PLASAMENTE ALTERNATIVE Stele de iarnă

S-au jucat şi ultimele cărţi din acest an ale licitaţiilor de artă. Un ritm alert, aproape sufocant, mai ales că de partea cealaltă, dinspre cerere, răspunsul a fost mult mai lent, mai expectativ, plin de nehotărâre şi ezitare.

Artmark a făcut o vânzare de Crăciun cu ocazia împlinirii a cinci ani de la prima şedinţă de licitaţie a acestei case. Când or fi trecut atâţia ani, că mai ieri rătăceam labirintic pe holul de la hotel Bucureşti, era să zic Radisson, şi la sfârşitul strigărilor ieşeam fericit, că aşa ceva nu văzusem nici pe afară. Mai mult, ştiam că este 2008 şi că de vreo trei luni bântuia teribil o criză, o americancă furioasă ce promitea efecte peste tot. Nu se ştia prea bine ce se va întâmpla cu economia şi cu băncile şi eram printre puţinii de pe la noi care se temea că şi comerţul cu artă va fi afectat, că şi el este o piaţă, cu mai multe legi specifice, este drept, dar şi plină de respect faţă de legităţile generale şi internaţionale ale economiei globalizante. De atunci, Artmark a mers împotriva curentului naţional, dar mână în mână cu ce se face la alţii şi în lume la marile curţi ale acestui comerţ. Promisiunea de început era de patru licitaţii pe an, una pe anotimp, şi, de altfel, chiar omagiala de miercuri este licitaţia sa de iarnă, regulamentară şi constituţională. Era oricum altceva, întâlniri mai puţine, dar mai mari şi mai grele, mai de rezonanţă. Nu s-a aşteptat prea mult până la lansarea de evenimente, de la licitaţii tematice până la conferinţe şi cursuri de management. Artmark pare să nu fi auzit de criză, lucrează cu unelte scumpe şi preţuri mari, deţine o mare parte din piaţă şi chiar dacă îi lipseşte primul loc al clasamentului naţional, le are pe celelalte.

Licitaţia de acum două zile a avut un procent de adjudecare de vis, foarte aproape de sută la sută. Cam fiecare ofertă a primit ceva, mai mult sau mai puţin, de la acceptabil la foarte mult, dar a plecat cu preţuri de mii de euro. Doar două oferte au mers sub mie, una dintre ele fiind un portret care, chiar şi de colecţionar, demonstrează ceea ce tocmai susţineam la seminarul "despre PORTRET", organizat recent de către Fundaţia "C.M.Imago" la Biblioteca Naţională cea nouă, că portretul fără un nume care să ne aparţină nouă sau unei rude ori prieten, nu are nicio şansă la vânzare, oricât de bun, inspirat sau talentat ar fi el. Dar până acolo, am avut preţuri mari şi foarte mari, flori de Luchian, la 170 de mii de euro, şi portretul de Tonitza de pe coperta evenimentului, o tahitiancă, mânca-ţi-aş, la 110 mii de euroi.

Strugurii mici şi sticloşi, pe o farfurie mică şi de porţelan, într-o ramă mai mare şi impozantă, erau de Nicolae Grigorescu şi au plecat pentru 24 de mii de euro. Un car cu boi, dar nu de Grigorescu ci de Octav Băncilă, a fost dat cu şase mii de euro. Fiind unicat merita chiar estimarea maximă, nouă mii de euro, sau chiar mai mult. Cu 24 de mii s-a vândut o primă natură statică de Ciucurencu, a doua primind 18 mii. O altă pictură Ciucurencu, o tânără aţipită într-un decor cu chitară, primise deja 16 mii.

O altă serie interesantă este cea semnată Carol Hubner, artist de mare forţă expresionistă, aparţinând total spaţiului transilvan şi secolului XX. Cele trei piese au provenienţă certă, de la familia artistului, şi o onorantă prezentare în expoziţia din 2012 de la Muzeul de artă din Braşovul vieţii şi eternităţii sale, la 110 ani de la naşterea sa, la Sighişoara. Să remarcăm monografia de mare probitate profesională care a însoţit expoziţia. La licitaţia Artmark, pe un excepţional triplu autoportret s-au luat şase mii, o "Adoraţie" de o transparenţă înălţătoare a primit 3,5 mii şi o Andromedă nudă şi înlăţuită mascând scena de masacru cu lancea la care se dedă Perseu împotriva monstrului trimis de Poseidon să o devoreze, la propriu, pe tânară de superbitate nordică.

Două peisaje reprezentative pentru autorii lor, o Tamisă pe la Parlamentul britanic şi o mare la umbra unui vas tras la cheu, de Isachie Popescu, respectiv Dimitrie Ştiubei, au obţinut fiecare câte 3,5 mii de euro. Un chei pământos al Senei, de tragicul Erno Tibor, a crescut şi el peste estimarea maximă, fiind vândut cu 2,5 mii de euro. Dar nu cât "Mahoane la mal" de Romeo Storck, Kunzer mai bine zis, care aproape a dublat estimarea maximă a acestei scene de Balcic evident, cu inconfundabila coastă de calcar ce se bagă în toate peisajele cu vedere spre nord. Înainte se dăduse, cu trei mii de euro, un Balcic de Biju pe care se spera cel mult 2,5 mii, iar după "Mahoane" a plecat un alt Balcic, probabil o tătăroaică pe gânduri în lumina locului, pe care se spera cel mult trei mii şi s-a primit patru. Şi nu au fost singurele reprezentante ale acestui subiect care s-a consolidat pe piaţă în acest an: 5,5 mii de euro pentru o imagine cu geamia de jos, semnată Cheller, operă matură din tinereţea artistului, având în vedere că avea doar 29 de ani când Cadrilaterul a fost cedat, cu alcic cu tot, sau 1,4, şi 1,2 mii de euro pentru două superbe acuarele semnate Rodica Maniu,

La sfârşitul anului în care s-a sfârşit, Simion Crăciun intră în licitaţii. Plecat prea repede şi devreme dintre noi, artistul a fost în vânzarea de la Artmark cu două lucrări, un peisaj de mare naturaleţe obţinută din planuri complicate şi o primăvară de pomi optimist înfloriţi, vândute cu 1,3 mii şi, respectiv, o mie de euro.

În acest an a apărut pe piaţa din Franţa o colecţie românească, cu artişti români de top, dar şi cu creaţii ale colecţionarei, altfel "amie et eleve de Nicolae Tonitza. La sfârşit de an s-a vândut un portret de fetiţă de Ştefania Manoliu, cu 1,6 mii de euro. La licitaţia de ziua copiilor, inspirat şi oficial numiţi de Artmark "cei mai iubiţi dintre pământeni", un portret de fetiţă cam cu aceleaşi coordonate tehnice dar ceva mai mare, s-a dat cu doar 450 de euro. Asistăm, aşadar, la naşterea şi creşterea unei cote, dacă până în martie-aprilie nu aveam nicio şansă să aflăm de existenţa şi povestea doamnei Ştefania Manoliu Bereilh-Liegaux, după licitaţia din Franţa a colecţiei sale, cu Tonitza, Şirato şi multă creaţie proprie, acum vorbim de creşterea explozivă a preţurilor pentru aceasta din urmă, până la niveluri total neanunţate de preţurile cerute în Franţa, la prima sa apariţie pe scena pieţei de artă. S-a născut o nouă stea, aş susţine, dacă în aceste vremuri nu poate fi vorba decât de o stea, cea milenară, de la Bethleem. Crăciun fericit şi un Nou An cât mai bun, plin de lumină, cu artă şi sănătate!