PLASAMENTE ALTERNATIVE Poezie sau proză în vremuri de groază

"Nuţu Cămătaru mai face o încercare să iasă din închisoare". Această informaţie concisă, prin televizor transmisă, o capcană mi-a aplicat, să mă exprim alambicat, adică numai şi numai ritmat. Cum toată ţara este o grădină, cel mai potrivit este să vorbeşti cu rimă. Cu versul ăsta te-ai scos, mai ales când e ceva de ros. Şi când este mai bine să scoţi meniul? Când este dispus chefliul, când aezii suflă în trompete şi tot politicianul te îmbie cu oferte. Aţi recunoscut în această definiţie spontană visul de aur al omenirii, campania electorală. Rima nu este ea perfectă dar şi situaţia e cam de operetă.

Schelele schelălăiau, din timp, în timp: votaţi bip, votaţi bip! Pentru că ziarul se citeşte şi duminică, la votare, nu oferim nominalizare. De fapt, e vorba clar, de o generalizare, în loc de bip putând scrie orice nume din lista de participare. Aşadar, se lucrează de zor şi cu spor, la izolarea blocurilor. Este o iniţiativă recentă, care se vrea eficientă ca, în perspectivă de votare, să aducă un scor mare. Venit din vremuri de poveste, un alt candidat care este face şcoli, adică le construieşte, le zideşte, nu le "absolveşte". Pentru această finalitate de vise, stă cu mâna întinsă, pe afişe. Nu este complicat, totul este tapetat cu feţe de bip.

Pe fiecare stâlp, câte unul îţi promite câte în lună şi în stele, numai de super, nimic din categoria rele. De fapt, totul este calculat, fiecărui candidat câte un bulevard i s-a repartizat. Şi cum stau ei acolo sus, chiar de eşti ateu, începi să crezi că ţi se adresează însuşi Dumnezeu. Nu există niciun compromis, oferta lor te duce direct în Paradis. Nu este nicio ezitare, e vorba de votare. Străzile vor fi spălate pe dinţi, dacă votăm cum trebuie, masiv, cuminţi. Şi asta după ce vor fi mângâiate cu aspiratorul că, zice specialistul, aces-ta este viitorul. Un gând, însă, nu îmi dă pace, dacă ştia că aşa se face, de ce a fost rapace şi ne-a gâdilat străzile cu târnul, la fel creierul, nervii şi plămânul. Că timp a avut, ah, ce mă enervează, de când contracte cu primăria derulează!

La iarnă căldura ne va învălui plenar, fără să scoatem vreun ban din buzunar. Fiecare autobuzul lui va avea şi va face cu el ce va vrea. Desigur, plăteşte domnu Candidatu, că dacă îi merge cu votatu' îşi va schimba numele în Alesu, trecut brusc pe regimul cu culesu'.

Perspectiva este îngrozitoare, ajuns sub afiş, simţi că vrei să cazi din picioare, privirea lui te hipnotizează, oferta-i te agresează, totul te enervează, valoarea ta doar cât un vot contează. Este pilda istorică, câştigă cine are retorică.

Nu este vreun cuplet de vodevil, avem atâţia care le zic mai subtil. Este un strigăt de indignare, cum că această campanie electorală valoare artistică nu are. Mesajele se întrec în penibilitate, în caduc şi falsitate. Pes-te tot numai portrete, dincolo de saturare, ori la noi portretul căutare n-are, nu are înţelegere şi nici cumpărare. Nimeni nu cumpără un portret dacă nu îl reprezintă pe el, mai tânăr, mai frumos, bogat, potent, la popor atent. Singura evoluţie semnificativă, de bătăi de grup este constituită. Nu se putea omagiu mai mare, pentru eternul şi fantasticul Caragiale.

Dacă campania electorală are poezie în pas de comedie, piaţa de artă vorbeşte a dramaturgie, ca să nu zic direct tragedie. Aşa că schimbăm ritmul, că nu putem şi timpul. Aşadar, ascultaţi voi, zei, aceste libaţii despre rezultatele celor mai recente licitaţii. La Alis s-a dat cu 3 mii Cumpăna şi cu 5 mii Baba, cu 1,5 mii portretul pictorului Al. Istrati făcut de pictorul Jean Al. Steriadi, cu 6 mii "Interior" de Nicolae Grant, mai rar la apariţie, şi 4,5 mii pentru un "Montmartre" de americanul Berea, care ne umple de admiraţie. Amândouă sunt acuarele pe carton subţire, un Pallady de 5,5 mii fiind creion şi acuarelă, spre desoebire. De Magdalena Rădulescu, o pânză de excepţie şi cu valoare sentimentală, a obţinut 22 de mii de lei, mult dar cam la valoarea reală. Cel mai mare preţ, însă, vine de la o guaşă şi ulei pe carton, deci nu pe pânză. Este de Iosif Iser un nud superb, într-un fotoliu albastru, ce te cam lasă fără verb. Luat de admiraţie şi încântare, uitasem preţul, 40 de mii de lei, altfel spus de vreo 9 mii de euro, pură valoare.

Aseară a fost o şedinţă de licitaţie şi de artă, la Goldart, dar cum se petrecea pe seară această faptă, era cam târziu pentru al rotativei start. Dar nu e vorba de vreo supărare, că balta peşte şi piaţa ofertă are. De aceea vom pistruia cu exemple luate dintr-o vânzare mai veche, tot Goldart, deci de aceeaşi parte. Cum preţurile sunt în monedă europeană, ca să citiţi în limba leilor, înmulţiţi cu 4,5, fără nicio teamă. Cu exact 2.350 s-a vândut de Ştefan Câlţia o pictură de top, "Cuibul cu flori", rea-lizată în şaptezeci şi opt. Din păcate nu a fost îngrămădeală pe o pictură de Michaela Crăciun Nica, doar 500 de euro pentru un nud la plajă, o doamnă. De dorul vechilor vremuri ne trece cu Jean Cheller, nu cu apă rece. La ceva timp după ce preţurile lui ţopăiau pe piaţă, ca nervoase mărgele agăţate pe nervoasă aţă, ciudatul fenomen continuă să funcţioneze, şi cota înaltă, mult prea înaltă, să îi alimenteze. 5.500 de euro s-a obţinut iară şi asta pe o scenă de interior cu flori, nu pe o figură imobiliară. O compoziţie cu bibelouri japoneze, de Mina Byck Wepper, la 1,5 mii de euro îşi propune să ne şocheze. La 4,2 mii de euro, Alexandru Ţipoia, o pictură complexă şi interesantă, este o ofertă care se ia. A fost vândută într-o licitaţie care multe oferte grozave a vânturat fără căutare: Titina Căpitănescu dar şi legendarul PIC-Popescu, două oferte superbe de Băieşu Aurel, Mutzner, Dărăscu şi altele la fel.

Mi-e starea uşor pe ducă, e timpul să mă opresc, în scurgerea de vorbe ceva logic, totuşi, să găsesc. Se pare că nu i-am descoperit nici acum geniului sămânţa, şi-n loc de tragedie de inspiraţie antică, a ieşit un epitaf de cruce de Săpânţa. Prozodia este în mare suferinţă şi se pare că poezia nu mai este demult a civilizaţiei o cerinţă. Şi totuşi, la acest nivel al exprimării de top, măcar s-ar putea scrie texte de hip-hop. Mesajul însă îl afirm tare, scăpăm noi de alegeri şi ne reîntâlnim, la revedere până săptămâ-na viitoare. Nu vreau să fiu obsedat de o metodă oarecare, dar viitoare nu cumva rimează cu votare?