PLASAMENTE ALTERNATIVE Hârtia pe care mâna lor a scris

Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu şi Constantin Noica sunt adevărate legende ale spiritualităţii româneşti. Au scris cărţi esenţiale şi despre ei şi ce au scris ei s-au scris biblioteci întregi. Pentru toţi, anul 1945 a fost momentul care le-a răsturnat soarta. Mihail Sebastian chiar moare în mai 1945, într-un accident rutier. Eliade, Cioran şi Eugen Ionescu rămân în străinătate, nemaivăzându-şi vreo­dată ţara, în timp ce Constantin Noica rămâne blocat în România comunismului care se instaura. Toţi cinci uimesc şi cuceresc prin luciditatea şi profunzimea gândirii, demonstrate în vremuri crunte, de prostie violentă şi mârşăvie internaţională.

Pe aceşti mari gânditori şi scriitori îi regăsim în licitaţia organizată săptămâna trecută de casa Historic, specializată în documente şi mărturii istorice.

Au fost oferite 178 de loturi, adică tot atâtea scrisori şi cărţi poştale, documente personale şi legitimaţii, fotografii şi instantanee de presă, cărţi şi broşuri. Toate ofertele sunt unice, greu de prins în cote şi preţuri. Oricum, preţurile de adjudecare sunt mici, şi faţă de valoarea inestimabilă a acestor unicate, şi în general, faţă de mersul pieţei şi ce ne-am fi aşteptat noi, mai ales că oricare dintre ele sunt piese de muzeu.

De fapt, nici în alte părţi, la case mai vechi, cu personaje de rezonanţă internaţională, preţurile nu se duc la valori zdrobitoare, cu câteva sute de euro poţi lua manuscrise aşternute de nume pe care le găseam pe coperţi de cărţi.

Înainte de a pune cifrele pe masă, să subliniem două aspecte interesante. În primul rând, ofertele His­toric nu provin numai de la cei cinci mai sus evocaţi, care se regăsesc şi în titlul licitaţiei ci şi de la alte personalităţi, cu nimic mai prejos sau mai puţin celebre, intelectuali de vârf ai interbelicului românesc, cu destinul fracturat la mijlocul secolului trecut. În al doilea rând, 19 loturi au fost retrase din licitaţie, aproape toate sunt manuscrise de Mircea Eliade, unul este de Petru Comarnescu dar îi este dedicat lui Eliade iar altul este corespondenţa lui Ionel Jianu cu Noica. Povestea, ca să nu zicem scandalul, este mai vechi şi se referă la dreptul de a vinde aceste manuscrise Eliade. În decembrie 2019, o serie de manuscrise Eliade au fost retrase din licitaţia propusă atunci tot de Historic, la iniţiativa, susţinută juridic, promovată de profesorul Sorin Alexandrescu, moştenitorul soţilor Christinel şi Mircea Eliade. Istoricul religiilor Eugen Ciurtin, care înţelege importanţa unor manuscrise Eliade de tinereţe, multe inedite, rămase în România ca într-o capsulă a timpului, atrage atenţia asupra acestui pericol, ca un fond care a străbătut timpul, ajungând într-o posesie de fapt dar nu şi de drept, să fie dispersat piesă cu piesă, din când în când, în loc să rămână într-un fond unitar, gestionat de statul român. Specialiştii ar fi încântaţi să lucreze cu aşa ceva şi să ne dezvăluie şi nouă minunile scrise de Eliade, în forma digitală a zilelor noastre. Desigur, numai justiţia poate decide asupra acestei speţe dar sunt sigur că apariţia acestor documente extraordinare pe piaţă ar trebui să genereze interesul clar şi bugetat al statului de a le achiziţiona, de exemplu pentru Biblioteca Academiei Române. Dacă manus­crisele Eliade ar ajunge la BAR, ele ar sta alături de fondul Emil Cioran, cel care a produs atâta emoţie naţională acum fix 10 ani.

Să ne amintim, în ziua de 7 aprilie 2011, casa pariziană Binoche et Giquello a organizat licitaţia cu titlul "Scrisori autografe şi manuscrise literare şi artistice din secolul XX". O secţiunea a acestei şedinţe oferea 122 de loturi Emil Cioran, cu o poveste încâlcită, care ar ocupa multe alte pagini. Importanţa ofertei pentru români şi preţurile cerute, în deschidere, au generat un iureş important, multă lume vrând să intre în posesia unui colţ din viaţa lui Cioran.

Surpriza, cel puţin pentru cei mai mulţi, a fost apariţia unui cumpărător care a cerut preempţiune pentru toate ofertele Cioran, plătind pentru ele mai bine de 400 de mii de euro, cam de patru ori mai mult decât suma preţurilor de deschidere.

Din fericire, enigmaticul cumpărător, omul de afaceri român George Brăiloiu, anunţa că avea să doneze întreaga cumpărătură Academiei Române. Ceea ce a şi făcut, acum 10 ani. Licitaţia de atunci avea loc în preziua centenarului naşterii lui Emil Cioran, la 8 aprilie 1911, la Răşinarii Sibiului, aşadar, acum ne aflăm la 110 ani de la naşterea lui Cioran şi puţin ne pasă.

Deşi au fost retrase o serie de manuscrise importante, au intrat în licitaţie multe altele despre care sperăm, măcar, că au ajuns la Biblioteca "Alexandru şi Aristia Aman" din Craiova, cea care a cumpărat multe dintre ofertele din decembrie 2019. Cel mai scump lot Mircea Eliade a urcat de la 2 mii, la 3.700 de euro, şi este carnetul său de membru al Societăţii Scriitorilor Români. 3.000 de euro s-a licitat pentru un caiet cu manuscrisul "Din carnetul unui cercetaş", din 1922, caietul cu manuscrisul "Memoriile unui soldat de plumb" a primit 2.350 de euro. De asemenea, manuscrisul schiţei "Noaptea", din 1922, a fost adjudecat pentru 2.250 euro, iar manuscris în caiet "Note şi articole", pentru 2.100. Un fabulos set de scrisori trimise de Mircea Eliade părinţilor săi din Calcutta a urcat de la o mie la 2.750 de euro şi nu m-ar mira să îl revedem la vreo licitaţie internaţională, dacă nu este la Craiova. Din corespondenţă, să menţionăm şi scrisoarea trimisă la 11 octombrie 1929 de Surendranath Dasgupta, profesorul şi gazda din India a lui Eliade, tatăl celebrei Maitreyi, scrisoare adjudecată cu 1.200, un preţ mic pentru o astfel de piesă inedită.

Au fost vândute binişor o serie de cărţi de Mircea Eliade, cu dedicaţie autografă, salturile fiind remarcabile, mai ales că preţul de pornire a fost neinspirat de mic. "Domnişoara Christina", ediţia din 1936, cu dedicaţie către Constanţa Arghezi, a urcat de la 300, la 2.250 de euro. "Şantier", cu dedicaţie pentru Perpessicius, a pornit tot de la 300 de euro şi a ajuns la 1.600. "Lumina ce se stinge...", cu dedicaţie pentru Menny Toneghin, a primit 1.400 de euro, "Le Mythe de L'Éternel Retour", din 1966, tot cu dedicaţie, a fost adjudecată cu 1.400 de euro, "The Old man and the Bureaucrats", din 1979, cu dedicaţie olografă, 1.200 de euro. Tot câte 1.200 de euro s-a licitat pentru "Alchimia Asiatică", din 1935, şi "Noces au Paradis", desigur, cu autograful lui Mircea Eliade. Câte o mie de euro s-a obţinut pentru "Histoire des croyance et des idees religieuses", cu dedicaţie pentru Marga şi Ionel Jianu, " Images et Symboles", din 1967 şi "Soliloquii", din 1932, cu dedicaţie pentru Barbu Brezianu. Unele volume, cum ar fi "Forgerons et alchimistes" şi "În curte la Dionis", din 1977, au dedicaţie pentru Mircea Handoca, profesorul pasionat de opera lui Eliade, care a corespondat intens cu acesta şi în posesia căruia au ajuns, nu prea este clar cum, multe dintre manuscrisele lui Eliade rămase în ţară şi care apar în licitaţii, obţinând preţurile mai sus prezentate.

Înainte de a încheia, cu convingerea că vom reveni asupra acestei licitaţii cu valori de patrimoniu, să dezvăluim că preţul cel mare al vânzării, 4 mii de euro, nu a aparţinut lui Mircea Eliade ci unui bogat manuscris al lui Lucian Blaga. Este vorba de manuscrisul traducerii realizate de poetul filosof operelor lui Gotthold Ephraim Lessing, în 1958, an în care au şi văzut "lumina tiparului".