PLASAMENTE ALTERNATIVE Yor la MNAR

Muzeul Naţional de Artă al României, cel de la Palatul Regal, singurul cu faţă europeană de la noi, a organizat o retrospectivă a unui artist de care am auzit cu toţii, îi recunoaştem stilul şi îi apreciem talentul, dar nu ne putem lăuda că ne-am ciocnit de urmele sale prea des. Petre Iorgulescu-Yor, că despre el era şarada, a trăit puţin şi zbuciumat, nu pentru că nu ar fi avut mijloace materiale, talent, planuri măreţe sau voinţă, ci pentru că toate acestea i-au prisosit. Retrospectiva nu marchează un eveniment anume legat de Petre Iorgules-cu-Yor, decît poate aproape 115 ani de la naştere, exact 66 de la moarte, 88 de cînd a fost ales deputat şi cam tot atît de cînd a renunţat la copleşitoarea responsabilitate pentru care alţii se băteau şi se bat ca nevăzătorii, deşi e nedreaptă şi discriminatorie comparaţia, mai real era ca politicienii. A apucat de tînăr pe calea cumului de putere politică, într-o Românie în plin proces de modernizare, la începutul secolului XX, dar cum viaţa i-a fost o adevărată dramă romantică, a renunţat la toate aceste amăgiri pentru a se dedica artei. La 29 de ani pleacă la Paris, direct la Academia Julian, şi de aici încolo avem de-a face numai cu pictura în biografia sa. Pînă în 1934, cînd apare în scenă boala, una gravă, incurabilă şi discret nenumită de îngrijitorii retrospectivei. Peste cinci ani, Petre Iorgulescu-Yor renunţă să mai lupte, dar nici nu îi dă satisfacţie maladiei, aşa că se sinucide.

Retrospectiva Yor de la MNAR este o expoziţie profesionistă, adevărată, şi reuneşte cele mai reprezentative creaţii ale pictorului, aduse din toate colţurile ţării pentru a-l prezenta pe artist complet şi inteligibil, aşa cum poate nu a fost el arătat niciodată. Putea să fie un Brauner sau un Petraşcu sau o copie a vreunui francez din grupul Nabis dar, dincolo de orice îndoială, este Yor, cel care s-a dăruit picturii, total şi la nivel înalt, fără să ne scoată ochii cu acest sacrificiu al său.

În licitaţiile de artă de la noi picturile sale au apărut rar, iar preţurile de adjudecare nu sînt nici mari, nici săltăreţe. Chiar în această duminică s-a dat un Yor dar evoluţia nu a fost chellerică, probabil nu s-a aflat încă de retrospectivă. Fiind sinceri, cum am fost întotdeauna, nu putem să nu observăm că fenomenul creşterii cotei după o retrospectivă a respectivului artist e mai mult o legendă decît o realitate.

Tot căutînd date şi informaţii relevante care să permită constatări deştepte şi comparaţii elocvente, am descoperit că acum patru ani dolarul costa 28-29 de mii de lei, aşa că am putea considera că leul a avut în tot acest timp cam aceeaşi valoare în raport cu moneda americană. Ne facem, desigur, că am uitat că uneori costă şi mai bine de 33 de mii şi nici nu băgăm euro în seamă, asta pentru a avea un leu constant pentru o analiză deşteaptă şi elocventă.

Cea mai scumpă lucrare a lui Yor vîndută în cei patru ani de licitaţii din discuţie este un "Interior", ulei pe carton semnat cu negru, propus cu 50 de milioane, la 21 martie 2004, şi adjudecat cu 145 de milioane. Primăvara de acum un an a fost un sezon bun pentru Petru Iorgulescu-Yor, pentru că locul doi al clasamentului reuşitelor sale la licitaţie se dăduse la ediţia trecută, cea din 7 martie, cu 130 de milioane, în creştere serioasă de la 68. Nivelul următor este de 85 de milioane, realizate în 2003 cu un peisaj din Sibiu oferit iniţial cu 36,8 milioane. Tot în 2003, la 29 iunie, s-a mai dat un Yor cu fix 80 de milioane. Preţul de adjudecare este dublul celui la care a fost oferită, atunci, pictura "Vas la chei". În aceeaşi şedinţă, pe lîn-gă acest obişnuit ulei pe carton a mai fost oferit un desen în tuş, "La teatru", pe care, însă, nu a dat nimeni cele 7,2 milioane cerute.

Discuţia noastră a pornit atît de la retrospectiva de la Muzeul Naţional de Artă al României a lui Iorgulescu-Yor, cît şi de la vînzarea, în şedinţa Alis de duminică, a unei "Case pe deal" de acest pictor. De dimensiuni medii şi calităţi la fel, lucrarea a pornit de la 35 şi a ajuns la 75 de milioane de lei. Cu acelaşi preţ, dar exact pe vremea cînd el însemna, în dolari, cam altceva, s-a dat, la 25 ianuarie 2004, o pictură de Yor din 1918, cînd avea 20 de ani deci, care are şi o dedicaţie autografă pentru colecţionarul Gheorghe Mortun. Modelul feminin nud reprezentat în aceas-tă pictură îi oferă artistului un tors în semiprofil văzut din spate, o poziţie ce solicită capacităţile proiective ale pictorilor care nu au studii de inginerie. Vînzarea acestei lucrări cu 75 de milioane înseamnă o creştere de preţ şi mai mare, pentru că estimarea era una modestă, de 20 de milioane, atunci neştiindu-se, probabil, că în mai 2005 artistului i se va deschide o retrospectivă la MNAR. Prin apropiere, ca preţ de adjudecare, se află "Case la marginea satului" care a urcat, la licitaţia din 15 iunie 2003, de la 30 la 70 de milioane de lei. Dacă ar fi să iniţiem o paranteză în care să redeschidem dosarul cotelor artiştilor români pe baza rezultatelor licitaţiilor, am putea spune că Petru Iorgulescu-Yor are chiar două cotaţii, una de deschidere, de vreo 20-30-35 de milioane de lei, şi una de adjudecare, de 70-75 de milioane, lăsînd loc pentru preţurile mai mari povestite mai sus şi cele mai mici, despre care scriem şi citim în cele ce urmează.

Dacă am fi superstiţioşi, am considera că de aici în jos intrăm într-o sarabandă a înjumătăţirilor de nivel. Normal, de vreme ce subiectul următor este unul adjudecat cu 36 de milioane, întîmplător şi preţ de pornire. "Case pe deal" demonstrează că artis-tul nu s-a ferit de pînză, cum am fi crezut, stăpîni fiind pe observaţia că pînă acum nu am avut lucrări pe suport textil, ci doar uleiuri pe carton şi un tuş nevîndut, un bonus la o şedinţă unde se vînduse deja un ulei pe carton pictat de Petru Iorgulescu-Yor. Asta se întîmpla la 23 noiembrie 2003, iar cu exact opt luni înainte, la 23 martie, "Vas cu flori", ulei pe carton dar datat, 1934, mai exact, se vînduse cu 30 de milioane de lei. Numai că preţul de ofertă era exact la jumătate, pe la vreo 15 milioane, acolo unde ne ducem cu discuţia, înjumătăţind iar pragul pe care ne aflăm.

Vom coborî, însă, şi în timp, pentru că astfel de preţuri au fost reuşite în 2001, pe la începutul experienţei prim-ministeriale a preşedintelui Camerei Deputaţilor. La 25 februarie, la o licitaţie Alis din acel an, o natură moartă realizată de Yor în 1929 a fost vîndută cu 12,5 milioane, preţ de pornire. În august s-a dat iar tîrcoale cotei, cu o "Colină la Răduceşti", cererea de 14,6 milioane nu a fost onorată.

Dar contraperformanţe din acestea avem şi noi, în zilele noastre, chiar la licitaţia anterioară, din 8 mai, ziua victoriei Europei Occidentale asupra nazismului. A rămas nevîndută atunci o gravură numită "Măşti", evaluată la 3,5 milioane de lei, dar şi o "Sfîntă familie", copie de tinereţe după realizarea unui alt artist, mai european şi occidental, pe care s-a cerut 35 de milioane. În august 2002 a fost propusă cu 25 de milioane, dar a rămas nevîndută, o piesă de altă factură, o carte cu noua ilustraţii de Iorgulescu-Yor colorate de mînă, trasă în 1923 în 100 de exemplare. Nu se spune explicit cine a colorat de mînă toate aceste copii dar este puţin probabil să fie chiar artistul. O fi fost vreun şcolar prins că a pus mustăţi lui Carol şi pedepsit să coloreze de 100 de ori noua gravuri.