PLASAMENTE ALTERNATIVE File din istoria pieţei româneşti de artă

O "fată" de Musceleanu s-a vândut, la Alis, cu 1,5 mii de lei. Este o acuarelă, altfel s-ar fi dus la cel puţin o mie de euro. Dar, în general, preţurile la casa de licitaţii de artă Alis, cea mai veche de la noi, nu sunt mari. Sunt accesibile, dar aici vedem cum funcţionează fenomenul acela păcătos în care o ofertă, oricât de decentă, bună sau excepţională ar fi ea, tot ajunge să nu fie acoperită de cererea pieţei. Mereu rămân piese deosebite, ireproşabile, pentru care cererea nu mai are suflu, nu mai are bani ca să confirme măcar preţul de pornire.

Totuşi, 1,5 mii de lei nu este cel mai mare preţ al secţiunii Pictură-Grafică de duminica trecută. Acesta a fost de mai bine de două ori mai mare, 3,6 mii, mai exact, şi a fost licitat pentru o pictură semnată Magdalena Rădulesco, "Din lumea circului". A fost ultima ofertă a secţiunii, cu numărul 42, conform unei lungi tradiţii creată şi instituită de licitaţiile Alis, care spune că se lasă la urmă de tot "vinul" cel mai bun, ofertă de la care se aşteaptă cel mai mare preţ, ea intrând, oricum, în licitaţie, cu cel mai mare preţ de ofertă. Să recunoaştem, totuşi, că sunt rare cazurile în care nu a fost adjudecată această ofertă de top. Data viitoare, de exemplu, Alis a pus la urmă o ofertă Pallady de 42 de mii de lei. În lunga sa activitate, casa Alis a ajuns să cunoască psihologia cumpărătorului de artă, dar şi să creeze un stil personal, recognoscibil, un fel de mod de lucru al firmei. În linii mari, aceste principii nu s-au schimbat în deceniile de funcţionare a casei şi dau acum specificul Alis.

Chiar înaintea "reginei balului", a fost vândută, cu 3 mii de lei, o pictură de Ion Mirea, o "Casă părăsită". Mai devreme, însă, un "Portret heraldic - zodia scorpionului", pictură inedită de Grigore Locusteanu, a primit 3,4 mii de lei, preţ de adjudecare. Anterior, o superbă "Veneţie" de Virgiliu Demetrescu Duval a fost vândută cu 2,8 mii de lei. Cu 2,4 mii de lei a fost dată o pictură de perspectivă având ca subiect regretata "Mănăstirea Văcăreşti", realizată de Eremia Profeta. Un car cu boi, pe drum de munte, de Ludovic Bassarab, a primit şi el 2,2 mii de lei. La un moment dat am decis să nu mai dăm preţuri mai mici de 100 de milioane, apoi am pus la o mie de lei acest prag. Acolo se află o schiţă de Nicolae Vermont, o lucrare neterminată dar semnată, înfăţişând, ca un fragment de frescă trecută prin vremuri, o ţărăncuţă.

Acestea au fost preţurile onorate, oferite pentru o parte din oferta licitaţiei Alis de duminica trecută. Observăm, din nou, că în partea fără oferte se află lucrări de excepţie, cu nimic mai prejos decât cele vândute. Astfel, dacă erau onorate şi alte oferte, preţul cel mare ar fi fost de 4,6 mii, şi chiar de două ori. O dată, acest preţ a fost pornirea pentru o lucrare de Eugen Crăciun, artist de mare deschidere, un adevărat avangardist prea puţin cunos-cut, în ciuda eforturilor fiului său, pictorul Daniel Crăciun, de a-i păstra vie amintirea şi prezenţa în discuţia despre arta românească. Lucrarea se numeşte "Armonie gravă" sau "Elegie Gabriel Faure", ulei pe carton de un metru înălţime, din 1966. A doua oară, s-ar fi putut plăti 4,6 mii de lei pentru o lucrare geometrizantă de Vasile Dobrian, din 1973, care provine din colecţia familiei. Tot familia acestui pictor, afectat şi el de o nedrept de redusă notorietate, a adus în licitaţia Alis alte două picturi, cu preţuri ce ar fi putut fi în topul licitaţiei de picturi, chiar dacă e vorba de lei, şi nu de euro: "Copacii nu vor părăsi pământul", stilizat expresiv, de 4,2 mii de lei, şi "Legendă", cu sugestii heraldice, la 3,8 mii de lei.

O altă observaţie, mai degrabă decât tradiţie, spunea că frumoasa sculptură nu concurează pictura, la preţuri. Acum putem anunţa vânzarea unui "Vânător de munte" de bronz, de Alexandru Severin, cu 3,2 mii de lei. Şi a unei sculpturi de Ion Jalea, cu 2,6 mii de lei.

Alis a separat, însă, arta clasică de cea contemporană, înţelegând ceea ce am demonstrat că ar putea fi o caracteristică a pieţei româneşti de artă dacă nu ar fi normal şi pe afară, la nivelurile obişnuite ale cotelor. Altfel spus, crezând noi că pictura cu autori stinşi din viaţă trebuie să fie mai scumpă, constatăm, de multe ori, că autorii contemporani au preţuri mai mari. Astfel, Alis a creat o secţiune specială, numită Contemporani. Aici am aflat preţurile mari ale licitaţiei de duminică, tot aşa, la sfârşitul secţiunii. Acolo s-a aflat un inevitabil "Joc de copii" de Dan Hatmanu, o variantă vândută cu 7 mii de lei. Exact înainte, pregătindu-se parcă pentru locul vânzării maxime, s-a aflat o pictură deosebită dintre cele excepţionale create de Rodica Toth-Poiată, unul dintre cei mai puternici şi originali pictori contemporani. O şansă pentru cumpărători, la numai 3,4 mii de lei.

Licitaţia Alis de duminica trecută a fost una tristă. Şi nu numai din cauza stării pieţei de artă. Cu câteva zile în urmă, plecase la cele veşnice Mihail Papagheorghiu, persoana pe care o asociam cel mai vizibil cu momentul Alis din istoria artei şi a pieţei de artă de la noi. Este printre fondatorii casei de licitaţii de artă, acel grup despre care citeam cu ani în urmă, când se creau legendele economiei de piaţă post-comuniste de la noi, ca fiind prieteni de studenţie din Politehnică, hotărâţi să vândă obiecte de artă la licitaţie. Nu a fost prima casă cu astfel de obiect de afacere de la noi dar de la început s-au pus pe linia şedinţelor ritmice şi sigure. Şi o ţin aşa cam de un sfert de secol, cu bune sau cu rele, dar mereu cu vitregiile actualităţii luate în piept.

Mult timp, Alis şi Mihail Papagheorghiu au fost singuri pe o piaţă ce semăna mult cu începuturile lumii. Din două în două săptămâni, la început fără vacanţă de vară, la Cercul Militar Naţional sau la sala Studio a Naţionalului, sau în altă parte, se organizau aceste licitaţii publice care au reprezentat pentru mulţi o descoperire, un început de pasiune sau un spectacol în sine, oricum, un eveniment inedit. Mereu îl vedeam pe Mihail Papagheorghiu la aceste licitaţii şi în discuţia des-pre preţuri şi artă. Ani întregi, până când excepţionalul manager cultural şi om de acţiune, Alexandru Ghilduş, a înfiinţat Monavissa, Alis a funcţionat singură pe piaţa românească de artă şi a avut o evoluţie extrem de constantă. Am fi avut impresia că este un mecanism exersat de secole, ca la Londra, şi acum se derulează într-un mediu normal, incitant şi logic. Dar toate acestea se desfăşurau în România teribilei tranziţii, unde preţurile pluteau lipsite de fundamente pentru uzine şi fabrici şi alte obiective mult mai grele decât sensibila artă. În acele vremuri în care se auzeau numai "tunuri", iar afacerile pe termen lung erau luate în glumă, a funcţionat Alis ani de zile. Şi continuă să ruleze pe o piaţă care întârzie să se maturizeze. Acum îl trecem în istoria pieţei de artă din România pe Mihai Papagheorghiu şi ne bucurăm de opera sa de o viaţă, casa Alis, de un sfert de secol, licitaţii de artă la Bucureşti.