OPINII Furnizorii de gaze mizează pe indolenţa noastră

Mai sunt câteva zile până la liberalizarea completă a pieţei gazelor naturale pentru populaţie şi ne aflăm în plină campanie de falsă concurenţă între furnizori.

Să luăm un exemplu concret. Pentru Bucureşti, consum anual sub 280 MWh (marea majoritatea a gospodăriilor se încadrează aici) avem cea mai bună oferta la 112 lei/MWh (de fapt e a doua clasată în topul realizat de comparatorul ANRE dar în primul caz este o oferta promoţională pentru primele trei luni după care se ajunge la 117 lei/Mwh) iar greii din domeniu, Engie şi E.ON, sunt plasaţi la 125 lei/MWh şi 135-138 lei/MWh. Pentru acelaşi consum la Iaşi, avem o situaţie foarte asemănătoare. Prima poziţie este tot AIK Energy cu 111 lei/MWh în loc de 112, Engie are 123 lei MWh în loc de 125 la Bucureşti iar E.ON se situează între 134-136 lei/MWh.

De ce spun că vorbim de o falsă concurenţă? Între AIK, prima clasată în top, care pune preţul gazului la 69 lei/MWh şi E.ON care îl pune la 98 lei/MWh diferenţa pare destul de mare (preţurile transportului şi distribuţiei sunt reglementateşi operatorii nu au spaţiu de manevră aici). Să ţinem cont însă de faptul că la începutul lunii preţul gazului pe bursă era în jur de 50 lei/Mwh. Iar la Bursă Română de Mărfuri preţul mediu ponderat al gazelor a avut o traiectorie descendentă în primele luni ale anului, de la de la 70,8 lei/MWh în ianuarie, la 66,4 lei/MWh în februarie, respectiv 59,6 lei/MWh în luna martie.

Pe fondul unei tendinţe de scădere a preţurilor, greii din domeniu nu forţează deloc nota bazându-se pe consumatorii lor inertiali iar jucătorii mai mici care vor să îi concureze nu se încumetă să lase prea jos marjele de profit fără să ştie rulajul pe care pot conta. De ce îşi permite E.ON să meargă de pildă cu un preţ aproape dublu al gazului decât cel de la bursă (să nu se înţeleagă că Engie cu 86 lei/Mwh ar reprezenta vreo mană cerească)?

Cei doi mari furnizori, care au împreuna cam 90% din piaţă, ştiu că în marea lor majoritate clienţii casnici nu reacţionează imediat, sunt speriaţi de birocraţie, unii mânuiesc mai greu internetul şi nici nu au auzit de comparatoarele ANRE. În plus, suntem în lunile de vară când consumul de gaze e redus iar valoarea facturii e mică. Altfel se vor pune lucrurile la iarnă, când o potenţială reducere a valorii facturii cu 10 procente de pildă va scoate multă lume din letargie. Sunt convins că în momentul în care numărul de clienţi ai E.ON sau Engie va începe să se subţieze vizibil ofertele de furnizare la preţuri competitive şi adevărata bătaie între furizori pe clientelă se vor declanşa, cum se petrec lucrurile în alte zone (vezi furnizorii de servicii de televiziune şi internet prin cablu).

Aşa că un sfat potrivit în această perioadă este să nu semnaţi noile contracte cu Engie sau E.ON făcute la vechile preţuri. De ce să va legaţi de o nouă scadenţă de 12 luni la preţuri egale cu cele din vechile contracte (cum spuneam, cei doi operatori au făcut oferte noi la preţurile vechi)? Oricum veţi primi gazul la preţurile respective şi dacă nu semnaţi un nou contract. Dacă nu aveţi în zonă nicio o ofertă semnificativ mai bună din partea concurenţei de mai mici dimensiuni, mai bine aşteptaţi până apare una. Momentul când marii operatori vor fi dispuşi să negocieze cu clienţii când aceştia îşi vor manifea intenţia de a migra la concurenţă, aşa cum fac operatorii de cablu, va înseamna că am intrat pe un drum bun pentru consumatori şi pe piaţa gazelor.