O cădere aşa de profundă şi aşa de prelungită nu a mai fost pe bursă din anul 2001, cînd indicii bursieri erau sub 400 - 500 puncte. Desigur acum sîntem departe de aşa ceva. În plus indicii au fost restructuraţi de cîteva ori de atunci prin intrări şi ieşiri care au modificat configuraţia bursei. Aşa că este absurd să ne gîndim de exemplu că acţiunile SIF sau SNP se vor întoarce la valori sub valoarea nominală, TLV sub 2.000 lei vechi sau BRD sub 20.000 lei. Măcar şi pentru simplul motiv că societăţile nu mai sînt aceleaşi. SIF-urile au valoarea patrimoniului de cîteva ori mai mare, dar mai mult decît asta au o altă structură în care ,,morţii" nu mai sînt luaţi în seamă. Pe lîngă faptul că au scăpat într-un fel sau altul de balast, au investit cea mai mare parte în acţiuni de mare valoare şi de mare viitor, plus că au acumulat foarte mult din afacerile făcute în ultimii cinci ani. Banca Transilvania a crescut de la 18 - 20 unităţi operative la circa 250 şi va atinge în curînd 300, adică de 15 ori mai mult. Şi ca pondere pe piaţă a crescut de la 0,25% la aproape 4%. La fel se prezintă situaţia la toate celelalte acţiuni tari care au pondere mare atît în volumele tranzacţionate cît şi în stabilirea indicilor bursieri, BRD, SNP şi toţi ceilalţi emitenţi. Comparaţia cu trecutul arată bine, dar ce ne facem cu prezentul?
Vrem nu vrem, trebuie să constatăm că după o perioadă destul de agitată, cu salturi cînd mai mici în sus, cînd mai mici în jos, asistăm la o cădere nu numai prelungită ci şi foarte adîncă. Faţă de maximele istorice, SIF1 a scăzut cu -31,75%, SIF 2 a scăzut cu -33,09%, SIF 3 cu -31,44%, SIF4 cu -33,33% iar SIF 5 a scăzut cu -28,87%. Cea mai mare scădere se înregistrează la SNP, de la 6.450 la 4.410 lei vechi, adică -31,62%. Nici BRD, considerată cea mai stabilă acţiune pe piaţă, nu a scăpat de tragedia ultimelor zile, scăzînd încet dar sigur de la 198.000 lei la 150.000 lei, adică -24,24%. La TLV scăderea este de 43%, dar faptul că se acordă acţiuni gratuite în procent de 50,92% şi 15% acţiuni ieftine, la 3.500 lei, justifică această scădere temporară. În plus, o parte din acţionari au primit deja plicurile cu cererea de subscriere şi cea mai mare parte, numeric vorbind, îşi fac nu numai socotelile de unde adună banii de subscriere, dar şi acţionează pentru aceasta, fie vînzînd acţiuni TLV, fie altele. Pentru aceştia cel mai greu este să aleagă ce vînd, în condiţiile cînd toate acţiunile au scăzut la cote greu de imaginat în urmă cu 2 - 3 luni. De menţionat că în cursul zilei de marţi au fost înregistrate la unele acţiuni chiar sub cele de închidere. La fel, acţiunile menţionate nu sînt singurele care au scăzut. Interesant că pentru a se reveni la preţurile maxime, datorită parşivului grecotei, Euclid, procentual creşterea trebuie să fie mai mare în procente decît scăderea. Ca să dau numai două exemple, deşi a scăzut cu numai -33,33%, pentru a reveni de la 13.000 la 19.500 lei, SIF 4 trebuie să crească cu 50%, iar BRD, care a scăzut cu -24,24%, trebuie să crească cu 32% pentru a reveni la 198.000 lei, ca să nu mai vorbesc de costurile comisioanelor.
Acum să mergem puţin, atît cît se poate, la cauze. Dacă ne mulţumim la SIF-uri, creşterea s-a datorat exacerbării pe toate căile a creşterii valorii unitare a activului net, vestitul VUAN, aflat în permanentă creştere. Numai că o parte însemnată a creşterii s-a datorat creşterii generale a preţurilor la bursă, creşteri stimulate chiar de creşterea preţului acţiunilor SIF, adică un fel de efect al bulgărelui de zăpadă. Odată cu scăderea bursei are loc fenomenul invers. Se va putea observa ce influenţă are numai scăderea preţului la BRD. Este ceea ce eu numesc efectul VUAN.
Aceasta nu este singura cauză. Creşterea a fost stimulată şi din vorbe, asociate acţiunilor speculative efectuate de către marii deţinători în operaţiunile de concentrare pentru a trece de la 0,1% spre 1%. Cu această ocazie, în special în anul trecut, cei mai deştepţi şi-au ridicat şi media preţului la niveluri care acum îi scutesc total de plata impozitului pe profit. Nu acelaşi lucru se întîmplă cu cei care au intrat recent pe SIF-uri, sau pur şi simplu au decis atunci cînd a fost legal să depăşească 0,1% să treacă la pachete apropiate de limita legală maximă. Peste toate acestea a venit hop şi legea de aprobare a O. G. 41/2005 care a operat nişte modificări care au băgat presa în priză, modificări care au fost urmate de sfidarea totală a legii, cu ocazia AGA de la SIF 5 Oltenia, cînd un grup de acţionari a vrut să-şi arate muşchii şi a arătat că legea nu este pentru toţi. Modificările şi modul cum s-au produs în echipa de conducere a celui mai performant SIF de-a lungul întregii perioade de tranzacţie pe bursă au determinat o neîncredere accentuată în rîndul multor acţionari, ziua de marţi aducînd o scădere de aproa-pe 15% faţă de ziua de tranzacţie anterioară.
Şi nici măcar nu ştim ce va urma. Dacă nu cumva este vorba din nou despre o nouă şi mare manipulare. Căci numai o analiză a conturilor coroborată cu posibilele legături care ar putea fi făcute între acţionarii, asociaţii şi administratorii acţionarilor persoane juridice ar putea face lumină, în sensul de a afla dacă a fost vorba numai despre panică, sau o acţiune concertată pentru a scădea preţurile doar pentru a putea face noi achiziţii la un preţ mic. Mai ales dacă aceiaşi au plasat în zilele anterioare acţiuni pentru a obţine lichiditatea pe baza căreia să se umple acum de milioane de acţiuni în plus faţă de cît au vîndut. Numai că aceste posibile manevre nu pot fi demonstrate de niciun ziarist, analist de piaţă sau chiar specialist în investigaţii. Aceste cercetări pot fi făcute numai de către cei însărcinaţi cu supravegherea pieţei, respectiv CNVM cu sprijinul bursei, al registrului comerţului şi dacă este cazul şi cu alte organe. Dar oricare ar fi cauzele să le spunem obiective, aceste mişcări nu ar fi fost posibile dacă investitorii nu ar fi români 100%, adică gata să se ia după oricare zvon indiferent cît de absurd şi lipsit de fundament este, dacă nu ar crede fiecare că trebuie neapărat să se întîmple ce vrem noi şi dacă nu am fi 100% optimişti. Am arătat ce înseamnă asta.
Toţi specialiştii străini spun că atunci cînd bursa are o tendinţă de scădere fără justificare obiectivă investitorii trebuie să facă aşa zisa grevă a vînzătorilor. Dacă nimeni nu vinde, preţul nu poate să scadă decît pe volume nesemnificative. Ca urmare, după cîteva zile de panică, cei care erau decişi să investească, sînt nevoiţi să vină cu banul la preţul anterior, dacă nu chiar mai sus. Cînd toată lumea vrea să vîndă, nu trebuie să ne mirăm de consecinţe. Căci pînă la urmă se dovedeşte că au pierdut numai cei care au vîndut. Cu condiţia ca aceştia să fie cît mai puţini. Cînd se vinde în prostie, apare altă grevă, anume greva cumpărătorilor. Aceştia vor sta pe bani şi nu vor oferi mai mult pînă ce deţinătorii de acţiuni le oferă marfa la preţul scăzut. Cum va evolua piaţa în viitorul apropiat sau mai îndepărtat mă feresc să mai fac predicţii căci nu vreau să devin un profet mincinos. Nu pot să trec peste constatarea faptului că în ultima săptămînă am asistat la un adevărat cor al Casandrelor care au super mediatizat scăderea. Dacă nu cumva şi aceasta face parte din scenariu. Căci aş putea da nenumărate exemple în care scăderea chiar că nu are nici un fel de justificare, în afara a ceea ce se numeşte fie contaminare, fie simpatie, dar cu acelaşi efect.
Nota: Domnul Mihai Iordache, colaborator al ziarului "BURSA", este jucător activ pe piaţa valorilor mobiliare. Orice sugestie de investiţie s-ar desprinde din articolele domniei sale trebuie considerată din acest punct de vedere.