PLASAMENTE ALTERNATIVE Colecţionarul de colecţii

Mergi pe lângă zidul înalt şi vechi al catedralei din Barcelona, e un drum îngust, cu aer medieval, apoi se deschide o piaţetă în care înfloresc trei intrări monumentale. Una este a muzeului MarPs, Frederic MarPs. Este o parte a vechiului Palat regal, Palau Reial Major, unde au locuit şi conţii de Barcelona, cu o minunată curte interioară şi grădini răcoroase.

Frederic MarPs Deulovol s-a născut în 1893, la Girona, iar la 10 ani a venit cu familia la Barcelona. A început studiile la şcoala de arhitectură La Llotja, unde, mai apoi, a fost profesor, până la pensie. A început să studieze şi sculptura, în atelierul lui Eusebi Arnau, iar acum un secol, în 1919, i se dezveleşte primul monument. De fapt, s-a impus prin monumente, multe funerare, prin concepţia alegorică, expresivă, militantă. Nu făcuse 30 de ani şi era deja un monumentalist cunoscut. La etajul dedicat bibliotecii sale sunt expuse mai multe sculpturi ale artistului, inclusiv panouri mari de lemn, o sculptură alegoric eroică. Este, într-adevăr, un spaţiu de studiu unde este relevată opera sculp-turală a lui Frederic MarPs. Dar întregul muzeu are mai multe etaje, un parter, subsoluri şi câteva etaje, cam 6-7 niveluri.

Dacă un nivel este destinat operei lui Frederic MarPs, restul muzeului prezintă colecţiile sculptorului. Pentru că Frederic MarPs a fost un sculptor pasionat, a adunat aproape orice, dar mai ales lucruri frumoase şi utile. La subsol este sculptura, de fapt arta veche. Începem, uşor, cu sculptură mică antică, mai ales grecească, apoi marmură romană şi monede. Destul de repede ajungem în mijlocul creaţiei religioase medievale, cu zeci, poate peste o sută de crucificări, extrem de expresive când nu au cruce ci doar dramaticul corp crucificat al Mântuitorului. Sunt mari, cel puţin doi metri, şi multe, o imagine expresivă ce devine chiar greu de suportat. Fiecare crucifix, luat în parte, poate fi punctul central al unui spaţiu expoziţional dar MarPs, colecţionar prin excelenţă, a adunat foarte multă sculptură religioasă veche, din spaţiile monahale, fiecare având povestea ei, greu de aflat şi, ca întreaga colecţie, copleşitoare prin bogăţie. Frederic MarPs a trăit până în 1991, 98 de ani, dar colecţia şi-a donat-o Barcelonei în 1946, când aveam aceeaşi vârstă, 53 de ani.

Nimic din ce înseamnă sculptură bisericească, ba chiar şi pictură, nu lipseşte din muzeul sculptorului Frederic MarPs. Sunt expuse sarcofage romane dar şi de cavaleri medievali, coloane şi basoreliefuri, capiteluri şi busturi, capete şi torsuri, caligrafie arabă şi părţi de statui, ceramică şi porţelan, totul vechi, de când se îngâna antichitatea cu Evul Mediu. Mai rar mozaicuri, dar nu puţine sculpturi de lemn pictat, multe martiriuri, mai ales Sfântul Sebastian, scene religioase, Fecioara cu pruncul, Apostoli, inclusiv scene în cadre de sticlă cu personaje din ceară.

Cabinetul colecţionarului este numele ales pentru colecţia sculptorului Frederic MarPs dar el ascunde dimensiunea fenomenului. Parcurgând sălile pline, arhipline, începi să înţelegi de ce ţi s-a spus că, dacă nu reuşeşti să vezi tot şi chiar vrei să o faci, spui la intrare şi poţi reveni, gratuit, în termen de şase luni. Aşa că mergem mai departe.

La sala cu arme încă te afli în limitele unui colecţionar obişnuit, doar şi marchizul Wallace, cel care a dăruit Parisului dar şi Barcelonei fântânile ce-i poartă numele, are, la Londra, un muzeu plin de arme de colecţie. Spade şi săbii, pistoale şi puşti, arbalete şi arcuri, pumnale şi suliţi, plus armuri şi căşti se află în colecţia Frederic MarPs, expusă în muzeul său. Vedem, apoi, tot felul de obiecte de metal, de la chei diverse şi multe, câteva sute, la foarfeci şi foale sau alte obiecte de grădinărit, cleşti, inclusiv de scos dinţi, lacăte şi zăvoare, cu lăzi spectaculoase, balamale şi obiectele acelea interesante cu care baţi în uşă, cuie şi piroane, mari, balanţe şi cântare. A, şi pipe, multe şi interesante, din cele mai diferite materiale, urmate de tabachere şi maşini de învârtit ţigări, mii de cartoane de la pachetele de ţigări, barete de trabuc, cutii de chibrite, scrumiere, sute, multe obiecte interesante şi frumoase din industria fumatului, pe care cu greu le identificăm.

Nu puteau lipsi ceasurile, mici şi mari, multe, interesante, copleşitoare, unele cu ecrane mai mari şi foarte atrăgătoare, legate de un obicei, de o tradiţie, de un moment în viaţa Barcelonei, viaţa catalană sau spaniolă în general. Şi aparatele de fotografiat, unele mari, desigur cu burduf, de la începutul aces-tei arte inventate. Câteva vitrine sunt pline de bricege, minunate, de bărbierit sau sistemul brişcă, unul foarte mare, chiar mai mare ca o sabie, dar tot briceag.

Ceramica este şi ea bogat reprezentată, de vase diferite, din atelierele cele mai cunoscute, din întreaga lume, fără o ciobitură, strălucitoare şi după sute de ani. Vase, dar şi tot felul de bibelouri, statuete, obiecte decorative, cahle, halbe, pahare, pocale, plăci de faianţă, multă pictură şi desen. Nu departe sunt tot felul de aranjamente florale, cam morbide, toate vechi dar nu prăfuite, nu am adâncit studiul necesităţii lor fiind vorba de o tradiţie sau obiceiuri locale pentru care nu mă simt pregătit.

Sus de tot sunt bicicletele şi lumea teatrului şi a spectacolului. Nu este tip vestit de bicicletă de la începuturi să nu fie reprezentat în colecţia Frederic MarPs, expusă în muzeul din Barcelona. În câteva vitrine sunt expuse programe şi afişe de teatru. Mă aştepta un poem dedicat Elenei Theodorini de Friederich Soler care începe cu cuvântul "estrella". Teatre miniaturale, cu personaje cât o cutie de chibrite, sunt într-o permanentă stagiune. La intrarea în acest ultim spaţiu, vitrine cu soldaţi de plumb din cei din vechime, ca o felie de uniformă, se scaldă în lumină.

Nu sunt piese care să valoreze milioane, deşi unele sunt foarte scumpe. Colecţia lui Frederic MarPs este uriaşă, sute de mii de poziţii de inventar, şi foarte diversă. Până la umră, putem spune că este o colecţie de colecţii şi nu este nicio îndoială că zeci de oameni ar fi devenit celebri dacă ar fi adunat, împreună, cât a adunat sculptorul colecţionar Frederic MarPs din Barcelona. Nu ştim cât a investit colecţionarul în făurirea acestei colecţii de colecţii dar, cu siguranţă, acum, valorează imens. Nu le vom vedea pe piaţă pentru că ele au fost donate acum 73 de ani, iar acolo donaţiile nu sunt întoarse, după ani şi ani, de urmaşii pofticioşi, cum s-a întâmplat la noi.