PLASAMENTE ALTERNATIVE Arta brută la patru ace

La Palatul Poporului, sau Casa Parlamentului, depinde ce variantă propagandistică de botezare vreţi să luaţi, funcţionează de vreo zece zile, şi o mai duce o săptămînă, o expoziţie de Outsider Art, de fapt primul salon internaţional de aşa ceva din Ro-mâ-nia. Este un eveniment "by Laurentiu Dimisca" şi trebuie să dăm nişte explicaţii şi să enunţăm nişte poveşti.

Termenul "outsider art" nu se referă la amatori sau cei care nu au luat la facultate, ci este menit să înglobeze cam toată creaţia plastică pusă în afara normelor şi canoanelor creaţiei plastice. Îţi cam trebuie ceva nebunie să ieşi în lume cu unele dintre aceste creaţii şi, într-adevăr, cei din lumea artei brute sau a artei singulare, de la care se revendică, în principal, realizatorii evenimentului de la Bucureşti, sînt încîntaţi să releve că totul a început cu nişte psihiatri care au descoperit că oamenii cu minţi rătăcite sau sisteme mult prea personale de gîndire se exprimă şi comunică prin desenele sau creaţiile lor din domeniul plastic. Au apărut cărţi despre aşa ceva, s-au constituit colecţii, au apărut vedetele genului. Primii critici ai artei brute, am putea spune, au fost medicii psihiatri, dar nu s-a rămas aici. Arta în afara normelor a ieşit dintre zidurilor azilelor, de multe ori pentru a intra în colecţii de renume astăzi. Şi autorii ei nu mai sînt pacienţi, ci simpli oameni cu intenţii artistice care nu vor să mai ţină cont de norme. Cam fiecare dintre numele care s-au impus în aceste curente artistice - arta brută, singulară, populară, naivă, raw vision, neuve invention, arta în afara normelor, noua figuraţie, arta vizionară, şi altele - care pot fi puse sub pălăria artei outsider este o poveste în sine, cu drame, dar şi fericiri, cu întîmplări vesele sau disperate, cu explicaţii personale sau generale, cu ciudăţenii, simpatii, preferinţe, obsesii. Francezii, în special, au tendinţe hotărîte de teroretizare şi punere în tiparele unei mişcări a tendinţelor artistice. Tot ei, prin Jean Dubuffet, au făcut "vitrinele" în care arta brută a fost expusă. Legendarul Jean Dubuffet, creator şi promotor, a fost cel care a semnat prima atestare documentară a termenului de artă brută, în 1945, şi a celui de artă în afara normelor, în 1972.

Un aspect extrem de interesant dar şi important pentru definirea artei brute sau a celei în afara normelor, în general, este dimensiunea sa edenică, creatoare de lumi sau măcar de palate ideale. În fiecare dintre lucrările lor, marile nume ale artei brute merg hotărît în acestă direcţie, ilustrîndu-şi lumea personală cu elemente originale care o definesc. Obsesiile sînt la ele acasă, dar depăşesc nivelul cotidian şi intră hotărît pe tărîmul proiectului artistic de-o viaţă. Fascinate în cel mai mare grad sînt, însă, întreprinderile de amploare, marile edificii şi ansambluri ridicate mai mult instinctiv decît după un program intelectualiceşte elaborat. Dacă Sagrada Familia, vestita catedrală din Barcelona, adună mulţi oameni şi foarte mulţi bani, de mai bine de un secol, pentru a face cel mai mare "castel de nisip" din lume, în districtul Watts din Los Angeles, un zidar italian, Sam Rodia, a lucrat cu osîrdie, ca un apucat, era să scriem, la nu mai puţin de 17 turnuri şi turnuleţe, două trecînd de 30 de metri, legînd sîrmuliţă de sîrmuliţă, tot acest schelet fiind îmbrăcat în cioburi de tot felul, de peste tot adunate şi bine consolidate în construcţia care dureză şi uimeşte. După ce a terminat ansamblul turnurilor, meşterul italian a dis-părut pur şi simplu. O fi şi ceva marketing pe aici, dar turnurile exis-tă şi în prezent, în America. În Franţa avem, în schimb, cazul factorului Cheval din Hauterives, un poştaş cu nume predestinat care, în traducere, înseamnă Cal. Pe la primele sale drumuri, cînd nu erau prea multe scrisori, dar nici aşa puţine ca în prezent, cînd le-au mîncat e-mailul şi mobilul, s-a întîlnit cu o pietricică pe care a considerat-o atractivă. A dus-o acasă şi a continuat din ce în ce mai pronunţat. Cînd a avut suficiente s-a pus să le zidească într-o stranie şi fascinantă construcţie, Palatul Ideal, un fel de templu al gîndirii complicate, unde se amestecă totul cu de toate, într-o formă originală. La un moment dat a edificat trei figuri ce amintesc, cel puţin în intenţie, de statuile în picioare ale faraonilor. Personajele care au meritat această atenţie şi efortul personal considerabil al poştaşului Cheval sînt Cezar, Vercingetorix şi Arhimede. Este drept, undeva în Vietnam, există o sectă religioasă care îl adoră pe Victor Hugo.

Deşi multe poveşti de succes ale artei în afara normelor au fost găsite la gunoi, de persoane cu pornire pentru impunerea genului, mai ales în secolul actual se vorbeşte în termeni financiari destul de consistenţi pentru lucrări pe care am putea fi tentaţi să le trecem cu vederea. Lucrările lui Jean Dubuffet, părintele artei brute, pentru care Salonul internaţional de la Bucureşti a picat, absolut întîmplător, la exact 110 ani de la naştere, se comercializează la preţuri remarcabile şi au apărut, cum necum, şi în România. La Salonul internaţional Outsider Art avem desene făcute în transă de Madge Gill în 1942 şi desene colorate ca de copil, realizate de Andre Robillard, o celebritate în Franţa, astfel de creaţii adunând mii de euro în licitaţii de artă. În mare parte lucrările expuse la Bucureşti vin dintr-un muzeu privat, cel realizat la Lapalisse, în Franţa, de un mare pasionat de artă brută, creator şi vînzător-cumpărător, francezul Luis Marcel, şeful mişcării Art-en-marche, prezent cu mult entuziasm la vernisajul de la Bucureşti. Sînt toate piese scumpe, realizate de nume de referinţă ale artei în afara normelor, ale artei outsider sau, după cum se numeşte şi muzeul din Lapalisse al lui Luis Marcel, ale artei brute. În această expoziţie găsim şi lucrări din colecţii private din Româ-nia, cum este pictura semnată de Mădălina Dina, creatoare de artă singulară din Franţa, absolventă de Grigorescu, care de abia în această primăvară şi-a trecut o simeză personală din Bucureşti în lunga sa listă de expoziţii. Şi, desigur, exponatele ce aparţin Fundaţiei Outsider Art creată recent, la Piatra Neamţ, de Laurenţiu Dimişcă, un tînăr şi atomic pictor, în viitorul cît se poate de apropiat doctor cu patalama în pictură, organizator şi promotor, primul şi cel mai activ, al artei brute şi a artei outsider în Româ-nia. Acesta este şi scopul fundaţiei sale, de a face cunoscut acest gen de artă la noi, de a-i aduna pe cei care, asemenea lui Laurenţiu Dimişcă, în urmă cu ani buni, fac artă brută dar nu ştiu asta, de a-i apropia pe oameni de libertatea de a gîndi şi de a crea, în multe feluri şi tehnici, de a-şi găsi o cale şi o eliberare spirituală în creaţia artistică nesupusă canoanelor şi regulilor. Mai există aici o cale de urmat, cea a abordării relaxate a talentului sau datului artistic. De multe ori, acestea devin un bles-tem, deşi sînt o binecuvîntare. Există despre lumea artistică un cortegiu uriaş de prejudecăţi, astfel că, dacă un copil desenează frumos, părinţii îl şi văd cu barbă, bînd la greu şi umplîndu-se de bani. Nu trebuie să fii pictor de carieră pentru a te exprima artistic, arta fără norme este un mod de viaţă, se vorbeşte mult de libertate şi iubire, şi revolta nu este împotriva artei academice, ci împotriva barierelor de tot felul pe care mentalităţile radumazăriceşti ţi le aruncă la fiecare pas. Iar pentru toţi, Laurenţiu Dimişcă, împreună cu designeriţa Andreea Sultan, îşi pune imaginile pe haine, pe cravate dar şi pe papioane, undeva, arta rămînînd de mare gală. Precum salonul internaţional Outsider Art de la Bucureşti.