OPINII România, tigrul Europei. Deja-vu?

La Guvern, se deschid, probabil, sticlele de şampanie. Economia noastră a crescut cu 6,5% după primul semestru, românii o duc bine, chiar dacă prim-ministrul nu ia prizonieri. Dar parcă am mai văzut o astfel de poveste de succes la un moment dat. Prin 2007, economia creştea tot cam cu atât (6,3%), pe fondul acumulării unor deficite externe mari, tot cam ca acum. E drept, deficitul comercial urcase la 14% din PIB atunci, faţă de sub 10% acum, dar nici datoria publică nu era atunci ca acum (13% din PIB, faţă de 50% din PIB, ceea ce va îngreuna considerabil plata dobânzilor când acestea vor începe să urce).

Piaţa imobiliară completează paralela - şi atunci erau, şi acum avem creşteri susţinute la materialele de construcţii şi preţuri tot mai mari la locuinţe-citeam recent că apartamentele vechi de 3 camere au depăşit din nou pragul de 100.000 de euro, ca atunci. Iar bursa a ajuns acum la maximele de atunci, să ne veselim, deci.

Dacă pomeneşti de supraîncălzire pe piaţa rezidenţială sau pe cea de capital, ţi se dă în cap cu grafice, teorii savante şi exuberanţă. Dacă pomeneşti că şi în 2007, la prima răcire a economiilor mari, economia românească a căzut la pat, ţi se spune că lucrurile sunt altfel acum.

Da, raportat la multipli, nu stăm rău la BVB, suntem chiar subevaluaţi dacă ne referim la bursele mari. Dar aceşti multipli sunt calculaţi cu profiturile din perioada de creştere accelerată după pandemie, la cât vor ateriza după o contracţie economică? În tot cazul, afacerile companiilor locale au potenţialul să se corecteze mai mult în caz de criză decât al celor externe, altele sunt posibilităţile de ajutor din partea statului nostru. Nici imobiliarele n-ar fi chiar scumpe raportat la raportul dintre rată şi venituri, dar asta doar pentru că dobânzile sunt mici acum, iar veniturile nu au suferit ajustările pe care o contracţie economică le aduce.

Una peste alta, cum de suntem la fel de optimişti ca în 2007, în condiţiile în care o nouă criză poate fi la fel de aproape, de data asta o combinaţie între stagflaţie şi criza datoriilor?

S-au schimbat generaţiile! Majoritatea celor care cumpără acum acţiuni sau titluri de participare la fondurile mutuale ori iau credite pentru apartamente în ansambluri noi aveau în 2007 cam 15-20 de ani. Nu prea i-a atins ce s-a petrecut atunci, părinţii au dus greul crizei, astfel încât sunt gata să le repete greşelile. Doar "încrederea se pierde şi se recâştigă uşor în pieţele financiare", nu trebuie decât să aştepţi o schimbare de generaţii.

În 2006, înainte cu doi ani de marea criză care urma să lovească lumea, în România debuta la BVB prima mare companie românească de utilităţi (e vorba de Transelectrica, Conpet era deja listată, dar pe Rasdaq), iar la anul, poate cu puţin înainte de viitoarea mare criză, vom lista Hidroelectrica, ultima mare companie românească de utilităţi. Ar fi o ironie a sorţii să putem cumpăra acţiuni Hidroelectrica cu mare discount prin 2023, după ce ne vom fi bătut pe ele în 2022, aşa cum se cumpărau în 2009 acţiunile Transelectrica (după ce IPO-ul s-a închis la un preţ de 16 lei, acţiunile au urcat repede la BVB la 46 de lei, dar au căzut sub 10 lei în 2009).