OPINII Strategia ruşilor poate fi mai inteligentă decât pare

Nu am pretenţia de mare strateg militar, doar trag nişte tuşe care mi se par evidente pentru orice persoană cu bun simt.

În primul rând, nu avem de-a face cu un război clasic. Ruşii ar fi putut rezolva în trei zile Kievul dacă procedau precum SUA în Bagdad sau chiar Rusia în Aleph. Oraşe făcute zob cu aviaţia şi artileria, intrat cu tancurile pe final când se lichidează ce a mai supravieţuit şi apoi facem o reverenţă pentru miile de copii ucişi din greşeală, tragice pagube colaterale care pot fi acceptabile în limita a 500.000/campanie, ca să o citez pe defuncta Madeleine Albright.

Rusia nu putea face, însă, aici la fel ca în cazurile de mai sus din mai multe motive, din raţiuni de PR şi imagine (doar vrea să mai vândă energie în Europa la un moment dat), dar şi pentru că populaţia în Ucraina este destul de eterogenă şi e greu să decupezi în marile oraşe rusofonii de ucrainenii naţionalişti.

Iar ucrainenii, instruiţi probabil de specialiştii din NATO, au ales să poarte un război precum ISIS, hărţuire a adversarului pe teren şi baricadare în spatele civililor în oraşe.

Cum poţi demilitariza Ucraina în astfel de condiţii, principalul obiectiv al ruşilor? Poţi distruge aviaţia, navele (bifat în primele zile), tancurile, apărarea antiaeriană prin confruntări directe. Numai că ucrainenii au primit promisiunea că vor avea un robinet mereu deschis în ceea ce priveşte tehnica militară din partea NATO.

Astfel încât, fără speranţa că îi vor lasă pe adversari în mâinile goale (cum s-ar fi întâmplat până acum dacă Ucraina nu primea armament din ţările alianţei), Rusia se va concentra pe eliminarea combatanţilor care să folosească respectivele arme. Deja apar imagini cu prizonieri ucraineni care nu mai sunt la prima tinereţe, dovadă că s-a ajuns la mai multe valuri de concentrare.

Arestovici, consilierul preşedintelui Zelenski, spunea la un moment dat că Rusia are capacităţi militare nelimitate, dar capital uman de trimis pe front limitat, în vreme ce Ucraina este exact invers, cu potenţial de recrutare foarte mare şi armament inferior.

Ei bine, Rusia poate sta în Donbass luni bune până toacă şi elimină capitalul uman combatant ucrainean sau îl degradează în asemenea măsură încât acesta să nu mai conteze foarte mult. De aici şi cazurile bizare în care ruşii anunţă că au cucerit localităţi mici, dar apoi se retrag şi ucrainenii preiau controlul. De aici şi povestea cu încercuirea Kievului şi apoi retragerea forţelor atacatoare (au tocat din forţele masate pentru apărarea sa), iar în prezent un episod asemănător se petrece la Harkov.

În timp ce războiul se prelungeşte, Europa se sufocă sub sancţiunile impuse ruşilor, cu preţuri din ce în ce mai mari în energie şi o criză alimentară în formare. Am văzut pliante ca pe vremea comuniştilor despre economisire, consum responsabil pentru a salva Ucraina şi planeta. Ce urmează, întreruperi de energie electrică precum în anii "80 în România? Şi cât de mult au chef europenii să sprijine o astfel de austeritate, în ciuda propagandei care îi stoarce emoţional seară de seară demonizând Rusia şi ridiculizând-o simultan pentru performanţele discutabile pe câmpul de luptă?

Interesul publicului pentru breaking-news-ul de război se va dilua treptat, conflictul va intra în cotidian ajungând pe la a treia sau a patra ştire din fluxul jurnalului principal de ştiri în curând, iar penuria şi scăderea puterii de cumpărare va cântări tot mai mult.

Astfel încât în final, Rusia se poate alege cu partea de sud şi est a Ucrainei, armata ucraineană va fi tot mai subţiată, iar dezertările din echipa UE în faţa sancţiunilor antiruseşti se vor înmulţi până când se va renunţa la ele.