OPINII Cum se vede războiul din Ucraina după aproape două luni

Statele Unite şi-au dorit foarte mult conflictul. Au ocazia să se reconecteze la Europa-militar (industria de armament duduie), economic (vezi gazul lichefiat), dar şi ca model aspiraţional (democraţie vs autocraţie expansionistă militar).

În secundar, dacă reuşeau şi debarcarea lui Putin, pe fondul eşecurilor din campania din Ucraina şi al sancţiunilor sălbatice (nu doar statul rus e sancţionat, ci şi oligarhii, ruşii obişnuiţi, cultura rusă şi toate simbolurile ruseşti) şi înlocuirea lui cu un soi de Elţîn care să permită spolierea ţării în folosul corporaţiilor occidentale, era şi mai bine! De asta propaganda a turat la maximum în prime time, pe de-o parte pentru a atrage şi mai multe comenzi spre Nato, pe de alta pentru a convinge ruşii că merg pe mâna unui nebun...

Dacă primul punct e deja bifat, al doilea reprezintă un eşec. Putin e şi mai tare pe poziţii, ruşii au făcut zid în jurul lui, oligarhii spoliaţi sunt pe placul rusului din popor, coloana a 5-a a propagandei e alungată din ţară (mă refer la Facebook, You Tube şi alte platforme de dat ora exactă în naraţiunea aprobată de Washinghton). Mai mult, Rusia pare pregătită să cotească spre Asia şi asta e un coşmar pentru SUA, binomul Rusia-China e o nucă extrem de tare şi o ameninţare serioasă la lumea unipolară.

Dar Rusia? În mod cert nu îşi dorea extinderea NATO, dar dacă nu aveau un stat ostilizat la extrem în coastă, poate că ar fi înghiţit şi Ucraina în NATO (dar fără Crimeea), mutau nişte nucleare la graniţă şi asta era, cum vor face probabil dacă aderă Finlanda şi Suedia. Ucrainenii au fost însă încurajaţi şi antrenaţi 8 ani să îi provoace pe ruşi şi era greu de rezistat pe tuşă cu batalioanele ucrainene încercând să elibereze părţile din Donbas ocupate de rusofili. Aşa că avem război. Ruşii au încercat să câştige meciul ca în 2014, defilând cu tancurile şi asistând la predarea ucrainenilor, după care schimbare de regim, ura şi la gara.

Nu a mai mers însă, după 8 ani de antrenamente cu consilierii americani şi războiul s-a încins pe parcurs. Ruşii evită pe cât pot pierderile civililor deocamdată, nu bombardează zonele locuite, ţintesc infrastructura militară, dar numai în zona de Est, prin Vest nu au intrat prea tare. În final, se pot mulţumi cu o fâşie care să lege Donbasul de Crimeea, dar bănuiesc că SUA nu va lasa Ucraina să se resemneze cu asta şi vom avea în cel mai fericit caz un conflict îngheţat, dar suficient de prezent pentru ca statele europene să cotizeze anual la NATO.

Ce vrea China? Să slăbească SUA şi pentru asta va rămâne lângă Rusia declarativ, dar să îşi continue creşterea ca industria manufactieră a planetei şi pentru asta are nevoie de comenzile din Occident, deci nu va face paşi efectivi pentru sprijinirea Rusiei în războiul din Ucraina.

Ce vrea Israelul? Suspect de tăcuţi până acum, deşi erau portavocile intereselor americane până acum, aproape la fel ca britanicii. O fi emigraţia din Rusia, foarte numeroasă, o fi recunoştiinţa pentru înfrângerea nazismului (americanii au debarcat la spartul târgului, să fim corecţi)? Sau teoria conspiraţionistă care spune că Israelul are nevoie de o ţară de rezervă în caz că lumea arabă face un hei rup la un moment dat cu arme serioase sau evreii din Marea Britanie şi Franţa devin tot mai şicanaţi după islamizarea societăţilor respective? Şi ce loc mai bun decât partea centrală a Ucrainei, cam în jurul Zaporoje şi Dniepr, proaspăt cucerită de ruşi şi părăsită de naţionaliştii ucraineni, parte a fostei Khazaria?

Iar UE? Cu politicienii tip "rezist" care sunt la putere acum (mai ales în Germania), să ne mirăm că se mănâncă lozincile propagandei antiruse pe pâine? Poate îşi fac socoteala că până la iarnă se termină conflictul şi nu trebuie să explice electoratului cât de sănătos se trăieşte cu 14 grade la interior...

Ucraina? Un viitor stat eşuat, o sursă de instabilitate şi infacţionalitate ani buni de acum încolo, un fel de Irak al Europei. Integrarea în UE sună a poveşti cu zâne acum, să vedem cât de uşor vor fi asigurate elementele traiului de zi cu zi în anii ce vin.

Să ne temem de începutul unui război amplu, cu implicarea României? Eu cred că nu, cel puţin până nu se parcurg câţiva paşi importanţi. De pildă, ar trebui să vedem că ruşii distrug masiv convoaiele ucrainene, se atacă ţintele militare din Vestul Ucrainei, se distrug obiective industriale, se atacă ţinte civile din oraşe în mod concertat şi neaccidentă; ar avea loc confruntări între o ţară Nato şi Rusia în Ucraina şi, în final, o confruntare extinsă NATO-Rusia în Ucraina.

Dacă toţi aceşti paşi sunt parcurşi ne putem gândi la o confruntare pe scară largă cu atragerea României şi chiar şi la bombe nucleare strategice. Până acum, la mai bine de 50 de zile de la declanşarea conflictului, avem o singură escaladare - înarmarea masivă a Ucrainei de către Occident (mă rog, aici e vorba şi de prestigiul NATO, nu putea asista la atacarea unei ţări canditate chiar fără să facă nimic, deci e cumva în grafic operaţiunea de înarmare, deşi a surprins amploarea sa)...

Una peste alta, să ne relaxăm. Dovadă că în ultimul sondaj de opinie, românii sunt mai îngrijoraţi de inflaţie decât de război.