PLASAMENTE ALTERNATIVE Anticipaţii magistrale şi confirmări epocale

S-a întîmplat ceea ce în mod magistral anticipam şi preve-deam, pe baza unei colosale forţe de previziune şi a unor informaţii speciale, demiurgice. Ce mai, sîntem Dunărea gîndirii pieţei de artă şi Carpaţii cotelor din domeniu! Nu ştiu ce se întîmplă în jur de 26 ianuarie, ne apucă, aşa, un limbaj ciudat, greu de înţeles acum şi ca glumă. Pe scurt spus şi revenind la zilele noastre, s-a ţinut prima licitaţie din acest an a casei Monavissa. Înainte de a începe povestea evenimentului, cu observaţii fine, comparaţii expresive şi clasamente elocvente, să prevedem şi să anticipăm faptul că următoarea licitaţie la sala GalAteCa, acolo unde se ţin şedinţele Monavissa, se va desfăşura peste o lună.

Aşa cum în mod magistral au anticipat cititorii acestei rubrici, vom scrie cu prioritate despre cel mai mare preţ care, aşa cum colosal aţi prevăzut, a fost atins de o pictură. Cam nimic nou pînă aici, poate doar faptul că recordul zilei, altfel destul de modest, de vreo 60 de milioane de lei, a fost atins de o pictură a baronului Gheorghe Lowendal. Personalitate extrem de interesantă şi complexă a artei româneşti, purtînd pe umeri un arbore genealogic ce se întinde peste toată Europa, Lowendal a fost subjugat de pasiunea pentru Bucovina, pentru mănăstirile, peisajele şi mai ales oamenii de acolo. Deşi tabloul are o însemnare manuscrisă pe spate, nu ni se localizează prea clar peisajul din "În amurg", lucrarea vîndută duminica asta, la Monavissa, cu 60 de milioane, un preţ de 3 ori mai mare decît se estima. O privire peste compoziţia cu bisericuţa de lemn, casuţa din acelaşi material şi munţii, de piatră, evident, acoperiţi de zăpadă, ne cam trimite, însă, cu gîndul nu la mirifica regiune din nord-estul ţării, ci mai la vest, prin Maramureş şi Oaş. Lowendal apare rar la Monavissa, dar la Alis, în 2005, a fost o adevărată abundenţă. Din păcate, mai mult de schiţe şi grafică, dar nu au lipsit şi cîteva uleiuri remarcabile. Unul dintre ele este "Maramă albă", portretul sensibil al unei ţărăncuţe care arată că penelul lui Lowendal poate fi şi uşor ca o petală de floare, nu numai dur ca o daltă care brăzdează chipuri aspre de ţărani bucovineni. Depinde de subiect, desigur. Tot în 2005, şi tot la Alis, dar în februarie, a fost vîndut şi unul dintre aceste portrete, un "Ţăran din Oaş", cu preţul de pornire şi oprire de 23,6 milioane de lei. Dar este evident că nu putea fi un oricine, un ţăran mîndru este un adevarat nobil pentru Lowendal, şi pictorul-baron, care se înrudeşte cu cele mai vechi, mai încoronate şi mai renumite familii europene, chiar şi decît Duda, este primul care recunoaşte nobilitatea ţăranilor. Astfel, "contele" căruia Lowendal îi face un portret de panoplie este însuşi Hobe Ioan. Şi această lucrare are însemnări olografe pe spate, nu ştim ce spun ele, dar este evident, se recunoaşte chiar din titlu că provine din Oaş şi este posibil să se fi întîlnit, la un moment dat, în raniţa de o greutate impresionantă cu care pictorul colinda munţii în căutare de peisaje şi oameni, chiar cu "În amurgul" vîndut duminică, la Monavissa.

2005 a fost un an de abundenţă Lowendal, grafică mai ales, dar recordul vine din 2004. Atunci, într-o duminică de septembrie, copiii tocmai începuseră şcoala, era frumos afară iar la Alis se ţinea licitaţie, a fost vîndut portretul numit, enigmatic dar cu imaginaţie, "Ţărancă din Bucovina". Nu are însemnări pe verso şi necunoaşterea identităţii civile a personajului creşte nota de mister dată de pictura însăşi. Ţăranca lui Lowendal este o adevărată madonă în suferinţă, este tînără, dar chipul angelic începe să-i fie brăzdat de griji şi nevoi, mîinile, ce să mai vorbim, sînt mult mai bătrîne ca ea, iar straiul îi este simplu, mai degrabă din Bucovina decît din alte regiuni unde a pictat maes-trul. Privirea, plecată într-o parte, a resemnare, este esenţa filosofiei vieţii. Propusă cu 25,5 milioane de lei vechi acum, această operă de artă s-a vîndut, atunci, cu 70 de milioane şi este inutil să stricăm farmecul remarcînd de cîte ori a crescut preţul. Adică de 2,74 ori.

Ne rupem din reveria provocată strict de pictura baronului Gheorghe Lowendal, pe care ar trebui să-l omagiem în 2007, la 110 ani de la naştere, şi revenim la clasamentul celei mai recente licitaţii Monavissa. Pe locul doi vine o scenă de budoar, cu o tînără cu un piept de care ar putea fi mîndru orice medic siliconist din zilele noastre, ca să nu mai vorbim de posesoarea de atunci, adică de acum vreo 90 de ani. Necunoscutul Emil Pop surprinde, cu ajutorul unei oglinzi meşteşugit plasate, efortul tinerei de a include într-o textilă vaporoasă bogăţia-i pectorală. Dimensiunile mari ale tabloului şi ale unei părţi a modelului au făcut ca lucrarea să fie adjudecată cu 36 de milioane de lei, un preţ mic pentru un autor necunoscut, un preţ mare pentru pictura în sine. Cu excepţia unei lucrări de grafică, apărută şi nevîndută la Alis, dar un bun prilej să aflăm că autorul s-a născut în 1884 dar nu se ştie cînd ne-a părăsit, nimic semnat de Emil Pop nu a mai apărut în licitaţiile noastre. Aşa că reînnoim apelul, dacă ştiţi, dacă aţi văzut, dacă aţi auzit de pictori despre care nu se mai ştie, nu s-a mai văzut şi nu s-a mai auzit nimic sau nu mare lucru, deşi lucrările lor se vînd în licitaţii şi noi îi tot pomenim, daţi-ne de veste, să nu lăsăm colbul uitării să se aştearnă prea mult, că se întăreşte şi devine mai tare şi mai greu ca piatra.

Nu se află în acest pericol Spiru Chintilă, cel care ne-a fost contemporan pînă de curînd, cronologic vorbind că tot contemporanul nostru a rămas şi dacă a plecat cam cu grăbire. "Peisaj dobrogean" s-a vîndut cu preţul de pornire, 29 de milioane de lei. Lucrările sale, de o tandreţe aparte, nu se prea vînd şi scot preţuri mici. Anul trecut a rămas neadjudecat un Balcic, guaşă din 1968 de Spiru Chintilă. La Monavissa, totuşi, i-a mers ceva mai bine ca în alte părţi, chiar dacă anul trecut aici a rămas neadjudecat un peisaj dobrogean, altul decît cel vîndut bine duminică, dar cu siguranţă veri buni. În octombrie trecut, un nud, subiect mai rar la maestru, a fost vîndut cu preţul de ofertă, 30 de milioane de lei vechi, 3045 din cei noi, mai exact. În septembrie 2004, cînd leul nou nu înlocuise euroiul la casa Monavissa, o "Natură statică cu mere" de Spiru Chintilă a fost adjudecată cu 1.800 de euro, aproape dublul estimării. Transformat în lei, noi sau vechi, nu contează, acest preţ cam dă recordul pentru Spiru Chintilă la o licitaţie. În rest, să mai observăm că ianuarie este o lună bună pentru pictor, acum un an, la Alis, într-un peisaj cam de dezinteres, vînzîndu-se cu 35 de milioane un "Peisaj imaginar", şi nu oricum, ci în creştere de la 19.

Lichidăm repede o acuarelă şi trei picturi în ulei de 20 de milioane, nu chilul de ulei, ci picturile, pentru a putea remarca şi ceva vase şi alte diverse sau bijutericale. Prima ar fi, şi în ordinea intrării în licitaţie, o tehnică mixtă, acuarelă şi tuş, de Lena Constante, cea pe care o credeam nemuritoare, veşnic martor al unor dureri trecute dar neuitate, dar acum, din noiembrie trecut, trebuie să trecem şi a doua dată din dreptul numelui, şi asta nu pentru că am fi lichidat semnul întrebării de acolo. "Infern VII" a fost propusă cu 10 milioane şi şi-a dublat preţul. A doua lucrare în acest colţ de discuţie este o scenă cu vase la chei, de tot necunoscutul C. Raicovici, estimată pe la 5-6 milioane şi vîndută cu 20, a treia un mai cunoscut Ion Marinescu Vîlsan, un peisaj desprins din actualitate, numit "Iarna la drum", în uşoară creştere, şi a patra şi ultima din ameninţare, "Case în mahala" de Constantin Isachie, cu o creştere mai puţin uşoară, de la 11-13 tot la 20 de milioane de lei vechi.

Ar fi nedrept să spunem că am lăsat loc pentru cele ce urmează aşa că, repede ce s-a mai vîndut la Monavissa, duminică, în afară de ceva cărţi pe la 10-12 milioane de lei vechi. Ar fi, în primul rînd, o cupă "Lys" din sticlă albă opalescentă, presată niţel, semnată R. Lalique-France, pe care organizatorii au găsit-o în catalogul Raisonne, ni se scrie, adică raisonné, adică nu îl cheamă aşa, ci este un catalog de referinţă pentru meşter. Şi ar mai fi un pocal cu capac, atelier austro-ungar, din secolul al XIX-lea, altfel cam plin de băşici mari şi dizgraţioase, piesă care, ca şi graţioasa cupă "Crin" dinainte, a fost propusă cu 36 de milioane de lei şi s-a dat tot cu atît.