OPINII Breaking-news: câţi bolnavi de cancer au murit ieri?

Cum pandemia face în continuare primele ştiri în media, pe mulţi îi va surprinde, poate, constatarea că numărul victimelor din alte cauze nu e deloc mai mic.

Dacă în România, după un an de pandemie, am ajuns la 25.000 de morţi de Coronavirus, în 2019 de pildă, am avut 50.000 de decese cauzate de cancer, iar în 2020, pe fondul scăderii dramatice a numărul de internări (resursele sistemului a fost redirecţionate pentru lupa împotriva Covid-19), am avut alte 60.000 de decese. Nu aţi auzit nimic însă în ultima vreme despre numărul de noi îmbolnăviri zilnice de cancer, despre numărul de decese şi nici despre numărul celor recent vindecaţi (aici cancerul pierde şi mai spectaculos lupta mediatică, se fac mai puţini bine de cancer decât de Covid, procentual vorbind). Cancerul a surclasat Covid, dar staţi să vedeţi ce se întamplă dacă îl vom compara cu bolile cardiovasculare. În România, mortalitatea din boli cardiovasculare este de trei ori mai mare decât cea prin cancer, spunea în 2019 preşedintele societăţii române de cardiologie, Dragoş Vinereanu, intervievat de Libertea. Dacă am trage linie, ar rezulta că raportat la motivul naţional de panică, adică pandemia de Coronavirus, avem de şase ori mai multe şanse să murim de inimă şi de două ori mai multe şanse să murim de cancer, în condiţiile în care împotriva cancerului şi a infarctului nu există vaccin. De ce ne-am panicat totuşi atât de tare?

Iar răspunsul este, previzibil - din cauza contribuţiei media. Dacă zilnic am fi bombardaţi cu ştiri panicoase despre decesele cauzate de cancer, dacă ni s-ar descrie suferinţa bolnavilor de cancer, dacă am vedea vedetele care suferă şi ele din aceeaşi cauză şi asta la fiecare jurnal de ştiri, cum ne-am comporta? Dar dacă am relua prelucrarea media pentru bolile cardiovasculare? Am mai mânca la fast food, ne-am mai lasă copleşiţi de stres cu uşurinţă, ne-am mai bate joc de sanătatea noastră ca până acum?

Nu se cheltuiesc milioane de euro pe informare şi infricoşare pentru a combate cauzele care generează bolile de inimă sau cancerul cum s-au cheltuit în cazul pandemiei, iar atitudinea publicului este în consecinţă. Dacă fiecare ar analiza cu calm probabilităţi, dacă ar calcula incidenţa bolii, riscurile aferente (totuşi, după un an de pandemie la nivel global au murit doar 2,9 milioane de oameni, adică 0,04% din populaţia planetei, în condiţiile în care la o parte însemnată din decese existau comorbidităţi serioase asociate), poate că atitudinea ar fi alta. Când însă suntem bombardaţi de posturile de ştiri la unison cu ştiri panicate, din care aflăm despre decese şi îmbolnăviri, vedem testimonialele unor vedete afectate de virus şi mult mai puţin spaţiu este alocat vindecărilor şi formelor foarte uşoare ale bolii, la ce să ne aşteptam? Cei mai mulţi intepretează această masivă sincronizare în vederea generării panicii ca o radiografie a opiniei majoritare şi instinctiv vor să facă parte din grupul cel mai numeros, al majoritarilor. Minoritatea nu e o povară uşor de dus psihologic, iar tot acest concert media a reuşit să dea impresia că cei care nu cântă aceeaşi partitură sunt minoritari. Buni, deci, de marginalizat sau condamnat.

Să nu ne mirăm prea mult că simţul critic e pus uşor în paranteză - în urmă cu mai bine de 80 de ani, regizorul Orson Welles a întrerupt un program muzical la o emisiune de radio pentru a insera anunţuri panicoase despre o invazie a extratereştrilor. Iar ceea ce se dorea o strategie de promovare a unui teatru radiofonic (Războiul lumilor, după HG Wells) a dus la o panică de toată frumuseţea, cu mase de oameni alergând îngroziţi pe străzi. Pentru cei mai mulţi e mai comod să ia de bune concluziile vânturate prin toată media decât să treacă totul prin filtrul propriei raţiuni. Şi iată cum Covidul a ajuns mai mortal decât orice altceva, deşi dacă ne uităm la cancere şi boli cardio situaţia stă exact pe dos.