OPINII "Redistribuirea bogăţiilor"

De câteva zile , o bună parte a mass-media româneşti, aceea controlată de mogulii tranziţiei şi ai "reformei", prin natura lor antinaţionale şi antipopulare, au declanşat un atac furibund împotriva miniştrilor de finanţe ai statelor Uniunii Europene, care sunt acuzaţi, în bloc, că le-a "intrat în cap o idee comu­nis­tă", că "fac o politică economică de stânga", că pledează pentru "redistribuirea bogăţiilor la cei săraci".

Un exemplu tipic de mistificare, de încercare de manipulare a oamenilor de bună credinţă, care dispun de mai puţină informaţie. Problema pusă în discuţie de miniştrii finanţelor europene nu este una ideologică, care să-i plaseze pe cei în cauză la dreapta, sau la stânga, să-i identifice cu co­munismul, sau capi­talis­mul.

Problema pusă în discuţie de responsabilii europeni este una care ţine de ştiinţa economică, a guvernării şi adminis­traţiei. Ea îşi are originea în faptul că dezvoltarea susţinută a economiei europene din ultimii ani a fost realizată, din nefericire, prin dezechilibrarea accentuată a raportului dintre profituri şi salarii, în favoarea primelor. În termeni reali, salariile au scăzut, în timp ce profiturile au crescut în ritmuri aberante. Este un dezechilibru fundamental al vieţii economice şi sociale. Adâncirea acestui dezechilibru poate pune sub semnul întrebării întregul sistem economico-social european, însăşi legitimitatea acestui sistem.

Domnul Peer Steinbruck, ministrul german al finanţelor, afirmă că "dacă ani de zile, pentru salariile mici şi pentru categoriile sociale mijlocii, exis­tă pierderi salariale nete în timp ce are loc o explozie a profiturilor, atunci se ajunge la o criză de legitimitate a modelului european de economie socială de piaţă". În acelaşi sens se pronunţă şi domnul Joaquin Almunia, comisar european pentru afaceri economice şi monetare. "Ponderea salariilor în totalul veniturilor create în statele membre ale UE, spune comisarul european, este, în prezent, cea mai scăzută din ultimii ani şi nu cred că această situaţie va rezista".

Responsabilii finanţelor europene nu cer capitaliştilor "să acorde muncitorilor o parte mai mare din profiturile companiilor", să "redistribuie bogăţiile la cei săraci", aşa cum insinuează mass-media româ­neşti la care ne-am referit. Ei observă că s-a creat un dezechilibru în împărţirea veniturilor create, nu a profiturilor şi bogăţiilor. Veniturile sunt rezultatul cooperării dintre capital şi muncă. Remunerarea insuficientă - absolută şi/ sau relativă - a unuia dintre cei doi factori care participă la producţia de venituri - muncă şi capital - are grave consecinţe economice şi sociale. Şi remunerarea insuficientă a capitalului, şi remunerarea insuficientă a muncii, conduce, implacabil, la reducerea eficienţei, a productivităţii, a valorii venitului global produs în economie, cu multiple consecinţe sociale: şomaj, sărăcie, băjenie, criminalitate, droguri, etc., etc.

Acestea sunt motivele reale ale îngrijorării responsabililor financiari europeni, îngrijorare cauzată de deteriorarea raportului dintre salarii şi profituri, nu de "infestarea" lor cu idei comuniste, populiste, de stânga etc. Bunul simţ, cunoştinţele lor profesionale şi atitudinea lor politică şi civică nu le permit să aducă Europa în starea jalnică în care gu­vernanţii noştri au adus Ro­mânia.

În 1990, ponderea salariilor în valoarea totală a PIB-ului României era de peste 50%. Aproape de valoarea pe care o avea acest raport, la acea vreme, şi în ţările dezvoltate ale Europei. Între timp, ponderea salariilor în PIB-ul românesc a scăzut la sub 15%. Aceasta, ca urmare a faptului că au scăzut şi salariul (mediu) şi numărul angajaţilor (ambele la jumătate). În prezent, PIB-ul nostru este mai mare decât cel din 1990. Cel puţin aşa ne spun guvernanţii. Asta înseamnă că pierderea suferită de salarii, de la 50% la 15%, se regăseşte, automat, în creşterea cores­punzătoare a profiturilor.

Consecinţele se cunosc. Trei milioane de români şi-au luat lumea-n cap, şi-au părăsit ţara, şi-au părăsit familiile, copiii. Ca să câştige un salariu cât de cât decent. Să supravieţuiască, în condiţii dramatice: acolo unde muncesc cunosc umilinţe cumplite, familiile li se destramă, copiii sunt lăsaţi de izbelişte, fără îngrijirea şi dragostea părintească, liberi la droguri şi analfabetism. Toate acestea deoarece guvernanţii postdecembrişti ai României au vrut, neapărat, să strângă averi uriaşe, în câţiva ani, prin deposedarea propriilor cetăţeni atât de averea acumulată de aceştia până în 1989, cât şi de cea mai mare parte a veniturilor create după 1989.

Cine seamănă vânt culege furtună. După ce "a încheiat tranziţia", adică după ce a făcut reforma prin care a distrus milioane de locuri de muncă şi a redus nivelul salariilor la niveluri insuportabile, guvernul român constată că nu mai are pe cine să pună la muncă, să creeze PIB, din care cea mai mare parte să se transforme în profituri. Vrea să-i aducă acasă pe căpşunari. Să le dea prime de întoarcere acasă. Asta da măsură de stânga, populis­tă, comunistă! Exact aici nu vor să ajungă miniştrii europeni de finanţe.