"Pomicultorii" - specie de producători pe cale de dispariţie

Lipsa strategiilor de dezvoltare şi a politicilor agricole coerente a cauzat distrugerea patrimoniului pomicol naţional, susţine Ilie Oprea, preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor Dâmboviţeni. Potrivit unui raport anual al asociaţiei, patrimoniul pomicol al ţării s-a redus, în anul 2006, faţă de anul de referinţă 1989, cu 70%, în timp ce suprafaţa pomicolă totală a ţării s-a cifrat, în 2007, la circa 80.000 de hectare. Raportul scoate în evidenţă reducerea semnificativă a patrimoniului pomicol, care, în anul 1989, se cifra la 239.000 de hectare, iar estimările specialiştilor, pentru următorii ani, sunt îngrijorătoare. Principalele problemele care au pus "sectorul pomicol pe butuci" datează, în opinia producătorilor autohtoni, din perioada dizolvării fostelor structuri agricole ale "epocii de aur" - CAP-urile şi IAS-urile socialiste. Acest proces a dus la împroprietărirea ţăranilor, cu fostele exploataţii agricole, care, ulterior nu au mai fost sprijiniţi de către stat. Ilie Oprea ne-a explicat: "Odată rezolvat procesul de retrocedare, statul nu a elaborat politici agricole coerente şi nu a sprijinit noii producători. Oamenii s-au trezit cu terenuri şi cu plantaţii şi nu au ştiut cum să le lucreze. În primă fază, aceste plantaţii nu au fost întreţinute, au intrat într-un declin ireversibil, după care au fost abandonate sau defrişate. La toate acestea s-a adăugat lipsa mecanizării şi, astfel, s-a ajuns la dispariţia a peste jumătate din plantaţiile pomicole". Mai mult, reprezentantul asociaţiei atrage atenţia că statul, prin lipsa de coerenţă a politicilor agricole, a alimentant criza sectorului pomicol.

"Fără strategii de dezvoltare pe termen mediu şi lung, fără un buget garantat, indiferent de miniştrii care se învârt prin Ministerul Agriculturii şi fără programe eficiente de alocare a fondurilor, în ţara noastră nu se va mai face agricultură", a subliniat Ilie Oprea.

În consecinţă, în 2007, producţia sectorului pomicol a fost de trei ori mai mică decât a statelor occidentale, unde densitatea la hectar s-a cifrat între 2.000 şi 3.000 de pomi fructiferi.

Cu toate acestea, potrivit domnului Ilie Oprea, "plantaţiile noastre intensive şi clasice s-au menţinut în jurul unor valorii acceptabile",

şi s-au cifrat la 833 de pomi la hectar (intensiv) şi sub 500 de pomi, (clasic). Domnia sa ne-a declarat: "Suntem de un singur an în Uniunea Europeană şi e clar că nu putem să recuperăm cei 50 de ani de comunism în care am stat, fără voia noastră. De fapt, cei din Occident ne-au la momentul respectiv şi acum cu clauze de salvgardare şi alte ameninţări? Nu e normal, noi ştim că o Românie agricolă puternică îi deranjează, deoarece nu au potenţialul nostru, dar dacă au pretenţii de la noi să ne ajute. De ce să primim doar 25% din fondurile pentru agricultură, dacă tot suntem egali, iar iei să ia 100%? Aşa ne ajută?". Domnul Oprea ne-a mai spus că, prin programul SAPARD, "s-au făcut doar 800 de hectare, în atâţia ani," iar "modalitatea de acordare a fondurilor de preaderare este neconstituţională".

Ilie Operea ne-a explicat: "Pentru accesarea fondurilor, producătorii sunt obligaţi să se asocieze, iar dreptul la asociere este un drept, nu o obligaţie conform Constituţiei. Banii se dau numai la persoane juridice, asociaţii, nu la particulari, iar în tot Occidentul

cel mult 40% din producători sunt asociaţi. De ce la noi trebuie să fie totul ?". În plus, domnia sa atrage atenţia că pentru acţiunile fitosanitare Ministerul Agriculturii putea să acorde 7,5 milioane de lei vechi la hectar, "cât a promis", fără să notifice Bruxelles-ul, deoarece "până în anul 2013, Comisia Europeană permite infuziile în pomicultură".

O altă problemă a sectorului o reprezintă, potrivit pomicultorilor, investiţiile statului în infrastructură şi utilităţi, care nu pot fi suportate de "buzunarele" ţăranilor.

Ilie Oprea ne-a declarat: "Degeaba ministerul de resort investeşte în infrastructura mediului rural, dacă nu sprijină ţăranii să producă. Aceştia nu fac faţă cheltuielilor şi deja s-au înregistrat cazuri, în judeţul Argeş, în care ţăranii au făcut cereri să fie debranşaţi de la utilităţi tocmai că nu au banii necesari pentru aceste facilităţi".

• Sectorul pomicol necesită o bancă instituţionalizată

Pentru relansarea sectorului pomicol, Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) ar trebui să devină o bancă instituţionalizată, prin intermediul căreia statul să realizeze politici agricole, susţine Ilie Oprea, preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor Dâmboviţeni.

Domnia sa ne-a declarat: "Toate statele din Occident au bănci comerciale, care urmăresc profitul, şi bănci instituţionalizate, prin care statul elaborează politici agricole sau industriale în folosul producătorilor. Noi nu avem o bancă instituţionalizată, iar CEC, care are ramificaţii şi în mediul rural, poate reprezenta o soluţie excelentă".

Prin intermediul CEC, statul ar trebui să acorde credite pe o perioadă îndelungată, să menţină o dobândă scăzută şi să acorde solicitantului o perioadă de graţiere, până la momentul în care plantaţia devine productivă, ne-a explicat Ilie Oprea.

Domnia sa a precizat: "În Occident, creditele accesate se moştenesc din generaţie în generaţie şi se achită doar în baza producţiei obţinute. Dacă ţinem cont că, pentru un hectar de pomi care să respecte normele europene, se impune o investiţie între 40.000 şi 60.000 de euro, iar pentru obţinerea unui credit sunt solicitate o grămadă de garanţii, este lesne de înţeles că avem nevoie de o astfel de bancă".