OPINII UE: Uite mami, este Zâna!

Da, este minunat că România a intrat în UE: este cu adevărat sfârşitul comunismului şi recunoaşterea faptului că locul României este într-adevăr în Europa, dacă mai era nevoie de o astfel de recunoaştere. Este, de asemenea, promisiunea unei prosperităţi viitoare. Românii au aşteptat atât de mult ca această prosperitate să vină din partea statului şi şi-au văzut speranţele zdrobite de corupţie şi de reţinere faţă de piaţa liberă (vă amintiţi cuvintele domnului Iliescu "privatizarea este un moft"). Ei speră acum că Zâna Uniunii Europene le va aduce prosperitatea pe care şi-o doresc mai mult decât orice.

Dar...Între realitate şi aşteptări există o lipsă de credibilitate în percepţia asupra angajamentului României faţă de piaţa liberă. Acest lucru a fost demonstrat foarte clar de întârzierile în privatizarea sectorului bancar, acum aproape completă (oprirea privatizării CEC are totuşi o logică inteligibilă), ceea ce a însemnat o întârziere în dezvoltarea creditelor de comerţ. Trebuie doar să ne uităm la explozia extraordinară a PIB-ului în ultimii doi ani pentru a vedea ce se poate realiza chiar şi printr-o deschidere limitată a pieţei creditelor.

Mai gravă acum este imposibilitatea de a înţelege şi de a folosi pieţele de capital şi imposibilitatea guvernului de a privatiza mai multe companii prin pieţele de capital sau de a emite obligaţiuni pentru public, ceea ce ar asigura baza unei investiţii sigure pentru fondurile de pensii şi companiile de asigurări şi ar încuraja populaţia să investească cu încredere. Aceasta ar ajuta la o mai bună înţelegere a preţului privatizărilor şi tranzacţiilor de pe piaţă. La baza problemei este lipsa unui mediu regulator adecvat - problemă fiind mai degrabă neaplicarea corectă a reglementărilor, sau cea a unei autorităţi bine informate care să înţeleagă şi să acţioneze în sensul aplicării lor decât lipsa acestora.

Toate aceste simptome ne duc spre o singură problemă majoră: nu s-a permis ca piaţa să devină un vehicul pentru crearea unui mecanism de stabilire a preţurilor, de unde rezultă că nici publicul, nici guvernul şi, mai rău, nici judiciarul nu înţeleg piaţa. Aşadar încercările de a opri scandalurile din piaţă au avut tendinţa de a-şi ocoli ţinta în mod repetat cu consecinţe serioase pentru încrederea investitorilor la un nivel aşa de important, încât au un impact foarte grav asupra stabilităţii economiei. Cazurile cele mai evidente au fost SAFI şi FNI, unde de-a lungul anilor nu s-a ajuns la esenţa problemei. Acest lucru a dus la o teamă a publicului de a investi în companii româneşti.

Acum că România a intrat în Uniunea Europeană, nevoia ca oficialii şi investitorii să ajungă să înţeleagă piaţa şi să recunoască nevoia de transparenţă devine o problemă urgentă: este lipsa de credibilitate a României. Aceasta este evidentă în scandalurile recente din sectorul energetic apărute foarte des în presă: acestea îşi au originile în dispute politice legate de anumite interese de a controla sectorul energetic care se datorează imposibilităţii de a stabilii reglementările pieţei. Aşa ceva nu este permis - acum că România a intrat în UE. Şi România va fi în sfârşit responsabilă pentru asemenea deficienţe.

Dar în acest context reputaţia României are deja de suferit din moment ce banca străină desemnată de guvern pentru a se ocupa de privatizările din sectorul energetic, Credit Suisse First Boston, este prinsă în aceste războaie politice. Angajaţii acesteia sunt acuzaţi probabil pe nedrept de trădare şi crime împotriva Statului. Acest lucru pare a fi o reflectare a unor interese politice mai degrabă decât o punere sub acuzare rezonabilă. Dovezile de până acum nu susţin asemenea acuzaţii şi impresia lăsată este una de lipsă de înţelegere din partea oficialilor în ceea ce priveşte rolul băncii în asemenea privatizări şi în mecanismul de stabilire a preţurilor. Nu am niciun dubiu că aceste lucruri vor avea consecinţe serioase asupra abilităţii României de a atrage investiţii străine - când un bancher cu o reputaţie serioasă este închis fără proces pe baza unor dovezi insuficiente şi doar printr-o interpretare forţată a legii româneşti, acest lucru provoacă reacţii de nemulţumire printre investitorii internaţionali - chiar eu fiind chemată de anumite grupuri internaţionale de investiţii incluzând consultanţi ai Credit Suisse, care au cerut explicaţii. Oare Guvernul chiar nu vede că mulţi străini care au afaceri legale aici vor începe să se teamă pentru siguranţa lor? Până acum puteau să aibă încredere că legea îi va proteja şi nu va fi folosită împotriva lor ca o unealtă a unor interese politice - şi aceasta este interpretarea pe care comunitatea internaţională este forţată să o adopte faţă de aceste acuzaţii.

În acest moment, România este în lumina reflectoarelor pe scena europeană. Românii sunt pe bună dreptate mândrii de poziţia lor în Europa, în istorie şi azi. Ar fi foarte trist, chiar catastrofal pentru România ca nou membru UE, să nu reuşească să înţeleagă cum trebuie făcute lucrurile şi să demonstreze lipsă de respect pentru drepturile omului.