PLASAMENTE ALTERNATIVE Tehnica şi estetica recordului de piaţă

Posibila depăşire de record de piaţă românească de artă nu a avut loc. Era aşteptată să se petreacă miercuri, la licitaţia Goldart de "capodopere româneşti din colecţii particulare". Estimarea obiectului purtător al speranţelor a beneficiat de un interval extrem de generos, între 220 de mii şi 350 de mii. Deşi licitaţia porneşte de sub estimarea minimă, cea maximă, de 350 de mii, ne dădea speranţe că se va ajunge acolo, ceea ce ar fi însemnat un nou record al peisajului românesc al licitaţiilor de obiecte de artă şi de colecţie.

"Nimfă dormind" de Grigorescu este una dintre cele mai îndrăzneţe picturi ale meşterului, tocmai prin decenţa unduirilor de spate pe care ni le oferă. Şi lui Grigorescu i-a plăcut, târziu fiind de acord să o vândă, şi nu oricui, ci bancherului Ernest Edmond Goodwin. Vlahuţă îşi amintea cum artistul a venit dimineaţa devreme la galerie ca să pună semnul de vândut pe o serie de lucrări pe care nu voia pur şi simplu să le lase să plece. Printre ele se afla şi "regina licitaţiilor" de azi. Şi, iată, practica de a pseudovinde o lucrare pe care vrei să o păstrezi nu este deloc nouă. Nouă este ideea absurdă de a trece preţuri zdrobitoare la lucrări pe care nu le-ai da sau ai face asta cu greu. Cine vede aceste preţuri nu va înţelege micul ataşament al autorului pygmalionizat de propria creaţie, ci va crede că artistul a luat-o razna şi se crede deja scăpat din panteonul marilor vânzări sau reîncarnarea lui Ghenie împănat cu Bacon, mai exact cu cota de piaţă a lui Francis Bacon.

"Nimfă dormind" a fost prezentată în a doua personală a lui Grigorescu, cea din 1887, de la Palatul Eforiei. După moartea pictorului, şi probabil cea din 1910 a bancherului-colecţionar, lucrarea a fost expusă cu o bucată serioasă de pădure de smarald, partea din stânga, dată pe după şasiu. Ulterior a fost refăcută în forma sa iniţială. De-a lungul timpului imaginea sa a fost publicată de mai multe ori şi chiar cu titluri diferite.

În iunie 2011, "Nimfă dormind" apare în licitaţia de vară a Artmark. Ca şi acum la Goldart, se exprimă convingerea că are destul potenţial ca să spargă recordul de piaţă din acele vremuri. În 3 minute urcă de la 100 de mii la 220, preţ la care este adjudecată. După 6 ani, preţul de adjudecare ajunge estimarea minimă la o nouă licitaţie în care pictura îşi exercită potenţialul de spărgătoare de recorduri.

Interesantă este şi viaţa post prima vânzare a "Nimfei". Casa care a vândut-o, Artmark, avea atunci o politică interesantă, aceea de a intermedia expunerea achiziţiilor vedetă în spaţii de prestigiu muzeal. Cumpărătoarea australiană de atunci a fost de acord şi ea să o expună, pentru un an, la Baia Mare, la redutabilul Muzeu Judeţean de Artă "Centrul Artistic Baia Mare". Este cel mai lung an ever, în 2017 pictura venind la vânzare direct din custodia băimăreană. Între timp, "Nimfă dormind" a fost expusă la prima ediţie a Art Safari, cea din 2014, numită şi "La cort". Desigur, pe simeza băimăreană din colţul muzeelor, lansat atunci ca un element caracteristic fenomenului Art Safari.

Nevânzarea "Nimfei" a lăsat recordul în ograda Artmarkului, unde poposise nu demult, în decembrie trecut. Atunci, pictura "Ţărăncuţe", aka "De la fântână", a fost adjudecată cu 320 de mii de euro, aducând Artmarkului recordul mult aşteptat al pieţei româneşti, fix la aniversarea de 8 ani. Estimarea piesei, de 90-160 de mii, nu anunţa doborârea recordului, după atâtea alte încercări. În general, concepţiile moderne încearcă să evite ancorarea imaginii pieţei româneşti de Grigorescu dar, până la urmă, acolo e şi specificul şi forţa.

Timp de trei ani şi jumătate, recordul pieţei româneşti de artă a fost deţinut, suprinzător, de casa Goldart. Aflată atunci sub comanda soţilor Luminiţa şi Alexandru Ghilduş, Goldart a reuşit o licitaţie de excepţie, un adevărat moment cultural dedicat lui Luchian, în care am avut amintiri, istorie, pictură şi film. Şi o pictură superbă, "Două fete", care s-a vândut cu 300 de mii de euro, record al pieţei româneşti din 25 aprilie 2013 până în 20 decembrie 2016. Superba piesă este expusă în aceste zile la Art Safari 4, în cadrul simezei de muzeu şi colecţie "Luchian şi independenţii". Tot acolo, cu extnesie pe autobuzele bucureştene, îl vedem şi pe "Pierrot", portretul de Luchian vândut tot de Goldart, în 2011, cu 125 de mii de lei. Pictura a trecut în colecţia Lucian Pop, ocazie cu care a fost expusă inclusiv la Brukenthal. Este pe locul doi în topul reuşitelor Goldart, la mare distanţă de Luchianele de 300 de mii de euro.

Statistica ne spune că nu Grigorescu domină vârfurile vânzărilor de artă de la noi. Este cel mai cunoscut artist, pentru unii chiar singurul, este esenţial pentru arta noastră, este vechi şi bun, dar în ultimul deceniu a pierdut teren pe piaţă. În topul Goldart, primul Grigorescu vine pe locul 8. La Artmark, următorul Grigorescu după spărgătorul de recorduri vine pe locul 3 şi atât. Şi niciun car cu boi în topuri! Grigorescul de pe trei, de la Artmark, este "Ţărăncuţă odihnindu-se", vândută în anul de graţie 2011 cu 270 de mii de euro. La vremea respectivă era cel mai mare preţ al pieţei româneşti, un semn, probabil, că Artmark face treabă bună cu Grigorescu. Anterior, recordul era deţinut de "Cârciumă la Rucăr", de Grigorescu, adjudecat la Artmark, în martie 2011, cu 230 de mii. A fost o vânzare de pomină pentru că tot atunci, în aceeaşi şedinţă, vechiul record de piaţă, de 175 de mii, a fost depăşit de două ori, de "Cărciumă", dar şi de "La marginea pădurii", tot de Grigorescu, care a primit 200 de mii. De Grigorescu era şi "Păstoriţa" care primise 175 de mii la Artmark, în decembrie 2010, şi a fost regina pieţei de artă de la noi pentru doar 3 luni. Provenea din colecţia Vasile Stoica, în care se aflau mai multe opere deosebite. De altfel, la toate licitaţiile de artă în care au fost doborâte recordurile vechi şi stabilite unele noi, cele de la Artmark sau de la Goldart, au fost propuse piese legendare, lucrări de artă de excepţie care poate nu ajung la niveluri record ale pieţei, dar le doboară pe cele de autor şi de preferinţă ale publicului.

De multe ori, publicul are preferinţe ce nu se regăsesc în topuri, în timp ce puţini îşi amintesc de recordul actual sau de unele mai vechi. În mod cu totul subiectiv, aş susţine că fetele lui Luchian au rămas în suflet, deşi nu mai sunt pe primul loc al statisticii. "Aişe", a lui Ressu, vândută cu 160 de mii de euro în 2009, nu mai este de mult cea mai scumpă pictură de la noi, dar este recunoscută drept cel mai frumos nud ce a apărut în licitaţiile noastre. Şi în prima ediţie a Art Safari, în 2014, la galerii, şi nu la muzee. Mai sunt la suflet nebuniile avangardiste şi lucrările lui Pallady, florile de orice fel ale lui Luchian, anumite lucrări dintre cele multe semnate Tonitza, peisajele cu oameni ale lui Petraşcu, Balcicuri şi mai nimic, cu excepţia numelui, de la contemporani.