OPINII De ce ne temem atât de mult de scăderea pieţei imobiliare?

Au apărut deja analişti bancari ce dau ca sigură majorarea preţului locuinţelor odată cu ridicarea plafonului la creditele tip Prima Casă. Guvernul are în plan o astfel de ordonanţă care majorează atât garanţia de stat de la 50% la 60% din valoarea unui împrumut, dar şi pe cea a plafonului aferent unui astfel de credit pentru un imobil nou, de la 66.500 euro la 95.000 euro. Şi în cazul apartamentelor vechi plafonul ar urma să crească de la 57.000 la 66.500 euro. E semn că se apropie alegerile, pentru că şi din partea opoziţiei se supralicitează. Astfel, o iniţiativa legislativă recent depusă în Parlament prevede constituirea unui fond de solidaritate cu tinerii amatori de credite ipotecare mai accesibile prin care 1% din profitul firmelor mai mare de 1 milion de lei ar urma să finanţeze un fond care să ofere subvenţii celor care nu au banii necesari pentru avansul la un astfel de credit.

Credite mai ieftine (prin Noua Casă, urmaşul programului Prima Casă), avansuri mai mici, plafon de garantare majorat. Unde va duce asta? În mod previzibil, la supralicitare din partea vânzătorilor de imobile şi dezvoltatorilor. Dacă banca poate da mai mulţi bani de ce să nu ceri mai mult? Iar banca va da cu siguranţa bani mai mulţi şi mai uşor de vreme ce statul e dispus să îşi mărească garanţia. Dacă statul ia un risc mai mare, de ce nu?

În acest fel ne pregătim să umflăm din nou o bulă imobiliară, uitând că tocmai spargerea unei astfel de bule a dus la apariţia programului Prima Casă. Ce se întâmplă dacă se repetă povestea, ce program mai poate fi inventat care să bage gunoiul sub preşul băncilor şi de data asta, creditele fără dobândă pentru oamenii fără venituri, dar care ar vrea totuşi o casă?

Abia începusem să discutăm despre o corecţie normală a imobiliarelor pe fondul distorsiunilor din economie introduse de coronavirus când iată că în populaţie se trage din nou cu legi de încurajare a îndatorării. Ce aţi prefera? Condiţii mai stricte de creditare, dobânzi ceva mai mari şi preţuri corectate corespunzător pe piaţă sau, dimpotrivă, dobânzi mici, credite acordate uşor şi preţuri inflamate? Dacă nu vă daţi seama de diferenţă, este vorba de libertate aici. Libertatea de a scăpa mai repede şi cu mai puţin stres de un împrumut înrobitor pe 20-30 de ani. Dacă preţul caselor e mai scăzut, atunci datorezi mai puţini bani băncii şi vei rambursa implicit o sumă mai mică. Ştiu, dobânzile mai mari anulează această speranţă iniţial, dar faptul că la un moment dat dobânzile sunt mai mari creşte şansele ca acestea să mai şi scadă, pe când dacă pornim din start cu dobânzi foarte mici, atun actunci acestea nu mai au loc decât să crească până la scadenţa creditului.

Corecţiile din piaţa imobiliară le oferă ocazia şi dezvoltatorilor să îşi revadă proiectele, să facă ajustările necesare, să nu se mai arunce la finisaje de top şi spaţii largi, să se concentreze pe specificul cererii şi nu să încerce să formeze ei cererea. Este nevoie din timp în timp de falimente şi executări silite care să reseteze regulile jocului şi să elimine exagerările şi prostul management. Dacă mesajul e de fiecare dată "nu contează ce ai făcut, statul e dispus să te ajute necondiţionat", bulele tot se vor sparge mai devreme sau mai târziu, cu menţiunea că nota de plata va fi cu atât mai mare cu cât e achitată mai târziu.