PLASAMENTE ALTERNATIVE Kennedy,vineri, 22 noiembrie

Al 34-lea preşedinte american, John Fitzgerald Kennedy, a fost ucis prin împuşcare, în timpul mandatului, vineri, 22 noiembrie 1963. Acum exact 50 de ani. Povestea este cutremurătoare şi spectatorilor de la mare distanţă le oferă o temă de interes maxim, chiar de obsesie. Recunosc că, în era pre-internet şi comunistă, am găsit cu greu şi am citit foarte uşor "Moartea unui preşedinte" de William Manchester, scoasă de Editura Politică în 1968. Era biblia în română a subiectului şi cum am downloadat-o de la cineva i-am şi dat shutdown for ever la mine. De aceea, când o găsesc prin anticariate la preţuri jenante am o strângere de inimă, ADN-ul meu îmi spune că e ceva rar şi scump. Confuzia sporeşte dibuind prin preajmă, la aceleaşi cote minuscule, Şogun, Delirul şi alte volume date în urmărire generală prin librării şi pilele lor, înainte de 1989. Despre Kennedy scria şi în alte volume, unele tratau despre tendinţele violente ale capitalismului decadent. Moartea lui Kennedy a picat prost de tot, pentru toată lumea, şi greu se poate spune că era nevoie de aşa ceva. Dacă a fost vreo conspiraţie, fie ea şi a serviciilor ocult de secrete, tot nu merita efortul. Iar dacă a fost o acţiune individuală, a unui individ cu multă iniţiativă şi puţine idei, dar fixe, este greu de crezut că Lee Harwey Oswald ar fi acela. După 50 de ani, lucrurile par clare, că de aia sunt şi aşa bine prezentate, dar îţi dai seama ce haos a fost atunci. Ori a fost o lucrătură bine pusă la punct, cu tot ce trebuie, cu un suspect pe bază de biografie, lichidat în braţele poliţiei însăşi de un mafiot mărunt, bolnav deja, astfel că a murit în închisoare, destul de repede, mai repede decât ar fi putut ancheta să spună şi ceva interesant sau să îşi piardă el răbdarea.

Piaţa obiectelor legate de viaţa, activitatea şi personalitatea preşedintelui asasinat Kennedy este foarte largă. Un cartonaş din timpul campaniei care l-a făcut pe Kennedy preşedinte şi pe Johnson vicepreşedinte costă vreo 4 dolari pe internet, iar un ziar de atunci, cu evenimentul pe prima pagină, se apropie de 900 de dolari. Suvenirurile din timpul campaniei din 1960 sunt destul de ieftine şi chiar multe, cum foarte multe sunt şi ziarele de atunci. Haos, haos, dar oamenii ştiau că sunt clipe istorice şi suvenirurile vor conta. Tirajele din seara lui 22 şi din zilele ce au urmat au fost de 10-20 de ori mai mari, iar unele dintre ediţiile de atunci au fost retipărite în cei 50 de ani de atunci. Pe alocuri, se recunoaşte că e vorba de tiraje ulterioare şi se acceptă preţurile corespunzătoare.

Autografele lui John F. Kennedy ca senator se găsesc pe la 2-4 mii de dolari americani, cele de preşedinte cer dublul. Fotografiile se găsesc şi la 5 mii de dolari, şi la 24 de mii, cum este o imagine de la nunta lui Jack şi Jackie, acum 60 de ani, în septembrie 1953, la ieşirea din biserică. Pe spate există o dedicaţie a celor doi pentru şoferul lor de atunci. Recent, la începutul lui 2013, colecţia personală Wayne Lensing, dedicată asasinării preşedintelui Kennedy, s-a îmbogăţit cu taxiul care l-a dus pe Oswald din apropierea depozitului de unde se spune că l-a împuşcat pe preşedinte, până mai încolo. A costat 95 de cenţi, a dat un dolar şi i-a spus şoferului să păstreze restul.

Un frumos suvenir este felicitarea de Crăciun şi Anul Nou din 1959 a senatorului, pe atunci, John Kennedy, şi soţiei sale, legendara Jacqueline. Ea domină ilustraţia, sprijinindu-se exact în punctul optic al imaginii, de spătarul unui uriaş fotoliu alb în care se află Kennedy ţinându-şi fiica, Caroline, pe genunchi. John-John avea să se nască în 1960, pe 25 noiembrie, 17 zile după ce tatăl său fusese ales preşedinte al SUA şi cu trei ani fără 4 zile înaintea asasinării acestuia. De altfel, înmormântarea lui JFK a avut loc exact în ziua de naştere a lui John-John, când îşi completa primii 3 ani de viaţă. Memorabilă este clipa în care copilul ce era ţinut la o paradă tăcută în loc să fie sărbătorit, se smulge de lângă mama sa învăluită în doliu, face doi paşi în lumina camerelor de filmat şi salută cortegiul mortuar al tatălui său. John-John a murit şi el în plină celebritate, căzând cu avionul în ocean, când avea de 13 ori câte 3 ani. Orice regie de tragedie nu ar fi putut planifica aşa ceva, astfel că destinul familiei Kennedy, frumoşi, celebri, bogaţi, ucişi, atinge orice sensibilitate umană. Desigur, ne amintim că fratele preşedintelui asasinat, Robert, frumos, deştept, celebru, gata să aline regretele dispariţiei din istorie a lui John Kennedy, a fost şi el împuşcat, în 1968, cinci ani după fratele său, când se îndrepta direct spre victoria în prezidenţialele din noiembrie. Şi ne amintim şi ce nu ştiam, că al patrulea frate Kennedy, de fapt primul, fiind cel mai mare, Joseph Patrick Jr, pe numele său, a murit în luptă, la bordul avionului său, în al Doilea Război Mondial. Şi sora sa, Kathleen, avea să moară într-un accident de avion, în 1948. Se spune că puternicul şef de clan, tatăl fraţilor, Joseph Patrick, seniorul, se implicase în politică, fiind ambasadorul SUA la Londra, pentru a-l duce pe fiul cel mare la Casa Albă, ca preşedinte catolic al SUA. Cel puţin aşa spusese, la naşterea sa, John F. Fitzgerald, bunicul lor, primar al Bostonului în acel moment. Şi astfel, nu tizul tatălui, ci tizul bunicului a ajuns preşedintele SUA. În 2009 a murit, în linişte, de această dată, şi cel de al patrulea frate, Edward, mult timp congresman SUA. După asasinarea lui Robert, când nimeni nu mai tăgăduia existenţa unui blestem asupra fulminantei şi puternicei familii, Ted a fost ţinut departe de ţinta prezidenţială. Mama fraţilor şi a surorilor Kennedy, care a trecut prin aceste teribile furtuni, a murit în 1995, la vârsta de 105 ani.

Revenind la felicitarea din 1959, doar Caroline mai trăieşte din familia lui Jack şi Jackie Kennedy, rămaşi doar în istorie, în amintiri şi în memorabilia. Ea tocmai şi-a prezentat scrisorile de acreditare ca ambasador al SUA în Japonia. Acum 75 de ani, bunicul ei, Joseph Patrick Senior, se ducea ambasador la Londra, în momentul sensibil al declanşării celui de al Doilea Război Mondial, care avea să schimbe faţa şi soarta lumii.

Peste 4 ani, felicitarea familiei Kennedy, disponibilă pentru aproape o mie de euro, devine de-a dreptul dramatică. Jack Kenendy era preşedinte acum, deci frumosul suvenir poartă sigiliul aurit al Casei Albe. Mai mult, nu fotografia familiei apare pe felicitare, ci a unei scene a Naşterii aflate chiar la Casa Albă. JFK nu a mai prins Crăciunul din 1963, fiind asasinat exact acum 50 de ani, tot într-o zi de vineri. Nici Jackie, a cărei semnătură este printată pe felicitare, alături de cea a preşedintelui, nu mai locuia la Casa Albă.