Politica energetică a UE, un dezastru amplificat de ignoranţa autorităţilor

Amin Hassan Nasser, preşedintele celei mai mari companii petroliere din lume, Aramco, a prezentat recent cauzele majore ale crizei energetice de la nivel global. Avertismentele sale au fost lansate la ediţia din 2022 a Schlumberger Digital Forum, organizată în Elveţia.

Preşedintele Aramco a subliniat că declinul semnificativ al investiţiilor în explorarea şi exploatarea resurselor de petrol şi gaze naturale reprezintă principala cauză a crizei energetice. Aceste investiţii au înregistrat un declin de aproape 50% între 2014 şi 2021, de la circa 700 de miliarde de dolari, până la puţin peste 300 de miliarde, iar "creşterile din acest an sunt prea mici, vin prea târziu şi sunt orientate doar pe termen scurt".

S-ar putea spune uşor că Amin H. Nasser nu face decât să prezinte punctul de vedere al unui petrolist care doreşte să câştige cât mai mulţi bani pentru cât mai mult timp, însă punctele sale de vedere sunt foarte bine argumentate.

Despre planul privind tranziţia energetică, preşedintele Aramco spune că "a fost subminat de scenarii nerealiste şi ipoteze greşite care au fost percepute, în mod eronat, drept fapte". Unul dintre aceste scenarii arăta că sectoarele mari consumatoare de petrol vor trece către soluţii alternative aproape peste noapte, iar cererea de petrol nu se va mai întoarce la nivelul anterior pandemiei.

Trecerea "aproape peste noapte" la alte surse de energie a devenit un crez de nezdruncinat al autorităţilor şi organizaţiilor neguvernamentale verzi, care au ajuns tot mai mult să facă politica energetică a naţiunilor, cu o indiferenţă totală la costurile impuse asupra cetăţenilor.

Iar această "credinţă" este complet ruptă de realitatea structurii consumului de energie la nivel global. Conform datelor privind structura surselor de energie primară de la "Our World in Data" (ourworldindata.org/energy-mix), "greutatea" cărbunelui, gazelor şi petrolului este uriaşă (vezi graficul 1).

Datele din 1800 până în 1965 au ca sursă lucrarea profesorului Vaclav Smil, "Energy Transitions: Global and National Perspectives", iar din 1965 sursa datelor este raportul anual "Statistical Review of World Energy", publicat de BP, şi arată că orice "decret" de renunţare imediată la combustibilii fosili este inutil.

O pondere mare au combustibilii fosili şi în generarea electricităţii din Uniunea Europeană (vezi graficul 2), iar importanţa acestor centrale este crucială şi pentru asigurarea stabilităţii reţelei electrice integrate la nivel continental.

Preşedintele Aramco apreciază că o redresare a economiei globale va conduce la creşterea semnificativă a cererii pentru petrol şi gaze, cerere care nu poate fi satisfăcută doar cu ajutorul capacităţilor excedentare de astăzi, care se află la un nivel foarte redus.

Oare acesta să fie motivul pentru care autorităţile din Europa şi din Statele Unite lansează tot felul de planuri, al căror obiectiv primordial pare să fie blocarea redresării economiei globale?

În discursul său, Amin H. Nasser a amintit că doar 10% din energia electrică generată la nivel global vine din centrale solare şi eoliene şi reprezintă mai puţin de 2% din sursa globală de energie primară, iar apoi a subliniat că "poate cea mai dăunătoare idee a fost aceea că planurile de contingenţă pot fi ignorate".

Consecinţele sunt teribile. "Planul de tranziţie, după cum a arătat criza, a fost doar un lanţ de castele de nisip pe care le-au spălat valurile realităţii", a mai precizat preşedintele Aramco, iar "miliarde de oameni suportă consecinţele, care vor fi severe şi de durată".

În opinia sa, declanşarea conflictului din Ucraina nu a făcut decât să intensifice efectele crizei energetice, dar nu reprezintă cauza principală, iar oprirea imediată a războiului nu ar ajuta prea mult la depăşirea crizei energetice, mai ales când tot mai multe guverne iau în considerare taxarea suplimentară a companiilor din sectorul energetic.

După ce şi-a reafirmat convingerea că "ţintele climatice nu trebuie să se schimbe din cauza crizei energetice", Amin H. Nasser a pledat pentru creşterea investiţiilor în capacităţile de producţie pentru petrol şi gaze naturale, deoarece "este nevoie de un plan de tranziţie mult mai credibil", iar acesta presupune că "furnizarea de energie convenţională accesibilă se va face pe termen lung", în condiţiile în care "se vor aplica noi tehnologii de reducere a amprentei de carbon a energiilor convenţionale şi de creştere a eficienţei lor".

Astfel de propuneri par să nu aibă niciun fel de "rezonanţă" în Europa, iar această "orientare" l-a determinat, probabil, pe Fatih Birol, preşedintele Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), să avertizeze că "unitatea europeană este ameninţată de criza energetică", conform unui articol recent din Financial Times.

În opinia lui Birol, care nu demult prezenta viziunea optimistă a IEA privind renunţarea Europei la sursele de energie din Rusia, "goana pentru asigurarea aprovizionării cu energie şi combustibili în această iarnă poate degenera într-un scenariu demn de Vestul Sălbatic", iar "implicaţiile sunt foarte rele pentru energie, foarte rele pentru economie şi extrem de rele din punct de vedere politic".

Mai mult, "dacă Europa nu trece acest test al energiei, implicaţiile vor depăşi cu mult domeniul energetic", după cum a mai subliniat preşedintele IEA în cadrul Forumului Global Clean Energy Action de la Pittsburgh.

Nimic nu pare să indice, deocamdată, că avertismentele preşedintelui de la Aramco şi celui de la IEA vor fi luate în considerare, în condiţiile în care autorităţile europene forţează accelerarea tranziţiei energetice prin ignorarea completă a legilor fundamentale ale fizicii şi economiei.

De parcă toate acestea nu ar fi fost suficiente, chiar şi un ipotetic succes în atingerea obiectivului de electrificare completă doar din surse regenerabile, ar fi tot un eşec, deoarece s-ar construi un sistem deosebit de fragil, marcat de o dependenţă extraordinară de furnizarea permanentă a electricităţii.

Electricitatea este transformată astfel, tocmai prin politicile energetice forţate de UE, într-un aşa-numit "single point of failure" (un singur punct de eşec), care poate conduce la oprirea întregului sistem economic în urma căderii catastrofale a reţelei electrice.

Adică se va ajunge în situaţia exact opusă rezilienţei pe care care o laudă neîncetat autorităţile europene, care, alături de "vasalii" lor de la nivelul statelor membre, ne confirmă în fiecare zi ceea ce spunea odată Johann Wolfgang von Goethe: "Nu există nimic mai înfricoşător decât ignoranţa în acţiune".