OPINII Farmaciile - sănătate sau comerţ ?

Ultimii ani au fost brăzdaţi de intervenţiile DNA în curtea sănătăţii. Cele mai mari probleme sunt legate, aşa cum este deja tradiţia, de banii de la bugetul de stat şi de şpăgi. Fie că este vorba de importante sume sustrase prin manopere al naibii de inteligente (combinaţii între doctori - care pleacă şi ei pe la congrese în ţări exotice, lanţurile de farmacii - care au interes să vândă cele mai scumpe medicamente şi angajaţii Caselor de sănătate - care primesc şi ei ce mai pică printre degetele celor implicaţi), urmate de "ungerea" unora sau altora pentru a merge treaba bine, rămânem uimiţi cât de inventiv este românul care "lucră" pentru binele poporului.

În zilele noastre, dacă te plimbi prin centrele oraşelor de pe teritoriul patriei vei identifica o farmacie, o bancă şi o sală de jocuri. Care este legătura între cele trei? Păi, românul când se află la ananghie joacă să iasă din "problemă", cei de la bănci sunt un sprijin real - a se vedea creditul cu buletinul pentru aspirator, televizor şi telefon mobil sau alte asemenea, iar farmaciile vin să închidă acest cerc prin aroganţa şi lăcomia proprietarilor de lanţuri farmaceutice, care au încălcat flagrant legislaţia (spre exemplu autorizaţiile emise prin excepţie) şi au reuşit să deschidă o sumedenie de farmacii.

O scurtă trecere în revistă a presei ne va permite să identificăm probleme cu spitale infectate cu nozocomiale, dezinfectanţi contrafăcuţi utilizaţi în unităţile sanitare la scară incredibilă, achiziţiile paralele de medicamente care ulterior sunt comercializate pentru profituri grase (în dauna pacientului român), până la sume imense de bani identificate cu ocazia percheziţiilor la farmacişti, medici şi asistente.

Mulţi am rămas surprinşi când au fost unite bazele de date ale caselor de sănătate cu cele ale spitalelor, medicilor de familie şi ambulatoriilor de specialitate - a reieşit că populaţia României aproape s-a dublat (intrau aici şi morţii şi vii care nu au călcat în viaţa lor într-un spital şi o grămadă de alte persoane), dar nu a avut nimeni curiozitatea să verifice dacă numărul farmaciştilor este cel puţin egal cu al farmaciilor, dacă se respectă programul de muncă, dacă nu cumva atunci când mergem la farmacie ne dăm pe mâna unei asistente de farmacie (cu un curs la vreo privată).

Ceea ce este mai important este că farmaciştii s-au transformat în contabili, jurişti, economişti, specialişti în marketing şi alte asemenea, din cauza legilor stufoase, şi nu le mai arde să aline suferinţa celor care le trec pragul. În cele mai multe cazuri, proprietarii de farmacii nu mai sunt farmaciştii, acestea au fost preluate de lanţurile farma (care de cele mai multe ori au în spate depozite de medicamente), fapt ce reprezintă o faţetă a globalizării. Actul farmaceutic este profund afectat prin practici care sunt specifice marketingului nicidecum obiectivului pentru care au fost înfiinţate farmaciile - acela de a pune la dispoziţia bolnavilor medicamente şi recomandări de specialitate.

La toate acestea se adaugă rezistenţa sistemului medical la funcţionarea "dosarului electronic de sănătate" prognozat a se realiza începând cu anul 2013, şi care nici în prezent nu este sută la sută operaţional. Din motive pe care nu le înţelegem, până în acest moment nu s-a reuşit instituirea unei baze de date funcţionale care să permită o gestionare eficientă a resurselor din sănătate. Fie medicii de familie sunt reticenţi, din motive care, uneori, au justificare, alteori nu, fie lanţurile de farma, care se simt controlate în detaliu cu privire la mişcarea stocurilor de medicamente, desfacerea şi profiturile reale obţinute din această activitate, fie instituţiile spitaliceşti care trebuie să achiziţioneze în regim transparent diverse bunuri şi servicii. La toate acestea se adaugă opoziţia unora dintre pacienţi (motivată sau nu), detalii tehnice legate de siguranţa datelor, de modul de interogare (existenţa unei matrice de securitate, care trebuie generată cu ajutorul medicului de familie), proceduri greoaie de lucru pentru asiguraţi etc.

O altă problemă care este specifică industriei farma o constituie desfacerea unor medicamente prin schimbarea încadrării acestora în diverse categorii legiferate de tipul "suplimente alimentare" sau "dispozitive medicale". Ce se întâmplă în fapt? Pentru punerea pe piaţă a unui medicament se cer (printre altele) studii bio-clinice care să ateste că respectiva "pilulă" este eficientă în tratarea unei anumite boli. Aceste studii sunt foarte costisitoare pentru industrie, fapt ce a condus la reorientarea celor din industrie prin "transformarea peste noapte" a diverselor medicamente în "suplimente alimentare" în prima fază, iar de ceva timp în "dispozitive medicale", a căror punere pe piaţă este mult mai facilă.

Ce este de făcut? Răspunsul se află în practicile statelor membre UE care, în mare parte, permit deschiderea şi operarea unei farmacii doar profesioniştilor (farmacistului), fiind interzise lanţurile de farmacii, care, culmea, au în spate depozite de medicamente, interese comerciale şi de business mari.

Relocarea Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA), ca urmare a Brexitului, este o oportunitate pentru statul român. Trebuie spus că, România, alături de 18 state membre UE, au depus candidatura pentru preluarea Agenţiei în Bucureşti, hotărâre care va fi luată luna viitoare, mutarea efectivă urmând să dureze aproximativ 2 ani.

Nu ne rămâne decât să sperăm la relocarea EMA, în ţara noastră (cu toate că toate mesajele sunt destul de clare - România nu se califică pentru o astfel de "onoare"), şi că sistemul sanitar naţional şi în special industria farma se va transforma şi se va confoma regulilor europene redevenind ceea ce trebuie să fie - un sprijin real pentru bolnavi.