OPINII Cum de au pierdut fondurile de pensii Pilon II meciul cu inflaţia?

O ştire care a surprins, poate, pe mulţi a fost anunţarea unui randament real negativ pentru fondurile de pensii private obligatorii în anul 2021. Este al doilea an de la înfiinţarea sistemului (2008) când administratorii nu reuşesc să bată inflaţia. Cum a fost posibil aşa ceva câtă vreme bursa a avut o creştere record de 33% la nivelul indicelui BET?

Conform APAPR, la finalul anul trecut (noiembrie) activele fondurilor de pensii erau concentrate în proporţie de 60,8% în titluri de stat, aproape 25% în acţiuni (24,8%), 6,6% obligaţiuni corporative, 3,3% în fonduri mutuale, 2,2% obligaţiuni supranaţionale, 1,9% conturi bancare, 0,2% obligaţiuni municipale, etc. Or, dacă administratorii ar fi obţinut pe portofoliul de acţiuni o performanţă similară indicelui BET (realizare accesibilă oricui, doar mizând pe ETF-ul BET Patria-Tradeville), doar din această sursă ar fi venit o creştere de 8,2 procente a întregului portofoliu (şi nici nu am luat în calcul dividendele).

Cum inflaţia a fost de 8,2% în 2021, rezultă că doar din acţiuni fondurile de pensii ar fi putut egala inflaţia, iar celelalte plasamente ar fi fost utile doar pentru a adăuga ceva randament real pozitiv în conturile asiguraţilor.

Să nu uităm că titlurile de stat au dobânzi de 3-5% acum, obligaţiunile corporative pot oferi peste 4% la rândul lor, fondurile mutuale nu au ieşit pe minus anul trecut.

Cum de au rămas însă administratorii sub inflaţie în aceste condiţii?

Din punctul meu de vedere, explicaţia trebuie căutată tot în zona titlurilor de stat. Fondurile de pensii au portofoliul alcătuit dintr-un mix de emisiuni, iar unele dintre acestea poartă dobânzi mai reduse decât în prezent, în special cele emise în 2019-2020. Creşterea dobânzilor din ultima vreme a necesitat ajustarea principalului, astfel încât se pot marca scăderi ale valorii nominale pentru a conserva randamentele din prezent. Cum se întâmplă la BVB cu mai multe emisiuni listate în 2020 care au scăzut sub valoarea nominală pentru a avea acelaşi randament cu emisiunile lansate iarna trecută la dobânzi mai mari. Cine nu vinde înainte de scadenţă va încasa însă valoarea nominală şi dobânzile acumulate, care sunt acum pronunţat real-negative.

Fără aceste ajustări contabile, fondurile de pensii ar fi reuşit să bată fără probleme inflaţia având în vedere că doar plasamentele la bursă le-ar fi garantat acest lucru. Rămâne întrebarea cum ar fi procedat administratorii dacă legea i-ar fi obligat să nu raporteze sub inflaţie? Ar fi majorat ponderea acţiunilor? Ar fi ieşit pe alte pieţe mai agresiv? Ar fi presat pentru reducerea ponderii titlurilor de stat?

Scăderea randamentelor sub inflaţie este interesantă şi sub aspectul controversei legate de plăţile faţă de participanţi în momentul pensionarii-eşalonate ca la pensiile de stat sau într-o singură tranşă? Câţi dintre viitorii pensionari privaţi ar fi încântaţi să primească o pensie în rate câtă vreme au bifat mai mulţi ani de randament sub inflaţie?