PLASAMENTE ALTERNATIVE Ultimul dintre miliarde

Hopa, miliardul! Cei care duceau dorul miliardului ivit în sala de licitaţie de obiecte de artă şi de colecţie au avut ocazia să-şi ostoiască lipsa. Duminică, o pictură de Petraşcu a atins şi depăşit sensibil acest prag. Şi nu este exclus ca, avînd în vedere că leul vechi moare de viitorul Revelion, să vedem pentru ultima dată un miliard de lei, să avem de a face cu ultimul preţ exprimat în lei cu atîtea zerouri. Preţul de ofertă a vrut să se menţină sub mia de milioane, cerînd doar 875, dar piaţa nu şi nu, că ea vrea mai mult, mult mai mult, şi astfel nu a mai putut fi oprită decît la 1.450 de milioane, cînd mai era puţin şi cîştiga şi la categoria "dublu sau nimic". Cine a făcut asta? O lucrare destul de neaşteptată pentru cel care o semnează, Gheorghe Petraş-cu, unul dintre cei mai bine cotaţi pictori ai noştri. Reprezintă "Trandafiri" într-o vază transparentă pusă pe nişte cărţi, iar despre această piesă de peste 40 de mii de dolari mai aflăm că a fost în expoziţia din 1936 de la Dalles, apoi în colecţia cuplului format din actriţa Silvia Popovici şi potentatul comunist Maxim Berghianu. La banii aceştia, piesa intră direct în topul celor mai tari zece vînzări ale casei Alis, cea care a reuşit tranzacţia, pe poziţia a VI-a, între un Andreescu de 43 de mii de euro şi un Grigorescu de 39.666. Această pătrundere în selectul club al celor 10 scoate din top o lucrare de Grigorescu dintre multele care domină clasamentul Alis.

Este prima pictură de Petraş-cu care reuşeşte ascensiunea în top, lucru pe care doar deja numitul Andreescu şi Tonitza au mai avut tupeul şi puterea să o facă. Şi mai sînt şi singurele flori din top, în rest avînd numai imagini antropomorfe, mai ales de femei, chiar şi cu spatele, iar unii cu boi cu tot cu car. În plus, este prima apariţie a unei lucrări de Petraşcu în licitaţie în acest an, pentru un precedent trebuind să căutăm pînă la 8 mai trecut, dacă nu vrem să ne mulţumim cu gravuri neconvingătoare, care au tot fost prin licitaţii. Atunci, la 8 mai, a fost vîndută cu 180 de milioane o "Natură statică" pentru care se ceruseră 119, poate pentru că nu avea ramă. Sau pentru că necesita reparaţii, care mai cos-tă şi ele o groază de bani, chit că nu-i punea termopane.

Dacă 2005 a fost arid de tot în materie de Petraşcu Gheorghe, nu Miliţa şi nici Mariana Rigler, 2004 ne-a tentat cu cîteva piese de referinţă. Anul a început în aprilie cu o şedinţă în care s-au vîndut, întîi un "Personaj" în ulei pe lemn, cu 115 milioane, faţă de cele 41 care se cereau, dar şi o "Casă galbenă la Silis-tra" din colecţia Vladimir Diaconu, şi monografia artistului din 1946, vîndută cu 310 milioane, deşi se cereau doar 252. La şedinţa următoare, de la începutul lui mai, s-a vîndut, cu 800 de milioane, o "Sighişoară" estimată hotărît la 476 de milioane, şi atunci milionul era ceva. În iunie consemnăm şi un eşec, o superbă "Curte veneţiană" rămasă nevîndută mai ales pentru că s-a cerut un preţ mare încă din deschidere - 908 milioa-ne de lei. De altfel, este lesne de observat că a fost cel mai mare preţ de pornire pentru o lucrare de Petraşcu. Şi aceasta este principala cauză a eşecului vîn-zării sale, şi nu faptul că organizatorii au scris în catalog că pictura a figurat în "monograma" Petraşcu a lui Zambaccian, în loc de monografie. În octombrie 2004 mai înregistrăm o pre-zentă în licitaţii a unei picturi de Petraşcu, cea numită "Vitre" şi vîndută cu 175 de milioane, practic o rotunjire a celor 167 din ofertă.

Acum trebuie să facem o deplasare semnificativă pentru a găsi următoarea pictură pe lis-tă, "În parc" de Samuel Mützner, propusă cu 110 milioane şi dată cu exact dublul, adică 220 de milioane. În contextul actual al scandalurilor care riscau să murdărească pos-teritatea unui artist căruia Venezuela îi acordă onoruri ar trebui să vorbim mai puţin despre autor şi mai mult despre munca lui. A studiat la Bucureşti şi München în vremuri care nu mai spun nimic neistoricilor, apoi s-a tot mutat dintr-o ţară în alta, dintr-un continent în altul: Algeria, Tunisia, Venezuela. În America Latină a lucrat mult pe Margareta, insula cu acest nume, iar 50 dintre lucrările sale au mers direct pe la proprietarii cu resurse financiare serioase din Venezuela.

Cele 220 de milioane de lei vechi primite pentru un Mützner nu sînt în măsură să îi sperie cota, el avînd ocazia să vadă şi lucruri şi mai şi sau măcar egale. În 2005 s-a dat o "Natură statică" cu 200 de milioane, o pictură complexă localizată la Gabes şi datată în 1920, cu 140 de milioane de lei, şi o "Turmă de oi" cu 125. Toate preţurile sînt în creştere însemnată: primul de la 83, al doilea de la 32, o creştere de 4 ori, şi al treilea de la 67, practic o dublare.

În 2004 am avut Mützner mai mulţi şi ceva mai scumpi, şi asta nu pentru că s-ar fi ieftinit Mütznerii, să ajungă la tot cartierul. Recordul a fost stabilit în decembrie trecut şi este de 300 de milioane din cei vechi obţinuţi pentru o "Natură statică" cu chitară, pipă, fructe, carte deschisă şi ne oprim aici cu inventarul, că se termină formularele. Preţul de adjudecare este ceva mai mult decît dublul pornirii, care a fost de 140 de milioane de lei. În octombrie 2004, anul în care se împlinea un secol şi două decenii de la naşterea maestrului, s-a vîndut unul dintre cele mai frumoase tablouri, avînd Balcicul drept ins-piraţie. "Coasta de Argint" este numai peisaj şi atmosferă, nu tu şalvari şi exotism, nici palate sau regine ori subiecte la modă în acele vremuri, ci numai culoare şi forme, mai bine zis relief, că doar am spus că nu erau cadîne sau odalisce ori alte funcţii care te înfioară şi începi să-i dai dreptate lui L. Orban, PNL-istul, nu PSD-istul.

Monavissa a contribuit şi ea decisiv la cotaţia lui Mützner, cu 7.000 de euro obţinuţi în decembrie acel an pentru o "Pădure" greşit luată, prin atribuire, din colecţia inginerului şi diplomatului Petruţ, pentru a fi băgată cu forţa în colecţia unui Petruţ, mai cunoscut din cauza meseriei, actorul Emanuil şi soţia sa Catinca Ralea. Aceeaşi greşeală a fost scoasă în lume şi cu mult timp în urmă, cînd tabloul a fost băgat şi retras dintr-o licitaţie Alis. La şedinţa anterioară fusese vîndut chiar şi un "Balcic" de Mützner, cu 6.500 de euro, iar în februarie mai venisem cu un "Peisaj cu geamie", adjudecat cu 1.700 de euro.

Ne-om fi întins noi la vorbă ca să descoperim rădăcinile miliardului ultim al pieţei româneşti de artă dar musai trebuie să dis-cutăm despre treapta a treia a clasamentului, unde descoperim un maestru care a împins viaţa mai spre zilele noastre, dar puţin prezent pe piaţă şi cunoscut doar celor cu spirit şi nas fin. Hans Mattis Teutsch a avut o existenţă complexă, nu atît din cauza apartenenţei sale la grupul etnic al saşilor din România, cît al insistenţei de a crea pe măsura vizionarismului său şi a potenţialului novator în artă. Meseria i-a fost continuată atît de fiul său, Janos, pe numele său complet şi exact "Waldemar Ioan Mattis-Teusch, şi nepotul Waldemar, primul din această dinastie artistică braşoveană care îşi face studiile în ţară, afară învăţînd o incredibilă tehnică artistică, una care i-a schimbat destinul şi cariera - holograma. "Peisajul" său cu linii ondulate, acuarelă din colecţia Iuliu Buzdugan, a urcat spectaculos de la 40 la 140 de milioane de lei vechi. Explicaţia vine direct de la lipsa totală de pe piaţă a lucrărilor acestui maestru, putînd găsi cel mult vreun catalog sau publicaţie în a cărei prezentare este stîlcit numele prestigioasei mişcări artis-tice Blaue Raiter din care Hans Mattis Teutsch a făcut parte. În schimb, găsim "Trei copaci" de Johann Mattis Teutsch, nume sub care îl găsim pe fiul maes-trului, cel chemat Ioan şi strigat Janos, dar nu şi Johann. Şi iată că v-am prezentat un miliard şi alte două posibile miliarde. Mützner şi Mattis Teutsch sînt oameni umblaţi şi apreciaţi în multe locuri din această lume, realitate care le-ar fi permis să scoată prin vreo sală de licitaţie mai cu blazon cele 30 şi ceva de mii de dolari care încă mai fac miliardul la noi.

Pînă la revelionul care omoară milionul însă mai este puţin, ne luăm cu Raportul de monitorizare, mai o ceartă între partide frăţeşti, posibil şi vreo anticipată, dar cu siguranţă concedii, aşa că la ritmul la care apar pe piaţă picturile celor doi nu prea mai au vreo şansă de miliardari, loc ce pare rezervat, la Alis, lui Nicolae Grigorescu şi invitaţilor săi, Petraşcu fiind cel mai recent dintre ei.