OPINII Criza energiei va face victime şi la bursă

De ceva vreme vedem cum preţurile energiei electrice cresc susţinut, pe fondul revenirii cererii de consum după pandemie sau, poate mai corect, pe seama estimărilor privind revenirea cererii după pandemie. Am văzut în ultimele zile preţuri de până la 1.000 lei/MWh, în intervale de vârf pe piaţa spot, şi consum record pe fondul caniculei. Dacă valorea medie pe piaţa pentru ziua următoare era, în urmă cu un an, de 179 lei/MWh, în iulie a fost de 447 lei, o creştere de 150%. Este şi o componentă speculativă în aceste creşteri, având în vedere că preţul certificatelor de carbon a atins, la rândul său, un vârf în jurul a 50 de euro/tonă, pornind de la puţin peste 20 euro/tona în iunie 2021. Speculaţiile au, însă, un spate solid - e vorba de planul UE de a descuraja energia poluantă în dauna celei curate, astfel încât nu vom vedea prea curând ieftiniri, câtă vreme se foloseşte încă intensiv cărbunele.

Cum pieţele sunt interconectate, preţurile energiei electrice din România nu pot fi mai mici decât la vecini, altfel ar cumpăra toţi de aici. Tot ce poate face statul ar fi să urgenteze adoptarea unor legi vizând consumatorul vulnerabil, dar autorităţile se complac în situaţia actuală pentru că le convine să intre mai mulţi bani la buget din taxele aferente comerţului cu energie (TVA, accize), într-o perioadă în care se rulează oricum deficite bugetare mari.

Evident, cel mai bine câştigă de aici producătorii, în special Hidroelectrica (ce a avut nişte luni hidrologice încurajatoare primăvara), dar şi Nuclearelectrica, pe partea de energie electrică, şi Romgaz, pe partea de gaze naturale.

Iar cel mai prost se descurcă furnizorii, cei care au avut luni bune în care nu îi puteau deconecta pe rău platnici din cauza unei ordonanţe de urgenţă vizând protecţia lor dată în pandemie şi care au fost obligaţi să cumpere apoi energie tot mai scumpă, pentru a respecta contracte încheiate anterior pe termen mai lung. Şi, nu în ultimul rând, companiile mari consumatoare de energie care îşi văd marjele diluate de preţurile tot mai mari plătite pentru achiziţionarea acesteia.

Revenind la BVB, profită Fondul Proprietatea prin ricoşeu (vor urma alte dividende grase de la Hidroelectrica în 2022, poate încă o tură de dividende excepţionale), Nuclearelectrica va raporta la rândul său bine chiar dacă unul dintre reactoare a trecut printr-o revizie, recent, în timp ce profiturile Electrica se vor contracta semnificativ în trimestrele următoare. Probabil că aceeşi soartă o va avea şi profitul Alro, dacă nu se primesc din nou subvenţii semnificative din partea UE. Şi cum la bursă preţul este un multiplu al profitului, vom avea şi nişte corecţii proporţionale cu scăderea profitului.

Nu putem să nu ne întrebam în final de ce se grăbeşte să vândă statul 15% din Hidroelectrica în aceste condiţii (după ultimele declaraţii oficiale, listarea va avea loc în 2022 şi ar putea să se facă în tandem cu Fondul Proprietatea)? De ce ar cântări mai greu preţul pentru 15% din acţiuni decât dividendele viitoare, în condiţiile în care dividendele vor fi tot mai grase în perioada următoare (în primele 6 luni din 2021 s-a făcut, de pildă, un profit mai mare ca în tot anul 2022)? E ca şi cum ne-am vinde o parte dintre găinile cu ouă de aur pentru că au atins un preţ bun, uitând să calculăm câte ouă de aur am putea aduna a la long odată cu demararea politicii vizând energia verde din UE şi valoarea lor.