Planificarea industrială, speranţă deşartă pentru creşterea competitivităţii Germaniei

Oare câte zeci de ani şi câte experimente socialiste eşuate sunt necesare pentru a învăţa că planificarea economică nu funcţionează, ci, dimpotrivă, deschide calea pentru "experimente" sociale criminale?

În lipsă de idei şi confruntate cu perspectivele unei economii lăsate în urmă de noile tendinţe tehnologice, autorităţile de la Berlin au lansat "Strategia Naţională Industrială 2030", o încercarea de creştere a competitivităţii prin planificare, aşa cum încearcă şi autorităţile de la Beijing prin programul "Made in China 2025".

Această strategie include, printre altele, alocarea unor sume importante pentru susţinerea sectoarelor industriale vitale, dar naţionalizarea "temporară" a unor companii care se află în pericol de a fi preluate de concurenţii străini.

Elemente ale programului au apărut în presă săptămâna trecută, iar criticile puternice nu au întârziat să apară, atât din partea unor economişti influenţi, grupuri industriale sau politicieni din opoziţie, conform unui articol Reuters.

În condiţiile în care raportul a fost coordonat de Peter Altmaier, ministrul economiei şi energiei în guvernul condus de Angela Merkel, tot el a fost şi ţinta criticilor.

Pe contul său de Twitter, Isabel Schnabel, profesor de economie la Universitatea Bonn şi membru al Consiliului German al Experţilor Economici, l-a întrebat pe Altmaier de ce nu sunt folosiţi banii, dacă tot există, pentru crearea unor trei până la cinci universităţi germane care să fie de calibrul Universităţii Berkeley din Statele Unite, astfel încât să fie stimulată inovaţia.

Un alt membru al Consiliului, profesorul Lars Feld, a subliniat că "statul nu poate merge până acolo încât să garanteze existenţa unor companii", chiar dacă acestea sunt considerate "campioni naţionali".

Într-o lucrare coordonată de profesorul Philippe Aghion, de la Universitatea Harvard, în 2011, "Regândirea politicii industriale", se pune accentul pe creşterea competitivităţii prin facilitarea intrărilor şi ieşirilor de pe piaţă, nu prin susţinerea firmelor deja existente sau prin crearea unor "campioni".

După cum arată profesorul francez, ţinta politicilor industriale ar trebui să fie sectoarele unde este nevoie de înaltă calificare, nu companiile individuale.

Conform declaraţiilor ministrului economiei, companii precum Siemens, Daimler, Volkswagen, BMW, BASF, Thyssen-Krupp şi Deutsche Bank intră în categoria "firmelor al căror succes continuu este de o mare importanţă naţională", după cum a scris cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Chiar dacă au fost acuzate de corupţie deoarece au mituit oficiali ai altor state pentru a le cumpăra produsele, cum a fost cazul "cooperării" dintre Siemens şi Grecia, şi chiar dacă au manipulat toate pieţele globale, dar tot sunt în pericol de colaps, cum s-a întâmplat în cazul Deutsche Bank?

Inclusiv un membru influent al Uniunii Creştin Democrate (CDU), din care face parte şi Peter Altmaier, a făcut un apel pentru limitarea intervenţiilor guvernamentale în economie, declarând pentru presa germană că "Altmaier se pregăteşte să devină biroul politic al economiei Germaniei".

În strategia prezentată de ministrul german al economiei se arată că statul poate prelua parţial sau integral anumite companii, astfel încât să fie blocată preluarea lor de către concurenţii străini şi a subliniat că "noua strategie industrială este necesară pentru coeziunea ţării".

Strategia prezentată de Peter Altmaier, al cărei subtitlu este "Linii strategice directoare pentru o politică industrială germană şi europeană", mai include şi un apel la reformarea cadrului legislativ al concurenţei, astfel încât să fie permisă crearea unor "campioni europeni" care pot concura cu firmele din China şi SUA. Din nefericire, atât ministrul economiei din Germania cât şi omologii săi din zona euro sau din Comisia Europeană ignoră în totalitate adevăratele cauze ale rămânerii în urmă a Europei, pe fondul scăderii competitivităţii sale, respectiv declinul accentuat al libertăţii economice, în condiţiile unor reglementări tot mai apăsătoare, al căror efect direct este sufocarea inovaţiei.

Un editorial recent din Frankfurter Allgemeine Zeitung a arătat că noua strategie este, de fapt, rezultatul "fricii faţă de China", iar această frică împinge guvernul către "decizii prosteşti", în timp ce publicaţia online Politico.eu subliniază că noul plan industrial arată noile tendinţe protecţioniste din Europa, iar Germania se aliniază, din acest punct de vedere, cu Franţa.

"Planul reprezintă o transformare radicală a politicii economice a Germaniei", a mai declarat profesorul Lars Feld, după cum scrie Politico, iar apelul pentru formarea unor "campioni europeni" reprezintă "un atac la adresa politicii UE privind concurenţa".

Prin adoptarea acestei strategii, Germania va face un mare pas către o economie planificată centralizat, conform opiniei profesorului Feld.

Stefan Rouenhoff, parlamentar CDU şi membru al Comitetului pentru economie şi Energie din Bundestag, şi-a declarat susţinerea pentru strategia prezentată de Peter Altmaier, deoarece "ne aflăm în mijlocul unei competiţii între sistemele economice", iar "Germania şi Europa trebuie să facă faţă concurenţei din partea giganţilor economici ai Chinei şi Statelor Unite".

După ce a amintit că bustul lui Ludwig Erhard, considerat "tatăl miracolului economic" postbelic din Germania, se află în holul Ministerului Economiei de la Berlin, Frankfurter Allgemeine Zeitung a prezentat pe scurt principalele argumente împotriva adoptării unei astfel de strategii.

Statul, după cum a subliniat de atâtea ori şi Erhard, trebuie să creeze doar un cadru adecvat pentru dezvoltarea concurenţei şi împiedicarea apariţiei monopolurilor, scrie FAZ, în timp ce o politică industrială îndreptată către formarea unor "campioni" nu face decât să reducă presiunile pentru inovare şi impune costuri suplimentare pentru consumatori.

Cotidianul german a mai amintit că astfel de politici economice sunt aplicate în Franţa de zeci de ani, iar rezultatul este declinul sectorului industrial şi slăbirea clasei de mijloc.

Planul lui Altmaier a fost criticat până şi de Verzii din opoziţie. "Peter Altmaier şi-a prezentat mandatul ca o continuare a moştenirii lui Ludwig Erhard, însă propunerile sale l-ar face pe Erhard să se răsucească în mormânt", a declarat purtătoarea de cuvânt a Partidului Verde, conform unei ştiri din Handelsblatt. În plus, "relaxarea legilor antitrust ar conduce la mega-fuziuni şi crearea unor corporaţii gigant".

În condiţiile în care strategia prezentată de Altmaier include susţinerea producţiei de baterii pentru automobilele electrice, FAZ arată că "politicienii şi birocraţii nu cunosc tehnologiile care vor avea succes în viitor", după cum au arătat şi miliardele de euro risipite prin subvenţii acordate unor companii din sectorul energiei verzi, companii care între timp au dispărut de pe piaţă.

"Dacă Altmaier doreşte cu adevărat să promoveze Germania drept locaţie pentru dezvoltarea companiilor industriale, o abordare mai bună ar fi adoptarea unor măsuri pentru stoparea creşterii costurilor electricităţii, determinată de tranziţia planificată către energia verde", mai arată Frankfurter Allgemeine Zeitung.

"Conservarea bunăstării şi a locurilor de muncă nu reprezintă o lege a naturii", se arată în concluzia unui editorial din Handelsblatt, unde au fost abordate riscurile unei politici industriale, iar aceasta presupune "o politică economică înţeleaptă", care trebuie fundamentată pe "mai multă libertate şi economie de piaţă, nu pe mai puţină".

Din păcate, este puţin probabil ca actualul guvern de la Berlin să renunţe la "Strategia Naţională Industrială 2030", iar "convergenţa" cu Franţa este asigurată.

Dar oare cum poate supravieţui construcţia europeană când principala sa axă economică va fi construită după principiile planificării centralizate şi a legăturii strânse dintre stat şi corporaţii, cunoscută altădată sub numele de fascism?