OPINII Un virus numit "Paloma"?

Semnatarul acestor rînduri nu a aspirat niciodată la postura de comentator sportiv şi nici publicaţia care ne găzduieşte cu atîta amabilitate nu şi-a prea răsfăţat cititorii cu cronici fierbinţi de pe un stadion sau altul. Dacă vom face azi doar un pas în lumea sportului, e pentru a ne exprima perplexitatea şi revolta faţă de tratamentul care se poate aplica în mîndra noastră patrie unui om care înseamnă mult mai mult decît un mare performer, înseamnă o legendă vie: doamna Iolanda Balaş. După o carieră de senzaţie la săritura în înălţime, probă pe care a dominat-o ani lungi într-o manieră inegalabilă, ceea ce a însemnat cîştigarea tuturor titlurilor posibile: campion naţional, campion european, campion mondial, campion olimpic, recordman mondial de numai ştiu cîte ori, "Ioli" nu putea să se gîndească la un alt rost pe lumea asta decît sportul, şi a rămas să activeze acolo unde îi era locul: în cadrul Federaţiei Române de Atletism. În ultimii 15 ani, a fost preşedinte al Federaţiei, timp în care performanţele obţinute de sportivii români au fost dintre cele mai notabile, iar doamna Balaş s-a manifestat public, ori de cîte ori a fost cazul, într-un mod ce a impresionat prin înţelepciune, prin fermitate şi, deloc în ultimul rînd, prin solidaritatea care o leagă de sportivi.

Palmaresul marii campioane, prestigiul uriaş de care se bucură în întreaga lume a sportului şi bilanţul impresionant realizat în fruntea Federaţiei Române de Atletism s-au dovedit, însă, a nu avea absolut nici o valoare în mintea şi în sufletul celor care, săptămîna trecută, au ales noua conducere a Federaţiei. Ei nu numai că au scos-o, încă din primul tur!, pe doamna Iolanda Balaş din cursa pentru un nou mandat, dar nu i-au recunoscut nici măcar meritul de a ocupa un loc simbolic în cadrul Consiliului Federal. În locul doamnei Balaş a fost instalat directorul executiv al clubului Farul Constanţa, Ilie Floroiu. Sigur că o comparaţie a colecţiei de titluri şi medalii cîştigate de fostul şi actualul preşedinte al Federaţiei nu este obligatoriu cea mai relevantă, atîta vreme cît ştim bine că se poate ca un sportiv care nu a făcut istorie să se dovedească un antrenor sau un manager sportiv de mîna întîi. Ce mi se pare însă că ridică grave semne de întrebare în cazul rocadei, mă feresc să spun "puci" de la FRA, este felul în care criteriile obiective de evaluare a candidaţilor par să fi fost înlocuite de tradiţionala "pilă" românească. În fapt, mă refer la zvonurile persistente care circulă şi care vorbesc de presiunile şi de telefoanele pe care inspectori din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării le-ar fi dat conducătorilor cluburilor şcolare sportive, pentru a le transmite, cu semnificaţia subînţeleasă, dorinţa secretarului de stat Paloma Petrescu, constănţeancă şi ea, de a-şi vedea concitadinul uns în fruntea Federaţiei.

Nu ştiu cine este d-na Petrescu, nu ştiu şi nu mă interesează nici ce partid a instalat-o în fruntea Ministerului Educaţiei. Dar mi se pare obligatoriu ca, în timpul cel mai scurt, cei îndreptăţiţi să cerceteze felul în care s-au desfăşurat alegerile la Federaţia Română de Atletism şi cît de obiective au fost criteriile în virtutea cărora au fost punctaţi şi depunctaţi candidaţii. O eventuală intervenţie ocultă a politicului în soarta atletismului românesc, odată dovedită, mi s-ar părea strigătoare la cer. Sigur, indiferent de calităţi, nimeni nu poate fi un etern învingător. Aşa cum a venit un moment în care "Ioli" a înţeles că trebuie să-şi atîrne ghetele în cui şi să spună "Adio" sportului de performanţă, tot aşa se poate că azi un concurent mai "în formă" să se fi plasat înaintea ei. Dar, pentru nimic în lume, nu trebuie lăsată să persiste nici cea mai mică îndoială asupra corectitudinii în care s-au tranşat lucrurile la FRA. Oricînd, o "mînărie" este scandaloasă. Cu atît mai mult ea devine odioasă cînd are ca victimă un om căruia sportul românesc şi România îi datorează atît de mult cît îi datorăm DOAMNEI Iolanda Balaş.