PLASAMENTE ALTERNATIVE Brâncuşi, ca întotdeauna, de milioane

O sculptură de Brâncuşi a fost vândută la New York. Aceasta este, într-adevăr, o ştire, şi dintre acelea care fac din artă un subiect. Nu am văzut subiectul pe scrollul, pe banda cu ştiri alunecânde din josul ecranului ce bântuie televiziunile, mai ales pe cele de ştiri. Mă contrazic, aşadar, o sculptură de Brâncuşi a fost vândută la o licitaţie Christie's la New York cu 12,5 milioane de euro, dar asta nu este o ştire pentru români. Iar campania electorală nici măcar nu începuse miercuri seara, la noi toiul nopţii, când adjudecarea se petrecea. Este drept, la americani alegerile tocmai se terminaseră iar şmecherul de Obama, pe bune realesul, a ţinut repede discursul de învingător, să nu vină ştirile de la licitaţiile Christie's şi Sotheby's peste el. A lăsat totuşi o fotografie, cu el îmbrăţişându-şi soţia, un fel de "Michelle, dragostea mea", care, cu voturile din diasporă, a devenit cea mai accesată poză de pe internet ever şi poate avea un serios succes de licitaţie, acum sau mai târziu. Vânzarea de la New York nu este un tun rapid realizat de nişte şmecheri, ci o tradiţională serie de vânzări, de două ori pe an, în noiembrie şi prin mai, realizate atât de Christie's, cât şi de concurenţii de la Sotheby's la New York, simbol altădată al viitorului comerţului cu artă, cel puţin pentru "bătrânele londoneze", stăpânele lumii în materie. Nu sunt puţini Brâncuşii vânduţi în aceste campanii de primăvară, respectiv toamnă, ale caselor londoneze. Şi vânduţi la preţuri mai mari, unele recorduri timp de ceva timp, pentru sculptură vândută în lume prin licitaţie publică şi consacrată.

"Vai, da' ce avem noi aicea", se întreabă CRBL, cântăreţul-dansator ce regretă sincer că s-a fotografiat, la Târgu Jiu, cu legendara Coloană a lui Brâncuşi între picioare. Cu siguranţă ne-a citit, la timpul respectiv, şi s-a mâhnit iremediabil. El continuă versurile de mare actualitate şi candoare cu "e plin de căprioare, bine că mi-am luat alicea". Noi continuăm cu datele tehnice ale sculpturii vândute cu exact 12.402.500 dolari, 11 milioane sub ciocan, de Christie's, la Rockefeller Plaza din New York, azi-noapte. Să subliniem, în primul rând, că este o lucrare care împlineşte un secol în acest an. E făcută, deci, în 1912, din ghips, şi este un studiu pentru muzele lui care, adormite sau nu, te înnebunesc pur şi simplu. Model i-a fost, ca şi în alte muze, de bronz sau marmură, baroana Renée-Irana Frachon. Specialiştii de la Christie's se dezlănţuie în aprecieri la adresa sculpturii, a seriei Muzelor şi a lui Brâncuşi însuşi. Ei consideră că varianta în ghips vândută miercuri seara la New York este una dintre cele 5 sculpturi expuse de Brâncuşi la legendarul târg Armory Show din 1913, debutul fulminant al lui Brâncuşi pe piaţa americană. De acolo a cumpărat-o chiar Walt Kuhn, unul dintre cei 3 principali organizatori ai evenimentului, astfel că lucrarea este printre primele lucrări de Brâncuşi intrate într-o colecţie americană. Era începutul unei frumoase poveşti de dragoste fără de care e posibil să nu fi avut un Brâncuşi la acest nivel în istoria artei. Este clară desprinderea de formele clasice, rodiniene, care îl mai bântuiau pe meşter în 1907, când începe baroana să îi pozeze, şi formele ovoidale, neo-bizantine după alţii, la care ajunge în excepţionala sa evoluţie. Această devenire se întâmpla acum un secol, astfel că ar trebui să sărbătorim, în aceste vremuri, câte o sută de ani de la fiecare apariţie pe lume a câte unei genialităţi a lui Brâncuşi. Americanii pregătesc, pentru 2013, o mare manifestare dedicată centenarului expoziţiei Armory Show. Poate că, în virtutea bunelor relaţii cu recent realesul lor, prin intermediul "botoşăneanului" ambasador pe care l-au trimis la Bucureşti, se găseşte ceva, o vorbă, o manifestare, şi despre însemnătatea momentului expoziţional de acum un secol în devenirea fenomenului Brâncuşi. Americanii au făcut mereu totul pentru Brâncuşi. Înaintea vânzării de la New York, "Muza" din ghips a putut fi admirată şi la Hong Kong, la Grand Hyatt Hotel. Nu în "viu", ci sub formă de hologramă, pentru că oamenii de acolo îi ştiu valoarea, nu pot pleca cu sculptura în paporniţă, prin lume, ca oltenii, dar vor să vadă arta lui Brâncuşi din Hobiţa.

Acum un an, tot acolo, la Rockefeller Plaza, şi, desigur, tot la Chris-tie's, un cap ovoidal din bronz poleit, de Brâncuşi, ce apărea în luminile licitaţiei ca sămânţa primordială a Omenirii, a fost adjudecat cu 14,8 milioane de dolari, în creştere de la o estimare de maximum 10 milioane. Titlul este şi el expresiv, "Le premier cri", iar istoria sa, de o cunoaştem, fenomenală. Mai avem timp, până în 2017, la centenarul creării ei, să ne documentăm şi să povestim.

Preţul cel mare în relaţia Christie's-Brâncuşi este dat, însă, de o licitaţie desfăşurată la Paris, şi nu la New York. În februarie 2009, la lichidarea colecţiei alcătuite de Yves Saint Laurent şi partenerul său Pierre Berge, a fost propusă şi o sculptură din lemn de Brâncuşi, o alcătuire din 1914-1917 care pune în umbră tot ce s-a gândit şi realizat mai îndrăzneţ şi nonconformist de atunci în sculptură, Madame L.R. - Portrait de Mme L.R., unde L. R. este Léonie Ricou, care a pus pe picioare salonul literar-artistic în care Brâncuşi şi-a făcut, fără prea multe complexe, intrarea în lumea bună pariziană antebelică. Preţul de adjudecare a fost de 29.185.000 euro, ceea ce în dolari, pentru comparaţia cu vânzările newyorkeze, înseamnă 37.623.104. Şi nu avem în vedere o sculptură de bronz sau marmură, nici măcar din ghips, ci una de lemn. Pentru un abil al pieţei de artă, internaţională sau din lumi civilizate, aceste ultime rânduri nu au rost. Doar la noi se consideră că materialul din care este făcută opera de artă are rolul principal şi zdrobitor în stabilirea preţului, aşa că puneţi pe foc sculpturile de lemn, vrem doar bronz lucitor, nu-mi pierdeţi timpul cu acuarele şi hârtii, daţi-mi ulei pe pânză, oricât ar costa şi de sărăciţi de criză ne-am da! Restul e doar o discuţie despre gust şi artă, despre valoare artistică, despre istorie şi memorie, adică exact ce determină, de fapt, preţul unei lucrări de artă. Altfel, desenul destul de stângaci, cum le făcea Brâncuşi, cu o schiţă de portret al pictoriţei Margit Pogany, "şcolita" de la Baia Mare, după cum am devoalat-o cu puţine articole în urmă, nu ar fi avut nicio şansă. Brâncuşi a făcut un portret desenat cu irizaţii puternice de sculpturalul care avea să vină şi să ne rămână, pentru totdeauna, pe retină.