OPINII Schimbări instituţionale şi legislative necesare pentru transformarea e-guvernării

Guvernarea electronică, aşa cum este prevăzută de mulţi autori, nu se referă pur şi simplu la furnizarea de servicii electronice sau digitale. Presupune un set de măsuri instituţionale inovatoare, iar evoluţia e-guvernării este un proces complex de instituţionalizare. Prin urmare, e-guvernarea trebuie diferenţiată de simpla utilizare a unor servicii internet şi a tehnologiilor bazate pe web.

Digitalizarea serviciilor publice se poate realiza astfel printr-o schimbare instituţională susţinută prin stabilirea domeniilor de acţiune specializate, descrierea regulilor de conduită, redefinirea structurilor, a rolurilor şi atribuţiilor organizaţionale şi specificarea standardelor de măsurare a performanţei şi a rezultatelor organizaţionale.

În acest sens, atenţia ar trebui să fie îndreptată către factorii care afectează adaptarea organizaţiilor şi acceptarea de către angajaţi a transformărilor legate de guvernarea electronică. De exemplu, astfel de factori pot fi grupaţi în: flux de lucru, responsabilităţi în structura organizaţională, abilităţi, cunoştinţe şi factori de context social şi de afaceri.

Instituţiile publice tradiţionale pot fi transformate prin mai multe iniţiative de reformă precum reinventarea, evaluarea bazată pe performanţă şi implicarea cetăţenilor. Este foarte important ca actorii implicaţi în procesul de transformare a administraţiei publice să determine funcţionarea tehnologiei informaţiei adaptată la o guvernare democratică, să depăşească constrângerile instituţionale şi să creeze un nou set de semnificaţii şi instituţii sociale în beneficiul cetăţenilor. Cu siguranţă, transformarea e-guvernării nu va fi un proces uşor însă, pentru a realiza această transformare, este necesară existenţa unei iniţiative din partea managerilor publici şi a unor direcţii strategice.

În cadrul propunerii de Politică Publică în domeniul e-guvernării pe care am realizat-o în proiectul ,,Stabilirea cadrului de dezvoltare a instrumentelor de e-guvernare", am listat o serie de măsuri post-adoptare concrete, care trebuie avute în vedere pentru perioada imediat următoare adoptării noului cadru de politică publică.

Măsurile specifice strategice şi complementare identificate reprezintă decizii fundamentale care acţionează în sinergie pentru a alcătui un program de schimbări eficace şi sustenabile. Trebuie abordate cu prioritate cele care se referă la schimbările legislative necesare.

În legislaţia naţională prezentă există dispoziţii privind utilizarea mijloacelor electronice în furnizarea serviciilor publice, dar acestea nu sunt, însă, suficiente pentru implementarea obiectivelor stabilite prin SNADR (Strategia Naţională privind Agenda Digitală pentru România 2020). În acest moment, nu există o reglementare unitară şi neechivocă în ceea ce priveşte utilizarea instrumentelor electronice de către toate autorităţile publice competente să furnizeze servicii publice aferente tuturor evenimentelor de viaţă.

La nivel orizontal există acte normative care pot constitui cadrul general al eGuvernării (i.e. Legea nr. 161/2003 şi HG nr. 1085/2003), dar dispoziţiile actuale ale acestora necesită completări şi modificări.

Legislaţia sectorială conţine în prea puţine cazuri prevederi exprese referitoare la utilizarea instrumentelor electronice, în cazul a foarte puţine servicii publice sunt reglementate proceduri electronice specifice. Deşi au fost făcuţi unii paşi în vederea atingerii acestor obiective, în prezent, legislaţia în vigoare nu oferă încă suficiente mecanisme pentru a impulsiona procesul digitalizării.

În concluzie, considerăm importantă asigurarea unei viziuni unitare asupra furnizării serviciilor publice prin mijloace electronice, prin intermediul unui portal unic, pentru a putea fi îndeplinite obiectivele-cheie în această privinţă, respectiv:

- posibilitatea cetăţenilor şi mediului de afaceri, beneficiari ai serviciilor publice, de a parcurge, alternativ cu procedurile tradiţionale, o procedură electronică (i.e. completarea şi transmiterea electronică a cererilor şi formularelor, comunicarea prin mijloace electronice cu administraţia publică, emiterea documentelor de către administraţia publică prin mijloace electronice)

- posibilitatea efectuării prin mijloace electronice a plăţii taxelor şi impozitelor, asigurarea principiului "doar o singură dată", interoperabilitatea bazelor de date ale autorităţilor şi instituţiilor publice, astfel încât să fie minimizată necesitatea depunerii de către solicitanţi, odată cu cererile şi formularele, de documente care pot fi verificate cu alte autorităţi publice.

Pentru a accelera procesul de implementare a e-guvernării la nivel naţional, sunt necesare modificări şi completări ale cadrului legislativ actual, în sensul reglementării exprese a unor obligaţii concrete şi a autorităţilor publice responsabile, al asumării unor termene ferme şi, nu în ultimul rând, al prevederii unor sancţiuni pentru acele situaţii în care obligaţiile nu sunt respectate.