OPINII Industria e-sports ridică o mulţime de probleme fiscale

Există multiple interpretări referitoare la potenţialele activităţi ce pot fi încadrate în termenul de sport/joc electronic, iar dezvoltarea continuă a tehnologiei complică şi mai mult definirea acestui concept. In consecinţă, devine destul de dificil şi pentru autorităţile fiscale să ţină pasul cu evoluţia acestei industrii noi şi, în acelasi timp, să alinieze cadrul legal aplicabil acestei activităţi.

În esenţă, termenul de sport/joc electronic (cunoscut şi ca e-sports) presupune competiţii de jocuri pe computer, organizate în turnee online şi offline, cu jucători profesionişti. Distingem mai multe tipuri de persoane implicate, în funcţie de rolul lor în această industrie: jucătorii participanţi, publicul, dezvoltatorii jocurilor şi sponsorii.

Persoanele implicate în acest fenomen se concentrează să fie cat mai prezente "în jocul în sine", iar îndeplinirea /revizuirea obligaţiilor fiscale este uneori lăsată pe plan secund. Astfel, aceştia pot fi vulnerabili în cazul unui control din partea autorităţilor fiscale, iar consecinţele neîndeplinirii obligaţiilor fiscale pot fi semnificative. În plus, având în vedere natura multijurisdicţională a jocurilor tip e-sports, este necesară o atenţie sporită asupra prevederilor şi abordărilor fiscale care pot varia de la o jurisdicţie la alta.

În cazul specific al României, legislaţia fiscală aplicabilă nu prevede dispoziţii specifice conceptului de e-sports. Cu toate acestea, contribuabilii ar trebui să se asigure că se conformează legislaţiei.

• Implicaţii de natura impozitului pe venit

Atunci când este vorba de e-sports, în primul rând vorbim de premii şi de impozitarea veniturilor. În situaţia în care astfel de jocuri electronice se desfăşoară la nivel internaţional, părţile implicate pot obţine venituri din străinătate. În consecinţă, poate aparea riscul dublei impozitări. Aşadar, trebuie avute în vedere tratatele de evitare a dublei impuneri, astfel încât să se evalueze posibila aplicare de credite fiscale / scutiri de impozit.

Ca regulă generală, venitul din premii al unui jucător se impozitează prin reţinere la sursă, în măsura în care venitul este obţinut din România şi plătit de către un plătitor de venit din România (atât pentru rezidenţii fiscali, cât şi pentru nerezidenţi). Totodată, în cazul jucătorilor nerezidenti în România, trebuie analizată şi legislaţia fiscală a statului de rezidenţă.

Prin urmare, se impune o verificare de la caz la caz, tinând cont de faptul că veniturile obţinute de participanţii în industria e-sports nu pot fi întotdeauna încadrate ca venituri din premii. De asemenea, pot exista dezbateri cu privire la statutul contractual al jucătorului - poate fi acesta încadrat ca anagajat, având în vedere că urmează regulile stabilite de o echipă, sau acesta desfăşoară o activitate independentă? În aceste condiţii, se pot aplica impozit pe salarii şi contribuţiile sociale obligatorii.

• Implicaţii din perspectiva TVA

Taxa pe valoare adăugată reprezintă de asemenea o provocare pentru agenţii economici implicaţi în industria e-sports. În primul rând, ar trebui evaluat dacă astfel de jocuri electronice pot fi încadrate ca sport, din perspectiva TVA, dacă o astfel de activitate poate beneficia de scutirea prevăzută pentru serviciile strâns legate de sport, de cota redusă prevăzută accesului la evenimente sportive sau dacă această activitate este supusă cotei standard de TVA.

Astfel, principalele dezbateri rămân asupra modului de interpretare a conceptului de e-sports - daca acesta poate fi încadrat ca si sport si daca resupune efectuarea unei activităţi fizice.

Analizând jurisprudenţa Curtii de Justitie a Uniunii Europene, se poate concluziona faptul că jocurile tip e-sports ar trebui să fie considerate un sport din perspectiva TVA, iar taxele plătite de jucători şi de public pentru participarea la astfel de evenimente, ar trebui să fie supuse cotei reduse de TVA de 5%. Scutirea prevazută pentru activităţile strâns legate de sport este dificil de susţinut, având în vedere că aceasta se aplică numai organizaţiilor fără scop lucrativ. Pe de altă parte, trebuie evaluată o eventuală obligaţie de înregistrare în scopuri de TVA, la nivelul jucătorilor sau al echipelor implicate, ca urmare a serviciilor prestate şi pentru care sunt remuneraţi. De asemenea, trebuie efectuate verificări suplimentare în vederea stabilirii tratamentului de TVA, luând în considerare regulile speciale aplicabile pentru stabilirea locului de impozitare pentru participarea la evenimente sportive.

În concluzie, industria e-sports ridică o mulţime de provocări dintr-o perspectivă fiscală, având în vedere diversitatea veniturilor obţinute din această activitate - taxe de participare, publicitate/marketing, sponsorizări, etc., precum şi implicaţiile transfrontaliere care pot apărea într-o activitate care se desfăsoară la nivel internaţional.

De-a lungul timpului, am observat că, atunci când o industrie se dezvoltă rapid şi veniturile pe care le generează sunt în creştere, autorităţile fiscale îşi îndreaptă atenţia asupra unor astfel de activitati. În acest context, părtile implicate ar trebui să revizuiască abordarea fiscală pe care o adoptă în vederea conformării cu obligaţiile fiscale.