OPINII Ce facem cu victimele digitalizării?

STB a lansat o aplicaţie cu ajutorul căreia călătorii din mijloacele de transport în comun de suprafaţă din Bucureşti pot cumpăra bilete sau abonamente chiar înainte de începutul călătoriei. Se înrolează un card în aplicaţie şi apoi se cumpăra bilete, de pildă, a căror valabilitate este de o oră. În cele 60 de minute se poate folosi unul sau mai multe vehicole (tramvai, trolebuz, autobuz), ceea ce, pentru unii utilizatori, care aveau de parcurs un traseu compus din intersectarea mai multor curse scurte cu vehicule diferite, se traduce printr-o economie. Sună bine aparent, mai ales că STB a sărit deja de stadiul introducerii automatelor cu bilete în staţiile de transport în comun.

Singurele care se vor bucura în final mai puţin spre deloc sunt însă vânzătoarele de bilete din staţii, care îşi vor împuţina treptat numărul. Este acceaşi reţetă folosită în bănci, mai întâi cu roboţii de încasare a facturilor şi apoi cu internet bankingul şi a cărei implementare se încearcă acum şi în hipermarketuri. I-am spus zilele trecute unei angajate Hornbach, pusă să înveţe clienţii să se familiarizeze cu automatele de plată, mai în glumă mai în serios, că ar trebui să saboteze cât poate implementarea acestei tehnologii care ii va lua locul de muncă destul de repede. Mi-a răspuns cu aceeaşi indiferenţă cu care mi-a replicat şi o caserită de la Banca Transilvania în urmă cu câţiva ani, care mă expediase de la coadă chiar în faţa ghişeului spunându-mi că există acum automate de plată. Nici ea nu vedea nicio ameninţare, dar ultima oară când trecusem pe acolo mai exista o singură caserită în loc de trei, în respectiva locaţie.

Şi, dacă ne luăm după frecvenţa cu care se pronunţă cuvântul digitalizare de către autorităţi, aceeaşi soartă se pregăteşte şi multor bugetari. La început celor care lucrează la interfaţa cu publicul, în primul rând celor care fac încasări, apoi celor implicaţi în avizare şi aprobări de tot soiul.

Înainte de a aplauda însă avansul tehnologic şi simplificarea procedurilor tradusă prin timp câştigat de către utilizatori (întotdeauna utilizatorii sunt momiţi cu mici avantaje, o economie de timp, o economie de bani-precum cei care cumpăra bilete online valabile 60 de minute), să ne gândim că pierderea locurilor de muncă se reflectă asupra cererii din economie şi poate avea efectul bătăii aripilor de fluture. Să nu ne mire, deci, când ne vom pierde jobul nostru ferit aparent de binefacerile automatizării când se va impune o restrângere de activitate în urma vânzărilor mai mici, vânzări pe care le asigurau şi caseriţele din supermarketuri, bănci şi STB, "plimbătorii de hârtii" din administraţie, brokerii concediaţi de platformele automate de tranzacţionare, ofiţerii de credite concediaţi de platformele unde împrumuturile se acordă online, jurnaliştii concediaţi de roboţii care împachetează ştirile de agenţie etc. Sau speră cineva că toată această masă de oameni deveniţi inutili se vor reprofila repede în programatori? Sau în agricultori de subzistenţă?

La capitolul alternative, ideea impunerii unei taxe pe roboţi sună bine în teorie, dar mă îndoiesc că poate cuantifica cineva corect efectele pe orizontală ale eliminării unui job şi să nu uităm că statul, care ar administra taxele colectate din această sursă, nu e chiar cel mai priceput în generarea de noi locuri de muncă în compensaţie. Introducerea unui venit minim universal garantat la nivelul marilor economii e chiar mai generoasă, singura problemă este cum obişnuieşti milioane de oameni, educaţi în religia consumului compulsiv, să se mulţumească cu puţin (doar nu vă imaginaţi că se va trăi boiereşte din acest venit minim?). Poate doar în combinaţie cu echivalentul SOMA - acel drog impus pentru fericirea tuturor în Minunata Lume Nouă a lui Aldous Huxley, care să ne ţină într-o continuă somnolenţă lipsită de griji - să se reuşească ceva. În concluzie, nu suntem pregătiţi pentru efectele digitalizarii, deşi suntem împinşi în această direcţie cu o hotărâre demnă de o cauză mai bună. Vin vremuri interesante, vorba proverbului chinez.