OPINII Asgardia, stat spaţial - soft power rusesc sau iniţiativă onestă de colonizare a spaţiului?

Un stat virtual, construit pe ideea colonizării spaţiului, îşi votează zilele acestea Constituţia. Numit Asgardia şi constituit drept un "regat spaţial", noua "naţiune" este invenţia rusului Igor Raufovich Ashurbeyli. Acesta este om de ştiinţă şi a condus, timp de 11 ani, o organizaţie rusească de cercetare, finanţată de armata rusă. Ashurbeyli a fost ales drept şeful noului stat.

Calitatea de cetăţean al Asgardiei se obţine prin crearea unui cont pe internet, pe site-ul asgardia.space. Deja s-au strâns aproape 270.000 de membri. Câteva sute sunt din România. Cei mai mulţi cetăţeni, aproximativ 20.000, sunt din Turcia. Un satelit care ar urma să fie lansat în toamna lui 2017 va conţine fişierele urcate de utilizatori pe site-ul iniţiativei şi ar fi primul teritoriu "suveran" al Asgardiei. În viitor, odată cu evoluţia omenirii în spaţiu, noua naţiune interetnică ar urma să fie o structură deja-existentă în noua realitate umană.

Majoritatea statelor lumii au ratificat tratate cu privire la libertatea spaţiului cosmic şi al satelitului natural al Pământului. Asgardia nu încalcă dreptul internaţional, ci ar exista, chiar literalmente, în spaţiul dintre ele, fără legătură cu statele de pe Pământ. În mod evident, Asgardia nu este recunoscută de nimeni, de niciun alt stat, drept pentru care valoarea juridică a cetăţeniei este zero. Cu toate acestea, Constituţia declară independenţa Asgardiei şi spune că statul este apolitic, fără partide. De altfel, statutul de regat trans-etnic nu asigură drepturi mai departe de hârtia pe care este scris. Cetăţenia pare să fie, pe viitor, condiţionată de acceptarea Constituţiei. Nu există posibilitatea de a vota împotriva ei.

Istoria este plină de state care şi-au declarat independenţa, indiferent de greutatea cu care şi-au construit, mai târziu, destinele. Voinţa naţională, în general clădită pe considerente etnice, a stat la baza statelor moderne, în umbra marilor imperii şi a destrămării ulterioare a acestora.

Au existat şi cazuri în care voinţa personală a fost destul pentru a construi state, în măsură cu puterea sau oportunismul fiecăruia. Un exemplu faimos este cel al Principatului Sealand, o platformă petrolieră din largul Marii Britanii pe care un cetăţean englez, pe nume Paddy Roy Bates, a preluat-o în 1967 şi a declarat-o stat suveran, în numele familiei sale. Principatul nu este recunoscut, în mod internaţional, dar emite paşapoarte, are o monedă naţională şi a suferit chiar şi o lovitură de stat. Astăzi este mai degrabă o atracţie turistică.

Imaginaţia pare să fie singura limită, când vine vorba de organizarea noastră în grupuri politice. Există şi state virtuale, construite pe internet, în diferite jocuri. Ar fi o glumă dacă o luptă între două coaliţii sau alianţe nu a consumat peste 300.000 de dolari americani în cea mai mare conflagraţie a jocului de strategie EVE Online. Practic, jucătorii au cumpărat, de-a lungul timpului, cu bani reali, nave şi arme în joc, pe care apoi, unindu-se în alianţe cu alţi jucători, le-au trimis într-o mega-luptă pentru controlul unui sector. La luptă au participat aproximativ 7.500 de jucători.

Cărţile SF abundă de exemple ale evoluţiei umane, în privinţa organizării politice în spaţiu. O bună parte propun ideea unui imperiu galactic, mai exact a unei forme de monarhie centralizată care, de cele mai multe ori, nu rezistă tensiunilor interne. Evoluţia, oricum, pare relativ identică: guverne planetare, care apoi evoluează la structuri politice în sistemele solare, apoi, pas cu pas, la organizaţii care înghit toată galaxia. O diferenţă notabilă ar fi în seria "Culturii" a autorului scoţian Iain M. Banks, care prevede un soi de confederaţie ne-planetară, bazată pe valori şi tehnologie, condusă de un număr de "minţi", mai exact creiere computerizate extrem de puternice şi care, de obicei, sunt nave cu miliarde de oameni la bord. Puţine sunt creaţiile SF care identifică componenta eminamente colonială a dezvoltării noastre, ca rasă, în spaţiu. În general, este nevoie de nişte extratereştri (de asemenea, în general, porniţi să ne distrugă) ca planurile noastre de expansiune să fie oprite.

În cazul Asgardiei, mai avem de aşteptat până vom vedea exact evoluţia sau valoarea sa. Momentan, pare să fie o creaţie extrem de similară - sau care trimite, prin identitatea creatorului şi ideile cumva impuse - la autoritarismul rusesc. Este adevărat că nu mulţi ruşi au devenit cetăţenii Asgardiei, deşi exemplul Turciei (ţara cu cei mai mulţi membri) poate fi folosit, la fel de uşor, drept oglindă la statul autoritar. De asemenea, poate fi doar creaţia unui om de ştiinţă rus, o idee la fel ca orice altă ficţiune a ştiinţei, dar atunci când nu poţi vota împotriva unei Constituţii, nu ai voie să construieşti partide politice şi devii (prin voinţa majoritară, ce-i drept) un "regat", nu prea mai putem vorbi despre democraţie; în spaţiu sau oriunde altundeva.