OPINII În cazul fiscului prezumţia de nevinovăţie nu are aplicabilitate

Noile impozite forfetare propuse de Ministrul de Finanţe, Gheroghe Pogea, sunt o admitere a incapacităţii fiscului de a colecta impozite. Implicaţia propunerilor ministrului este că în prezent plata impozitelor pe venit în cazul mediului de afaceri este mai mult opţională decât obligatorie.

Exemplul prezentat de ministru se referă la anumite restaurante, despre care spune domnia sa că se ştie că sunt întodeauna pline, însă din declaraţiile fiscale reiese că merg în pierdere.

Pe bună dreptate, ministrul declara că este inechitabil ca unii să beneficieze de bunul public şi în acelaşi timp să se sustragă de la obligaţia de a contribui la crearea bunului public. Această propoziţie ar trebui mai mult promovată pentru a imprima în atitudinea publicului ideea că evaziunea fiscală nu este un sport pe care dacă îl practici cu succes, atunci merită să fi aplaudat. Dimpotrivă, evazioniştii trebuie condamnaţi, deoarece în locul fiecăruia care se sus­trage de la plata impozitelor, un altul trebuie să preia obligaţia de a contribui mai mult.

Luarea de atitudine a ministrului este onorabilă dar nu şi suficientă. Până când legislaţia şi mecanismele de control nu vor fi funcţionale, România va continua să fie paradisul evazioniştilor.

Este oare suficient să ai declaraţii de avere fără să corelezi averea cu veniturile declarate la fisc?

Unul din foştii şefi ai fiscului îmi spunea că asemenea investigaţii ar fi blocate prin proliferarea "sindromului mătuşii Tamara".

Adică persoanele care posedă bunuri materiale care nu se pot jus­tifica prin veniturile impozitate, se justifică prin rude în străinătate, descoperirea de mici comori ascunse sub un copac în curtea bunicilor şi alte inventive de acest gen. România a copiat multă legislaţie din ţările occidentale, însă în ceea ce priveşte prevenirea evaziunii fiscale, pare să fie încă în epoca de piatră.

În treacăt fie spus, în anumite cazuri, evaziunea este chiar încurajată ca o alternativă a salariilor dezas­truoase.

Exemplu, cazul doctorilor şi profesorilor. În multe dezbateri televizate se vorbeşte deschis despre comisioanele care se plătesc pentru obţinerea de contracte cu statul, însă nici cei care dau şi nici cei care iau se pare că nu se alarmează.

Cazurile care ies la suprafaţă sunt foarte rare.

Domnul Pogea a propus să publice în presă numele celor care sunt prinşi că fac evaziune de TVA. De ce nu publică şi o listă a persoanelor şi firmelor care au fost condamnate pentru evaziune fiscală inclusiv cumulul evaziunii şi pedeapsa?

Presupun că la o analiză a numărului existent de evazionişti condamnaţi, nu multe publicaţii s-ar înghesui să obţină acest contract.

Ministrul a ajuns la concluzia că, în loc să eficientizeze sistemul de colectare, este mai uşor să introducă taxa forfetară.

Într-un fel se poate spune că, făcând abstracţie de efectele negative ale taxei, va fi singura pe care o va colecta, deoarece tot el va introducere totala scutire de impozit a profitului reinvestit.

Noul prim-ministru vorbeşte des­tul de des despre interesul public, iar preşedintele Băsescu a spus că nu va semna vreodată un act legislativ care nu serveşte interesul public.

Mă întreb cum se reconciliază interesul public cu numirea purtătorului de cuvânt al notarilor în funcţia de prefect.

Acesta şi-a dedicat toată activitatea pentru a proteja poziţia monopolistă a Notarilor Publici contra interesului public!!