OPINII Neconstituţionalitatea Statutului CNVM şi apa caldă

În ocazia deciziei luate de CNVM să suspende, pe două săptămâni, autorizaţia de funcţionare a SSIF "Broker" Cluj, am descoperit şi am scris în "BURSA", că Statutul CNVM este neconstituţional pentru că îi conferă un cumul de prerogative, care îi scapă, teoretic, pe comisari de sub orice control.

Dintre prevederile Statutului care participă la neconstituţionalitatea sa, am ales sa-mi ilustrez opinia cu primul paragraf al alineatului (7) din Articolul 7 al Statutului CNVM:

"CNVM este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale [...]"

Noţiunile de "oportunitate", "evaluare" şi "analiză" cuprind o componentă de subiectivism pe care nu o admite nicio constituţie democratică a fi prerogativă a vreunei instituţii de stat. Nici Constituţia noastră nu o permite.

La data la care descopeream aceas­tă anomalie în Statutul CNVM, nu ştiam că descoperisem apa caldă.

În realitate, avocaţii de la "Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen" atacaseră neconstituţionalitatea Statutului CNVM, încă din anul 2007, într-un proces dresat la Curtea de Apel Bucureşti, care, între timp, a trecut la Curtea Constituţională.

Avocaţii susţin că Statutul CNVM nu respectă prevereri din Constituţie:

"Critica de neconstituţionalitate vizează natura juridică a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, întrucât prin atribuţiile şi procedurile urmate, instituţia se plasează în afara Constituţiei, iar prevederile atacate şi legea, în ansamblu, contravin legii fundamentale." (Dosar nr. 4317/2/2007 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ)

Examinând posibilităţile permise de Constituţie, avocaţii constată că jurisdicţia desfăşurată de CNVM nu este încadrabilă nicăieri şi menţionează:

"- contrar prevederilor art. 24 alin. (2) din Constituţie, în cursul procedurii desfăşurate persoanele verificate nu pot fi asistate de un avocat, încălcându-li-se prin aceasta dreptul la apărare;

- verificările privind valorile mobiliare sunt efectuate de acelaşi organ care decide dacă persoanele juridice sau fizice supuse controlului au încălcat sau nu legea. Această confuzie între funcţia de anchetă şi funcţia de judecată contravine art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2) din Constituţie şi principiilor statului de drept, în conformitate cu care justiţia trebuie să fie imparţială, iar procesul trebuie să fie echitabil;

- probele pe care se întemeiază deciziile Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare provin din propria activitate, fapt care, de asemenea, este de natură să pună la îndoială imparţialitatea organului de decizie.

- dezbaterile nu sunt publice şi nici contradictorii".

Avocaţii susţin că această combinaţie de prerogative şi proceduri fac din CNVM o "instanţă extraordinară", cu "jurisdicţie extraordinară", ceea ce este interzis de art. 126 alin. (5) din Constituţia României.

Avocaţii arată că însuşi modul prin care a fost legiferat Statutul CNVM (pe calea Ordonanţei de urgenţă) este lipsit de temeinicie.

Subiectul constituţionalităţii Statutului CNVM este ignorat, desigur, de publicul larg; este un subiect specios, vizând o instituţie relativ obscură a unei pieţe specializate, numărând câteva mii de conturi, la o populaţie de 22 de milioane de locuitori.

Pentru noi, cei implicaţi - într-un fel sau altul - în piaţa de capital, subiectul este crucial. Şi dacă acest regim politic, eventual, va avea alte priorităţi, sunt sigur, totuşi, că, la alt moment, vom avea o Ordonanţă de urgenţă care va prăvăli CNVM de pe soclul pe care s-a cocoţat.