PLASAMENTE ALTERNATIVE Master picker de istorie

Scenele îmi sugerează un tratament de reeducare sau de viaţă de gaşcă de cartier. Unii sunt şmecheri, adică juriul, alţii suportă mototolirile morale şi glumiţele celorlalţi. Din păcate, totul se desfăşoară la televizor şi pe marginea unei arte în mare resurecţie, cea culinară. Ar trebui să fie o pledoarie pentru pasiunea de a bucătări a oricui, nu numai a profesioniştilor, ci a oricăruia dintre noi, dar iese o bălăcăreală, un hibrid între Bitch Brother, Un hău păcătos, Românii au talenturi şi alte emisiuni culturale de acest tip. Greu s-ar găsi motive, chiar şi financiare, să suporte cineva, fie el şi concurent, astfel de tratamente, dar se pare că formula este dată de gustul publicului.

În schimb, oferta audio-video este plină de emisiuni cu adevărat interesante şi pline de învăţăminte, având ca subiect obiectele de colecţie. Dacă la spectacolul de bucătărie nu înveţi nimic despre această lume minunată, la fiecare dintre emisiunile tocmai invocate afli lucruri noi. Cea cu amanetul ţinut de trei generaţii de bărbaţi, regina preferinţelor celor ce se uită la postul de istorie, dă informaţii detaliate despre fiecare obiect adus de eventualii clienţi, adevărate lecţii de cultură şi civilizaţie a cotidianului. E clar că oamenii nu se pricep la toate, că doar sunt americani, dar regia pregăteşte mereu răspunsul cel mai atractiv în momentul de maxim interes. În cele mai multe situaţii se apelează la experţi şi asistăm la o defilare de oameni îmbogăţiţi de pasiune care se uită la un obiect şi spun poveşti de nu se mai opresc şi nu i-ai mai opri. Jocuri mecanice, arme de tot felul, autografe pe tot felul de suporturi şi obiecte ale unor celebrităţi, maşini mari şi mici, submarine sau chiar avioane, toate sunt puse, chiar şi la figurat, pe taraba amanetiştilor şi emisiunea nu se lasă până nu aflăm totul de la ei. Unii pleacă fără să dea curs ofertei, alţii acceptă preţurile plini de nemulţumire, dar niciunul nu-şi bagă şi nu-şi scoate, nu acuză pe alţii de eşecurile sale şi nu împroşcă cu refulări. Sondajul în rândul românilor făcut de "History" aduce pe locul doi în popularitate, destul de departe, pe războinicii depozitelor, simpaticii care se ceartă pe ecran pentru cumpărarea pnv (pe nevăzute) a unor depozite. Formula aduce ceva din jocurile de noroc, dar implică şi ceva meserie de anticar. În trei din patru cazuri, vedetele emisiunii au magazine de tot felul de second-handuri şi doar unul, originalul Barry, bagă în seamă doar obiectele de colecţie. Orice ar fi, mai toţi ajung la specialişti cu câte un obiect găsit, cu surlele şi trâmbiţele de onoare. Iar specialistul îţi ţine o lecţie de îţi vine să iei notiţe: cum se verifică o perlă, care este deosebirea între un original, un fals şi o replică, de ce o vioară Stradivarius cu care găsitorul credea că se îmbogăţeşte face câţiva dolari pentru că este cehoslovacă pentru copii de secol XX.

Pe locul 3 al topului emisiunilor cu antichităţi de la "History" sunt doi prieteni din liceu care au băgat cuvântul picker în limba română. Numai că meseria de picker nu există la noi, avem cel mult porniri de aşa ceva. Altfel spus, Mike şi Frank, un fel de Stan şi Bran, unul înalt şi slab, altul micuţ şi rotofei, aici conducând firavul agitat, au un magazin unde domină o simpatică hiper-tatuată, foarte eficientă. Ei, în schimb, colindă prin America după obiecte de vânzare. Ce întâlnesc ei e rost de emisiuni interesante, noi accentuăm educativul şi informativul lor. Întâlnesc şi ei tot felul de ciudaţi şi ciufuţi, care n-ar vinde nimic sau cer preţuri nerealiste dar până la urmă, cu tertipuri la care merită să luăm seama, se despart prieteni foarte buni şi noi rămânem cu impresia că am cunoscut alţi oameni din categoria celor care ar aduna obiecte pentru că sunt frumoase, vechi sau cu poveşti. Intră în tot felul de magazii nedeschise de ani buni, pe domenii pline de obiecte interesante şi trec în revistă pagini de istorie industrială, pe care noi continuăm să o ignorăm nescuzabil, afişe de circ şi artă populară pe care noi le-am arunca fără prea multe ezitări, tot felul de ciudăţenii pentru care au deja clienţi. Şi acesta este un aspect important, existenţa clienţilor, şi într-o cantitate remarcabilă, pentru aşa-numitele antichităţi. Sunt colecţionari specializaţi, dar şi designeri, lucrători de amenajări interioare sau exterioare care se interesează de marfa lor, ba chiar stau la rând la pickerii alergători.

Avem şi la noi oameni care caută prin locuri în care se depozitează lucrurile care nu ne mai trebuie dar prezintă interes pentru colecţionari, dar suntem departe de complexitatea unui sistem funcţional, în care furnizorii să fie specialişti scormonitori iar clienţii, pasionaţi cu posibilităţi financiare. Tânăra nulitate Chumlee, cu aspect de hamburger, din "Aşii amanetului", este un specialist în pantofi de sport pe care alţii i-ar arunca şi trage foarte bine la ţintă cu arme care nu au mai fost folosite de mult timp, Mike, pickerul, este topit după biciclete şi nu pierde nicio ocazie să îţi atragă atenţia asupra istoriei lor minunate, mai ales în SUA, alţii sunt doctori în maşini vechi, pe care le salvează pur şi simplu de la dispariţia fizică, iar urmărind meşteşugul restauratorilor, afli că în America ai o piaţă sigură pentru reclamele emailate, distribuitoarele de Cola şi pompele de benzină.

În emisiunile tv despre obiectele de colecţie nu prea apar picturi sau sculpturi, în schimb abundă constatarea că obiectele în discuţie sunt o părticică de istorie. Istoria ar putea fi explicaţia, ne aflăm în America şi istoria se măsoară în ani puţini, dar multe evenimente. Noi ne putem permite să jonglăm cu secolele, ba chiar şi cu mileniile, dar ni s-a cam bătătorit istoria. Am crede că avem tot timpul să o regăsim şi să o preţuim, dar fiecare clipă trecută înseamnă pierderi şi distrugeri. Muzeele par a se fi trezit, oamenii pasionaţi au început să iasă la lumină şi să se asocieze, comunicarea cu lumea este liberă şi rapidă iar la televizor nu mai avem de aşteptat decât vizita Elodiei la Gigi Becali, ca element de noutate, mai palpitant decât poveştile obiectelor ce ne înconjoară.

La noi, autoritatea maximă în domeniu sunt licitaţiile, de acolo vin preţuirile şi noutăţile în domeniul vechiturilor. Dar licitaţiile noastre sunt calate aproape exclusiv pe obiecte de artă, pictură, sculptură şi bijuterii. Alis a ţinut deceniile cu o ofertă din care nu lipseau nici cărţile, mobila, covoarele, obiectele de argint, CSP (ceramică-sticlă-porţelan). Monavissa şi, apoi, Goldart au pus accentul pe pictură şi sculptură, cu rare abateri pe la cărţi şi bijuterii. Artmark a început cu o exclusivitate, destul de scurtă, de pictură şi sculptură, după care a "inventat" la noi licitaţiile tematice cu tot felul de obiecte: milităria, obiecte regale sau comuniste, mobilier de grădină, şampanii şi vinuri de colecţie, obiecte din cinematografie, declaratele curiozităţi. Toate acestea marchează un efort de educare a publicului, în care accesul la aceste părţi de istorie este esenţial.