PLASAMENTE ALTERNATIVE Ce mai fac casele de licitaţii de artă

De la început trebuie să spunem că aceste case invocate încă din titlu fac licitaţii de obiecte de artă şi de colecţie. Adică propun la vânzare, în sesiuni cu program clar şi explicit, publicat din timp, tot felul de loturi, după numele lor oficial, adică pictură şi grafică, sculptură sau obiecte decorative, cărţi, publicaţii şi manuscrise, bijuterii sau doar obiecte din metale, eventual garnisite cu pietre preţioase, obiecte vechi şi interesante, obiecte ce au aparţinut unor personalităţi sau legate de anumite momente importante pentru istorie sau doar opinia publică. Pe scurt, numai minunăţii care pot fi motiv de investiţii, de simplă bucurie sau de cadouri inteligente. Dacă Moş Nicolae nu a adus astfel de cadouri, mai are timp să o facă Moş Crăciun, sau Moş Gerilă, pe stil nou sau vechi, să o facem cu sau fără pretext, în lipsă de onomastică sau de toţi sfinţii şi mucenicii, cu sau fără artificii, decent sau elocvent.

În această perioadă, cam toate casele de licitaţii de artă ne pun în ghetuţe ceva cadouri. Dacă nu le-aţi găsit în încălţări, uitaţi-vă pe pereţi, în rafturi, în cutiile cu bijuterii sau sub viitorul brad. Dacă tot nu găsiţi nimic de artă, înseamnă că Moşul nu există, nu este informat sau nu a aflat ce preţuri se practică în aceste vremuri pe piaţa de artă.

Casa Goldart a început asaltul Lunii cadourilor de acum o săptămână. Pentru cineva anume, Moşu' a ales un Petraşcu de 46 de mii de euro. Este o pictură cu o tânără dormind lasciv, cu sânii goi şi o basma pe cap, roşie pentru vibraţia cromatică, lucrare din 1925 cu un pedigri de invidiat, plin de expoziţii şi monografii esenţiale. Estimarea performanţei era de 52-60 de mii. Exact anterior fusese adjudecat, cu 6,5 mii de euro, un peisaj de Steriadi. Mai anterior nu se vânduse o Sighişoară de excepţie, un adevărat portret al celui mai pitoresc peisaj urban, realizat de cel mai sensibil creator de imagini de suflet cu oameni şi casele lor, Spiru Vergulescu. "Înserare", titlu potrivit pentru un studiu de penumbre iscate de o lampă pe scări ce coboară, semnată Octav Băncilă, a primit 4,2 mii de euro, iar pentru o "Margine de pădure", Adam Bălţatu a primit 2 mii de euro, cam cât au dat unii pe un hectar de pământ arabil, luat cu sutele de ha, cu câteva zile de la declanşarea Marii vânzări naţionale de pământ către străini ce va debuta odată cu anul viitor.

Au mai fost vândute, sub mia de euro, piese de pictură deosebite şi de excepţie, iar altele de acelaşi calibru au rămas necumpărate.

Dincolo de picturi, eternele valori, Goldart a propus, la licitaţia trecută, mai multe loturi de manuscrise şi tipărituri importante. Sunt aduse în atenţie mai multe personalităţi ale culturii româneşti şi momente de aur, dar au fost adjudecate doar cele legate de legendara avangardă românească. "Poemul invectivă", cu amprentele digitale ale lui Geo Bogza, autorul, a fost vândut cu 300 de euro, un set de cataloage cu oferta editurii UNU, cu desene de Victor Brauner şi Jean David, a fost adjudecat cu 100 de euro. Cu un euro mai puţin s-a dat o colecţie din anii '30 a revistei "Adam", nu pentru adulţi, ci de avangardă.

Cu 100 de euro a fost vândută o scrisoare trimisă soţiei sale de Saşa Pană, nume emblematic al avangardei europene. Tot un manuscris este subiectul vânzării de vârf al secţiunii şi rămâne în atenţia noastră sensibilă la documente deosebite. Cu 550 de euro, a fost vândută o scrisoare, din 1 septembrie 1915, adresată lui Tudor Arghezi, în calitatea lui de redactor la "Cronica", prin care îşi oferea un articol însuşi Benjamin Fundoianu, scriitorul cu un dramatic destin, care a fost trimis, cu încetinitorul şi fără speranţă, spre tragicul final de la Auschwitz. La final, tânărul menţionează şi pseudonimul Alex. Vilara sub care să fie publicat articolul. Dar chiar numele Benjamin Fundoianu este un pseudonim, pe scriitor chemându-l Wexler sau Weschler. Cum părinţii lui aveau o moşie la Fundoaia, unde şi-a petrecut încântătoarea copilărie, pseudonimul este un omagiu acelor clipe de început de lume. La Paris şi-a adaptat nu numele, ci tot pseudonimul-omagiu, devenind Benjamine Fondane. Denunţat de turnătorii francezi antisemiţi şi pronazişti, este arestat şi dus în lagărul de tranzit de la Drancy. Mai mulţi prieteni, majoritatea intelectuali de avangardă, mulţi români, printre care şi Cioran, acuzat cu mare uşurinţă de pasiuni prea de dreapta, au obţinut eliberarea scriitorului, dar el a refuzat să beneficieze de ea fără soţia sa. În octombrie 1944, Benjamin Fundoianu era gazat în lagărul ce avea să fie eliberat peste doar câteva luni. Şi destinatarul scrisorii, Tudor Arghezi, a intrat în istorii literaturii cu pseudonimul de pe plic, administrativ el numindu-se Ion N. Theodorescu.

Artmark, care face 5 ani în acest decembrie, a avut o licitaţie de astfel de valori numită paşoptist, aproape masonic sau Luxten, "România iluministă - Primele lumini". E vorba, în primul rând, de cărţi scumpe şi foarte scumpe, cum ar fi celebra "Istorie a creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman", de Dimitrie Cantemir; exemplarul complet şi frumos de tot, tipărit la Londra în 1734, a fost adjudecat pentru 8 mii de euro. Antioh Cantemir, fiul cărturarului Dimitrie, nu a plecat departe de trunchiul părintesc şi a scris şi el "Satire", în limba rusă, care au fost traduse în franceză şi tipărite la Londra, în 1750. 263 de ani mai târziu a fost vândut, la Artmark, cu o mie de euro. S-au dat hărţi vechi, cu 3-7 sute de euro, un document cu semnătura olografă a baronului făcător de muzee Samuel von Bruckenthal a urcat de la 500 la 900 de euro, iar un manuscris cu semnătura la fel de manual aşezată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, de la 50 la 350 de euro.

Uite aşa, ne-au făcut casele de licitaţii de artă să trecem şi prin istorii adevărate şi poveşti interesante, despre oameni şi faptele lor minunate. Pentru că ele vând nu numai "tablouri", adică artă, ci şi obiecte de colecţie, doar frumoase sau şi interesante, din viaţă.