PLASAMENTE ALTERNATIVE Semnată, pictată şi adjudecată

E luna cadourilor, ultima sută de metri mai exact, virusul se dă la o parte, Arafat pare şi el cuprins de spiritul Crăciunului, din vaccinuri se fac decoraţii de Crăciun şi pentru Crăciun. Magazinele se deschid mai târziu, că Moşul nu a prins online şi nici curieri nu mai găseşte acum, toţi spiriduşii fug deja prin oraş cu cutii colorate în spate. Singurul corect în această afacere este nevaccinatul, până de curând, "general" al Bucureştiului. A pus un brad din lănteţi din recuperări într-o incintă minimală, în care se intră cu greu şi cu bani. Se pare că îl cam deranjează această perioadă a anului, şi restul de 11 luni. Cu siguranţă, nu de la acest Moş Friguşor luăm cadouri.

La Craiova, la un an după ce i-au sabotat târgul de Crăciun, Lia Olguţa face unul de se vede de pe Lună şi în topul unui concurs internaţional de supertârguri de Crăciun. Lezmajestate clară, după ce ani de zile târgul din Scorniceşti a fost cel mai bun din România. Scuze, asta este o scorneală, evident că târgul din Sibiu este cel mai.

Fără îndoială, cel mai bun cadou de Crăciun este un obiect de artă. Ceva frumos, nici dulce, nici de fiţe, nici degeaba, un obiect de artă e mereu cel mai bun cadou, schimbă vieţi, destine sau măcar dispoziţii. Toată lumea se aşteaptă la maşini, bijuterii, parfumuri, haine, excursii, dar nu la obiecte de artă. Asta înseamnă "să fii mafiot", nu ştiu exact ce înseamnă, dar este maxim de apreciere. Să pui pe masă o pictură în ulei, mai vegetariană, aşa, să aduci o sculptură din lemn, piatră sau metal, ceva frumos şi sănătos, este noua fiţă. Sau măcar sper să fie de aici încolo.

Şi icoane poţi aduce de Crăciun. Tocmai s-a vândut una, pictată în "Şcheii Braşovului, a doua jumătate a sec. XIX" de Arsenie Boca, la numai 17 mii de euro.

Nu vă speriaţi, nimeni nu a luat-o razna, am combinat informaţia din catalogul licitaţiei, oferită de organizatori, casa Artmark, cu ce a apărut în presă. O televiziune care face, de mulţi ani, ratinguri semnificative, sub titlul "O icoană pictată de părintele Arsenie Boca s-a vândut la licitaţie cu o sumă uriaşă", scrie "Icoana, realizată într-un atelier din Scheii Braşovului, este datată 25 august 1945 şi a fost oferită de părintele Arsenie Boca părintelui Ieronim Grovu de la Sâmbăta de Sus (poreclit "Stareţu")". Informaţia, preluată de la organizatori, este corectă, dar nu se "pupă cu titlul": cum ar fi putut picta Arsenie Boca o icoană, sau orice altceva, în secolul al XIX-lea, când el este născut în 1910?! Pentru specialiştii care redactează astfel de materiale, anul 1910 face parte din secolul XX, şi nu XIX. Pentru a nu pronunţa ics-ics sau ics-i-ics, îi informăm pe redactorii tv că este vorba de 20 şi 19. Aşa ceva nu este posibil nici dacă aveai puteri de mentalist, după cum consideră o specialistă în elucubraţii pseudo-para. Dacă vreţi să citiţi ceva normal şi documentat serios despre Arsenie Boca, recomand Florin Duţu, orice.

Este drept, sâmburele de eroare din halul de mai sus porneşte de la o prestigioasă agenţie de ştiri, care punea ca titlu: "O icoană semnată de Arsenie Boca, scoasă la licitaţie". Redactorul de aici nu cunoaşte sensul fenomenului semnăturii pentru o pictură sau altă operă de artă: cine semnează, este şi autorul. Altfel, informaţia este corectă, icoana este semnată Arsenie, cu punct, dar nu ca autor, ci ca reprezentant al donatorilor acestei icoane. Ar fi fost mai corect să se spună nu că icoana este semnată, ci că are semnătura lui Arsenie Boca pe spate. Descrierea organizatorilor, de altfel, este completă şi fără echivoc: Icoană pe glajă, "Maica Domnului Îndurerată", atelier din Şcheii Braşovului, a doua jumătate a sec. XIX, oferită de părintele Arsenie Boca părintelui Ieronim Grovu de la Sâmbăta de Sus (poreclit "Stareţul"), purtând pe verso dedicaţia şi semnătura lui Arsenie Boca, datate 25 august 1945, raritate absolută. Datate? Mă rog, o fi de la autocorrector, nu? Parcă aşa se spune.

O altă televiziune, aia hingherită de preşedintele nimeni nu ştie cum reales, redă exact ştirea iniţială, spunând că icoa­na este semnată, nu şi că ar fi pictată: "Icoana semnată de părintele Arsenie Boca, vândută pentru mii de euro la licitaţie". Informaţia despre secolul în care a fost pictată, al XIX-lea, a fost scoasă din ştire. Am crezut că redactorul televiziunii a sperat că este vorba de o greşeală, că icoana ar fi, totuşi, pictată de Arsenie Boca, poate chiar în Şchei, şi s-ar fi confuzat organizatorii. Dar, nu, omul de la televiziune a folosit exact ce a primit de la agenţia de ştiri, care ea a scos secolul din poveste. Cel de la televiziune a schimbat doar un cuvânt în titlu, în loc de savantul "adjudecată", a folosit mai popularul "vândută". Şi a pus pe site, alături de ştirea respectivă, şi clipul de reclamă a licitaţiei, cel în care apare Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei, deşi numele îi este potrivit pentru un om de afaceri eficient sau măcar un analist financiar care, sper, ar fi fost atent la limbajul din piaţă, piaţa artei, desigur, la termeni precum "semnat" şi "pictat".

Mai toate publicaţiile au preluat ştirea în această formă, cu icoana semnată de Arsenie Boca, şi fără menţionarea secolului în care a fost pictată. Deşi sunt menţionaţi organizatorii, Artmark, ca şi cum ar fi ei citaţi, omisiunea ne arată că, de fapt, a fost preluată peste tot ştirea în forma agenţiei de presă, cap de fir în această propagare. Doar acea televiziune, prima evocată aici, a ţinut să fie mai cu moţ, şi a schimbat cuvântul "semnată", cu "pictată". Nici ea, televiziunea cu moţ, nu menţionează secolul XIX, deci a luat ştirea tot de la agenţie. Deşi toţi se miră şi vorbesc de Artmark, niciunul nu a catadicsit să verifice datele vânzării dintr-o sursă directă. Şi dacă ar fi făcut-o, ce ar fi înţeles?

Această sursă primară, Artmark, se exprimă clar şi fără echivoc, nu spune despre icoană că ar fi semnată, ci că are "pe verso dedicaţia şi semnătura". De altfel, tot organizatorii i-au pus o estimare decentă, 350 de euro, ca pentru o icoană pe sticlă din numita categorie, nu ca pentru o pictură de Arsenie Boca. De altfel, la acea dată, 25 august 1945, Arsenie Boca nu prea avea timp de pictură pe sticlă, tocmai petrecuse două săptămâni în închisorile noului regim, experienţă pe care avea să o tot repete. Nu mai vorbesc de stil şi manieră, nu are nicio legătură cu pictura cunoscută a Părintelui. El nu a pictat pe sticlă, este o tehnică din alte vremuri, şi nici icoane nu cred să fi pictat. În schimbat, deşi nu a fost proclamat sfânt nici până în prezent, peste tot, chiar şi în biserici, se vând aşa-zise icoane ce îl reprezintă.

Arsenie Boca a realizat, însă, extraordinara murală de la Drăgănescu, avem şi câteva fotografii cu impunătorul preot lucrând, într-o impecabil de albă costumaţie, la pictura interioară a bisericii din localitatea Drăgănescu, din judeţul Giurgiu, deci nu departe de Bucureşti. Dar pictură murală de Arsenie Boca avem şi aici, în Bucureşti, nu trebuie să mergem tocmai până în Giurgiu să o vedem. În impunătoarea biserică Sfântul Elefterie Nou avem reprezentarea lui Iisus, copil, în braţele Fecioarei, dar îmbrăcat în zeghe. Aşa, cel puţin, apare de acolo de jos, unde vin credincioşii. Unii zic că este doar o impresie, din cauza faldurilor hainelor. Dar tocmai impresia contează, asta este pictura, mai ales cea biserică, o creatoare de senzaţii şi sentimente. De care, de altfel, avem atâta nevoie.