PLASAMENTE ALTERNATIVE Minunile de piaţă ale Sfântului Nicolae

Luna Cadourilor a venit în bocancii lui Moş Nicolae. Sunt din tabăra celor care consideră că trebuie să credem în Moş Nicolae, cât avem părinţi şi dacă suntem părinţi. Moş Nicolae a existat cu adevărat. Moş Nicolae este numele de scenă, cel real, din calendar, este Sfântul Ierarh Nicolae din Mira Lichiei. Mira este oraşul din regatul antic al Liciei, adică Lichia, unde Sfântul Nicolae a slujit mult timp ca puternic şi evlavios episcop. În iconografie îl recunoaştem după omoforion sau omofor, haina de înalt prelat, un fel de eşarfă amplă cu cruci mari pe fond alb. De asemenea, are un început de chelie şi un chip blând. Este printre cei ai iubiţi sfinţi, unii zic că este cel mai iubit. Îi ocroteşte pe marinari dar, mai ales, pe copii, este sfântul copiilor. Biografia episcopului Mirei Lichiei înregistrează numeroase fapte în care salvează sau ajută copiii, Sfântul fiind un taumaturg, dăruit cu harul minunilor. Ghetele se pare că vin tocmai de la presupusul obicei de a pune bănuţi în încălţările celor nevoiaşi care îl invocau. Există povestea celor trei fete sărace cărora sfântul le dă, anonim, ceva zestre care să le facă măritişul posibil dar şi înfiorătoarea legendă cu cei trei băieţi ajunşi bucăţele în bucătăria unui măcelar criminal care, la vreme de foamete, se pregătea să îi vândă pe post de preparate din carne dar au fost readuşi la viaţă de Sfântul Nicolae. Ortodocşii reţin în seama lui salvarea a trei tineri care urmau să fie executaţi pe nedrept de însuşi Constantin cel Mare, devenit sfânt şi el. Sfântul Nicolae, deşi acţionează prin intermediul încălţărilor, nu este, totuşi, patronul cizmarilor şi nici al dictatorilor comunişti, astfel că nu se poate trece o predestinare patronal-profesională în contul lui Ceauşescu, împuşcatul de Crăciun \'89.

Episcopul Nicolae a fost înmormântat, în secolul al lV-lea după Hris-tos, în Mira. La începutul celui de al doilea mileniu, deci cam acum o mie de ani, corpul lui din care izvora mirul a fost luat de marinari italieni, că dădeau turcii selgiucizi şi dus, în 1087, la Bari. Oasele mai mici au rămas în marele copârşeu de piatră fiind şi ele luate ulterior de italieni navigatori care le-au dus la Veneţia. Şi la Bari, şi la Veneţia moaştele Sfântului Nicolae sunt la mare cinste şi veneraţie.

Oraşul Mira există şi astăzi, se numeşte Demre şi este pe coasta sudică a Turciei, la Mediterana, acolo unde turismul se dezvoltă impetuos şi deştept. Licia nu mai există, a fost un celebru regat antic, de pe urma lui au rămas dovezi superbe de mare cultură, inclusiv mormintele săpate în munţi. Lângă cele din Mira, romanii au ridicat un amfiteatru incredibil. Ruşii de pe vremea ţarului sunt celebri pentru grija faţă de locurile sfinte ale creştinismului din Turcia, inclusiv pentru biserica în care a fost înmormântat Sfântul Nicolae. Acolo se află şi sarcofagul masiv de piatră, spart pe o latură, unde a fost depus pentru câteva secole trupul Sfântului protector al copiilor. În 2009, guvernul turc a promis că va cere oficial italienilor retrocedarea rămăşiţelor pământeşti ale Sfântului, aflate la Bari. Ei consideră că însuşi înaltul prelat şi-a dorit să se odihnească în oraşul în care a păstorit.

Turcii îl numesc pe Sfântul Nicolae Baba Noel iar în oraşul turc Demre, plin de relicve arheologice antice sau medievale, sălăşiuieşte o stranie statuie, cu un Moş Crăciun clasic, în costumul Coca-Cola, roşu cu alb. Ciudata apariţie exprimă totuşi o evoluţie istorică. Moş Nicolae este de fapt Moş Crăciun, sau mai bine zis Moş Crăciun este de fapt Moş Nicolae. Vesticii anglo-saxoni o spun şi mai bine, numindu-l pe Moş Crăciun Santa Claus, ceea ce în olandeză înseamnă chiar ... Sfântul Nicolae. Succesul sfântului iubit de copii a fost translatat spre Naşterea Domnului, aducând marii sărbători această încărcătură specială şi emoţională.

Puţin ştiu, sau au aflat acum, la pelerinaj, că mâna stângă a Sfântului Nicolae se află în nordul Franţei iar dreapta chiar la Bucureşti, la biserica Sfântul Gheorghe Nou, minunatul lăcaş de la Kilometrul 0 al României, punctul fizic de unde începe măsurarea distanţelor spre orice colţ al ţării, de acum sau cea de la sfârşitul lui 1918, sau spre orice colţ al lumii. Sfânta relicvă a fost adusă, spune tradiţia, de un "călător valah", pe mare, cum îi stă bine unui patron al marinarilor. Mihai Viteazu este cel care a ferecat mâna Sfântului Nicolae în metale şi pietre preţioase şi, împreună cu Doamna sa Stanca, a dăruit-o mănăstirii Sfântul Gheorghe cel Nou unde, peste secole, avea să se odihnească un sfânt martir român, Constantin Brâncoveanu, ctitorul noii biserici. Alte informaţii vorbesc de un dar special al cardinalului de Bari pentru voievodul român care se rugase Sfântului de pe vremea în care era doar ban al Craiovei.

Icoanele reprezentându-l pe Sfântul Ierarh Nicolae sunt destul de rare şi printre cele mai bine cotate în vânzările de profil. Desigur, ca la orice icoană, au prioritate alte criterii - vechime, şcoală, manieră - dar faptul că îl reprezintă pe Sfântul contează şi el destul de mult. În special la Goldart şi Alis, de-a lungul timpului s-au vândut numeroase şi superbe icoane reprezentându-l pe sfântul ierarh.

Cam de ziua Sfântului Nicolae se deschid şi luminiţele Bucureştiului şi târgurile de sezon. Şi, mai ales, am observat în ultimii ani, cam de Sfântul copiilor galeriile de artă îşi lansează oferta specială pentru Sărbătorile de iarnă, astfel că mitologicul şi cuviosul ierarh devine un patron informal al comerţului de artă, cel puţin de la noi, occidentalii respectându-l, de secole rubensiene, pe Sfântul Luca. Oferta specială a galeriilor de artă reprezintă o evoluţie excepţională pentru piaţa de artă, ne susţine speranţa că obiectele de artă devin un cadou privilegiat, poate şi apreciat şi, Doamne ajută, arta devine fiţă, vedetele se vor poza cumpărând aşa ceva. Sau vor aranja cu paparazzi de Dâmboviţa să le "surprindă" cu un contemporan în braţe. Desigur, cu o pictură de un artist contemporan cărată la decapotabilă, chiar şi de Sfântul Nicolae, după cumpărarea din oferta specială de Sărbători a unei înfloritoare galerii de artă din România. E vremea poveştilor dar şi a colindelor cu urări generoase iar Sfântul Nicolae e darnic şi face minuni!