Posibilitatea denunţării unilaterale a contractului de parteneriat public-privat, neconstituţională

Curtea Constituţională (CC) a admis parţial, ieri, sesizarea privind Legea parteneriatului public-privat, stabilind că este neconstituţional un singur articol din aceasta, respectiv cel ce introduce posibilitatea modificării unilaterale sau a rezilierii contractului de către partenerul public.

Judecătorii CC au declarat constituţional articolul 38 al actului normativ, potrivit căruia, din motive excepţionale legate de interesul naţional sau local, după caz, partenerul public poate, cu notificarea prealabilă a partenerului privat şi a societăţii de proiect, modifica unilateral anumite prevederi ale contractului de parteneriat public-privat sau denunţa unilateral contractul de parteneriat public-privat, în condiţiile legii. Posibilitatea de modificare unilaterală a contractului este permisă dacă "a fost inclusă în documentaţia de atribuire într-o modalitate clară, precisă şi neechivocă şi fără a se altera natura generică a contractului iniţial sau în orice altă situaţie de modificare unilaterală a contractului prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător", potrivit Mediafax.

Potrivit aceluiaşi articol, în cazul în care modificarea ori denunţarea unilaterală a contractului îi aduce un prejudiciu, partenerul privat are dreptul să primească o despăgubire, stabilită potrivit prevederilor normelor de aplicare, modalitatea de determinare fiind prevăzută în contractul de parteneriat public-privat.

Parlamentarii PDL şi PNL au contestat la Curtea Constituţională Legea parteneriatului public-privat, după ce Camera Deputaţilor a respins solicitarea de reexaminare formulată de preşedintele Traian Băsescu şi a admis forma iniţiată de Guvern.

Principalul argument al contestaţiei vizează modalitatea în care pot fi reziliate contractele încheiate între partenerul public şi partenerul privat.

Printre altele, autorii contestaţiei reclamă formularea ambiguă a textului de lege, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, dar şi nerespectarea normelor de tehnică legislativă.

De asemenea, parlamentarii PDLşi PNL critică prevederile legii care oferă posibilitatea schimbării partenerului privat de către autoritatea publică fără a fi realizate noi proceduri de atribuire, impuse în directivele europene.

Preşedintele a retrimis în Parlament legea parteneriatului public privat, arătând că se impune respingerea legii deoarece nu sunt stabilite clar situaţiile ce pot constitui motive excepţionale de interes naţional sau local ce conduc la încetarea unilaterală a contractului parteriatului public privat şi că în această formă legea prevede o procedură lipsită de transparenţă în ceea ce priveşte înlocuirea partenerului privat, fară realizarea unei noi proceduri de atribuire.

Comisia juridică a considerat, însă, că textul actual al legii este formulat "clar, fluent" şi a decis respingerea cererii de reexaminare a şefului statului, punct de vedere însuşit de plen.

Legea reglementează încheierea şi derularea parteneriatului public-privat ce are ca obiect realizarea sau, după caz, reabilitarea şi/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri destinate prestării unui serviciu public şi/sau operării unui serviciu public.