PLASAMENTE ALTERNATIVE Daniel Spoerri la 90 de ani

Daniel Spoerri împlineşte 90 de ani, dar atmosfera teribilă care a cuprins omenirea în aceste zile ne împiedică să sărbătorim altfel decât virtual acest eveniment uriaş. Este ultimul mare artist internaţional născut în România. Este din categoria lui Brâncuşi, Tristan Tzara, Victor Brauner, creator de curente artistice, recunoscut, apreciat, de avangardă.

S-a născut chiar acum nouă decenii, la 27 martie 1930, la Galaţi, având, la naştere, numele Daniel Feinstein. Tatăl său, Isaac Feinstein, era fiu de rabin, iar mama, Lydia, provenea dintr-o familie elveţiană, Spoerri. A plecat în mare grabă din România, pentru a-şi salva viaţa, în 1942, cu mama şi alţi 5 fraţi, tatăl căzând victimă prigoanei antisemite. Isaac Feinstein a renunţat la tradiţia mozaică a familiei sale şi a devenit un devotat evanghelist pentru "Den Norske Israelsmisjon" sau "Norwegian Israel Mission", "Misiunea Norvegiană pentru Israel", în traducere, în prezent The Norwegian Church Ministry to Israel, organizaţie a Bisericii luterane destinată evreilor, cu misiuni serioase în timpul celui de al Doilea Război Mondial, chiar în Ungaria şi România, unde erau mulţi evrei, dar şi politici antisemite.

De fapt, vorbind despre tatăl marelui artist Daniel Spoerri, telesărbătorit la 90 de ani, înseamnă să evocam un episod tragic puţin cunoscut din istoria nebuniei antisemite din România acelor vremuri. Există şi a existat mereu o comunitate a evreilor creştini, mesianici, li se spune, cei care respectă pe deplin tradiţia evreiască, fiind buni cunoscători ai Vechiului Testament, şi îl recunosc pe Iisus ca Mesia. O superbă pagină de spiritualitate religioasă descoperim, cu uimire, aici. Isaac Feinstein a aderat la acest fenomen, convertindu-se la creştinism, la Bucureşti. Iar din 1938 a activat la Iaşi. Acolo unde, în iunie 1941, la sinistrul pogrom denumit "de la Iaşi", este ridicat împreună cu enoriaşii săi, evrei creştini, dus la vagoanele de vite cu care se făcea deportarea în Transnistria, şi a murit în condiţii teribile, ca alte mii de oameni, la Podu Iloaiei. Avea 36 de ani.

Daniel Spoerri era cel mai mare dintre copiii familei Feinstein şi avea 11 ani când tatăl său a fost martirizat în trenurile ce-i ducea pe evrei în Transnistria. În martie 1942, soţia lui Isaac Feinstein şi cei şase copii, Daniel fiind cel mai mare, pleacă în Elveţia, unde iau viaţa de la capăt, sprijiniţi mai ales de fratele mamei, Theophil Spoerri, cunoscut scriitor şi universitar elveţian, specialist în Dante. Theophil se numeşte şi cel mai mic dintre copiii lui Isaac Feinstein, cel care a scris "Perlen fur Messias", un roman în care recunoaştem în detaliu istoria propriei familii.

Celebrul "artist şi scriitor elveţian născut în România" Daniel Spoerri a rămas marcat de drama trăită în copilărie dar nu are resentimente faţă de români. În ultima sa vizită în România a ajuns la Podu Iloaiei iar trăirile infernale care l-au cuprins l-au făcut să-şi întrerupă călătoria şi să se refugieze încă o dată. Printre puţinele fraze româneşti pe care şi le aminteşte din acele vremuri, dar pe care le pronunţă perfect, ca un vorbitor nativ, este şi un fragment liturgic. În sinea sa, Daniel Spoerri a rămas ştrengarul străzilor româneşti dinainte de demenţa celui de-al Doilea Război Mondial, de acolo vine şi zâmbetul cu care ne rosteşte câte o frază în româneşte. Prima sa retrospectivă, cea de la Amsterdam, din 1971, îi este dedicată tatălui său de către "mărul" Daniel, care a mers departe de tragicul trunchi, şi se numeşte "Hommage an Isaak Feinstein - Daniel, du Apfel, falle weit vom Stamm".

Când se conturează conceptul care l-a consacrat, îi dă un nume Eat Art. Lipeşte de o suprafaţă, de masă, toate obiectele care au participat la festin, şi le ridică vertical. Am zis festin, dar aceste lucrări nu epatează prin bogăţie sau fiţe, ci, dimpotrivă, sunt prieteneşti, simple, comunicative. Este un artist al clipei şi al atmosferei, deşi arta culinară nu îi este deloc străină. Începe să expună aceste momente capturate. Au urmat expoziţii şi evenimente ce au conturat episodul Daniel Spoerri în arta lumii, o operă care continuă să se îmbogăţească. Din actualitatea acestui ultim avangardist adevărat amintim "Grădina lui Spoerri", 40 de hectare de pură viziune Daniel Spoerri, într-un peisaj toscan, şi "Kunst-Staulager"-ul din Hadersdorf am Kamp, în Austria, lângă Kerms, tot un colţ de lume modelat ca o "lume a lui Daniel Spoerri".

Una dintre cele mai bune şi complete catalogări pe care am dibuit-o este "Der rumanische Neodadaist und Eat-Art-Kunstler Daniel Spoerri". Avem aici toate elementele, că e considerat român, că e creatorul Eat Art şi că este văzut ca un neo-Dadaist. Este o observaţie foarte interesantă, aceasta din urmă. Spoerri a tradus în germană şi a pus în scenă, inclusiv în 1972, la Dusseldorf, piesa "Le Coeur a gaz" de Tristan Tzara. Ajuns aici, obişnuiam să fac o comparaţie, destul de relaxată, între cei doi artişti, Spoerri şi Tzara. Amândoi au în destinul biografic România şi Elveţia, dar şi inevitabilul Paris. Amândoi, "dadaistul" şi "neodadaistul", propovăduiesc manifestarea liberă şi deplină, fără formule intangibile, dar amândoi sunt creatori de curente artistice şi sunt recunoscuţi prin esenţa cu care şi-au uimit publicul: Tzara decupează cuvinte din ziar, le amestecă şi vede ce iese, Spoerri mănâncă şi bea, apoi lipeşte totul de masă, la propriu. Spoerri a mers mult mai departe însă pe drumul artelor plastice, fiind un artist al obiectului, al construcţiei de atelier şi al simezelor neobişnuite. Artele scenei i-au atras pe amândoi şi au tipărit reviste şi foi ce au devenit celebre. Şi Tzara, şi Spoerri au scris poeme neconforme cu vremurile ce le trăiau, dar care au rămas de avangardă în tot timpul care a urmat şi cel care are să vină. Amândoi au scris manifeste, revoluţionare şi programatice, amândoi au plecat la Paris şi acolo au făcut curente artistice de avangardă.

Peste tot unde apare numele lui Daniel Spoerri se spune, în toate limbile, unde este el născut, în Galaţi şi/sau România. Apoi urmează momente esenţiale din istoria artei şi a culturii, mai ales a celor de avangardă. Începe cu dansul, emblematic, la Zurich şi Paris. Face coregrafia pentru "Ballet en couleur", scrie poeme şi face prima punere germană în scenă a lui Ionesco, mai exact cu "Cântăreaţa cheală", alături de o primă montare după Picasso şi alta, tot în premieră, după Tardieu. A făcut "mini- piese de auto-teatru" şi a încununat eternul trompe l'oeil cu un obiect real, inventând, astfel, detrompe l'oeil-ul. Se apropie tot mai mult de plastica suprarealistă iar în 1959, fondează Editions MAT, adică "Multiplication d'art Transformable", care exact asta face, produce şi vinde copii ale obiectelor-lucrări de artă realizate de Marcel Duchamp, Dieter Roth, Jean Tinguely, Victor Vasarely sau Man Ray, cunoscut mai mult ca fotograf, prieten bun cu Brâncuşi. Este momentul când începe să îşi facă propriile creaţii, construcţii complicate, montaje de obiecte în corelaţii expresive, profunde, dar şi cu o doză de umor. De câte ori sesizez acest joc în lucrările sale din impresionante muzee, îmi vine în minte zâmbetul blând al marelui artist care nu a încetat să fie un copil dornic de joacă.

Acum, copilul Daniel Spoerri a împlinit 90 de ani, nouă decenii în care ne arată că nu este capabil de ură, ci, dimpotrivă, are multe minunăţii să închipuiască şi să ne arate.

La mulţi ani, Daniel! Mulţumim, Daniel Spoerri!