Tăriceanu din Guvern. Sunt cei care n-au mai venit la ultima întâlnire din Piaţa Universităţii, pentru că îl aşteptaseră pe preşedinte cu două luni înainte.

Sunt cei care cred că Traian Băsescu poate fi încă un preşedinte bun, dar cu o opoziţie pe măsură. Pentru că nu vor să rişte, încă mai cred în rolul instituţiilor în democraţie.

Cu ei ar trebui să-şi bea cafeaua într-o dimineaţă preşedintele ca să înţeleagă mai bine ce s-a întâmplat duminică.

O cafea cam rece ce-i drept ...