PLASAMENTE ALTERNATIVE A umbla sau a nu umbla la cote

Cel mai mare preţ obţinut la licitaţia Monavissa de duminică a fost de 50 de milioane de lei vechi şi l-a atins o pictură realizată de Karl Kaufman şi semnată Leo Perla. Ce am mai aflat despre Karl Kaufman? Că mai semna şi Leo Perla şi Henri Carnier, că viaţa sa se înscrie statis-tic între 1843, Neuplachowitz, şi 1905, Viena. Restul este germană, şi asta nu este o simplă scuză, este o realitate de care nu mai pot trece. Tot în germană Karl Kaufmann se mai spune şi Henri Carnier, cu explicaţia "Venedig". Dacă era Venice, varianta engleză, aveam chiar un Henri Carnier 1800-1868, uneori cu un semn de îndoială, adică de întrebare.

Deci Karl Kaufmann este alias Leo Perla, a.k.a. Henri Carnier, unde a.k.a. vine din americana de rap şi înseamnă also known as, adică alias, mai pe româneşte. Picturile sale au mai apărut prin licitaţiile noas-tre, chiar sub fiecare dintre aceste trei nume. Chiar în anul trecut, la Alis, "Bărci de pescari lîngă Harlem", ulei pe lemn din 1869, a fost vîndut cu 40 de milioane de lei vechi, în creştere de la numai 3.400 lei noi. Pentru a afla precedenta vînzare trebuie să ajungem la licitaţia Alis din noiembrie 2004, cînd "Stradă în Cairo", în contul lui Henri Carnier, a urcat de la 23,9 milioane la fix 50. Cu alţi doi ani înainte, sub acelaşi nume, Karl Kaufmann îşi reuşise recordul de piaţă românească, 90 de milioane de lei, pornind de la mai puţin de jumătate, 40 de milioane, mai exact. Este vorba de o "Veneţie" care te face să înţelegi de ce imaginile sale din acest oraş se bucură de apreciere, alături de scenele sale orientale.

Akoun-ul îi dă lui Kaufmann o cotă de la 2.900 de euro până pe la vreo 9.000 de euro, exact pentru scenele orientaliste. Tot pe la 9 mii de euro este plasat şi Henri Carnier, despre care se spune că ar fi un pictor din secolele XIX şi XX. Logic, deşi nu se spune că este tot una cu germano-austriacul nostru, putem deduce că despre el este vorba, şi nu despre britanic, care aparţine în exclusivitate secolului al XIX-lea. Cît despre Leo Perla, el nu există pentru unele cataloage de preţuri la artă, cel puţin pentru Akoun, poate inventăm noi unul, în care să fie şi numele vehiculate pe piaţa româneas-că. Dar nu ar fi complet, există unele speţe, dacă este să vorbim macoveian, în care creşterea explozivă a preţului la nişte scene orientale cu semnături nedescifrate se datorează faptului că unii au ştiut să înţeleagă unul dintre cele trei nume ale lui Kaufmann în semnătura picturii. Sau nici nu mai conta dacă aşa este sau nu, dacă eşti convins că te afli în faţa unei orientale de Kaufmann, 9 mii de euro parcă am zis, nu ?

Pe locul doi al licitaţiei Monavissa de duminică vine un român, nu străin, şi un cărbune pe hîrtie, nu ulei pe pînză realan..., realuat..., lipită pe carton, adică. Portretul lui Nikolai Alexeevici Ostrovski de Corneliu Baba s-a vîndut cu 45 de milioane de lei, fiind vorba de un portret de dimensiuni medii, realizat în perioada şi în maniera Mitrea Cocor, cu lumină dinspre Est. La întrebările gen "who the bip is N. A. Ostrovski" ale tinerei generaţii răspunsul vine cam greu. Avem un scriitor N. Ostrovski, care a murit la puţin peste 30 de ani şi avea o claie de păr, deci nu ca omul din desenul lui Baba, şi mai avem un Alexandr Ostrovski, tot scriitor, din secolul al XIX-lea, astfel că mai rămîne posibilitatea ca numitul să fie personaj, şi nu scriitor. Ca Mitrea Miron, pardon Cocor, cel al lui Mihail din clanul Sadoveanu, hai că treceam la capacitate! Preţul este unul bun pentru Baba, mai ales că este vorba de o manieră a desenului clasic, practicată în peri-oada de full contact cu arta şi cultura sovietică, aia angajată, şi nu de un desen în stilul regelui nebun şi al clovnilor de la maturitatea senină din ultima jumătate a vieţii şi creaţiei maes-trului.

Trecem mai departe, la locul al treilea, direct într-un palat, cel al reginei Maria, asta în-seamnă că la Balcic. Autorul este Ion Doboşariu, nume ce pare cunoscut tuturor dar nimeni nu poate spune cînd şi unde s-a născut şi a murit şi nici ce a făcut între cele două situaţii extreme. Este o lucrare corectă, documentară, din care vedem că pe vremea aceea marea ajungea pînă aproape de fundaţia castelului, nu ca acum, cînd lasă loc de plajă şi terase. Pictura nu creează atmosferă, ci o redă foarte bine pe cea existentă pe Coasta de argint, şi atunci, dar şi acum, cînd tot românii, sub formă de turişti, bîntuie pe acolo. Cei care au călcat pămîntul de la Balcic o recunosc, este foarte bine sugerată, e surprinsă de-a dreptul, nu doar sugerată. Şi cineva şi-a luat toate acestea acasă cu numai 30 de milioane de lei, ceva între mia de dolari şi cea de euro.

Şi acesta este un preţ bun pentru o pictură de Ion Doboşariu, despre care se ştie că a trăit şi a creat, dar cam atît. Nu am putut detecta vreo creaţie a acestui enigmatic artist la licitaţiile Alis din ultimii ani, în schimb l-am găsit, uneori des-tul de des, la Monavissa. Rezultatele vînzării picturilor semnate de acest artist nu reuşesc să ne uimească, ba, ca să o spunem cinstit, sînt mult sub valoa-rea pe care pictorul o dovedeşte. Lucrările lui s-au vîndut rar şi cu preţuri mici, cel atins duminică nefiind deloc o speranţă sau o posibilitate realistă.

Tot cu 30 de milioane de lei s-a vîndut o pictură de Ion Alin Gheorghiu, artist a cărui cotă începuse să se consolideze vizibil şi risca să-l facă poate cel mai bine vîndut contemporan, chit că a avut neinspirata idee să ne părăsească. Este vorba, e drept, nu de o lucrare în ulei pe pînză sau carton, ci de o acuarelă şi guaşă pe hîrtie, una dintre cele mai interesante ale maestrului, care mai este şi de dimensiuni mici, ca să nu zic miniaturale. Asta face ca întreaga discuţie despre cota lui Ion Alin Gheorghiu să se reia după principiile formulelor de catalog, cele cu dimensiuni şi tehnică, fapt care, la 30 de milioane, un 18 pe 15 din hîrtie în culori de apă, face să sară teribil standardul 65 pe 50, peisaj în ulei.

Poate pentru că am stabilit pragul de acces în atenţia noas-tră la 20 de milioane, ajunge, nu?, s-au adunat o groază de lucrări aici. La 25 de milioane avem o concupiscentă scenă amoroasă, mai mult lungă decît lată, de Ion Valentin Anestin, numită în caractere explicite "Alegoria amorului", o caricatură a proaspătului rege Ferdinand realizată de Şirato a fost vîndută cu 21 de milioane, fiind, probabil, cea mai scumpă caricatură sau desen satiric în general de la noi. Cunoscut pictor pasionat al realităţilor din Balcic, C. C. Constantinescu, a.k.a. Ali Baba, îşi dispută cu primarul Octavian Moşescu locul de ultim român din galeria celor care au creat fenomenul Balcic, care a plecat de acolo la retrocedarea din 1940. Şi care a fost susţinută de britanici, eu acum am aflat şi ţin să o spun şi altora. Ali Baba al nostru, ca să revenim, a tînjit mult după raiul pierdut din Balcic şi a ajuns, săracul, să picteze străzi din Tulcea. Una dintre ele s-a vîndut duminică la Monavissa cu 20 de milioane de lei. Tot cu atîta s-a dat şi "Peisaj roşu" de Florin Niculiu, o scenă în această culoare dominantă, pictată în 1963, care nu consolidează cota aces-tui artist, ci o lasă pur şi simplu în pace.