Povestea mărţişorului şi a iubitei sale flote

Vine, vine primăvara, s-au aşternut în toată ţara tarabe cu mărţişoare. Tendinţa ultimilor ani a fost de reducere a interesului pentru oferta manufacturată, dar şi a exuberanţei cu care aceasta ne uimea în fiecare primăvară. Dacă eşti un tradiţionalist care insistă să creadă că de 1 martie se oferă mărţişoare, şi nu cadouri cât mai ţâfnoase, ai de ales dintr-o gamă uriaşă, vecină cu bijuteria şi gablonţul. Nu au fost prea multe oferte artistice, nu mai sunt la modă, chiar şi micii artişti cer preţuri mari, adaptându-se la preţul orei de muncă şi a manufacturii la nivelul Uniunii Europene. Artmark, totuşi, a continuat jocul început acum câţiva anişori, considerând mărţişor tot ce este mic şi drăguţ, îmbinând tradiţia micilor simboluri de 1 martie cu tendinţa de a face cadouri scumpe, departe de a fi doar simbolice, totul în mirifica lume a artei şi meşteşugului. Acum o săptămână şi ceva a organizat un lanţ de trei vânzări, bine delimitate şi specializate. Întâi au fost picturi de mici dimensiuni, apoi bijuterii mici, tocmai bune de mărţişoare, apoi o serie de avangardă, cu gândul mai mult la 8 martie sau orice zi tocmai bună să îţi uimeşti, surprinzi sau mulţumeşti jumătatea feminină, în prima lună a primăverii.

Astăzi ne interesează mai mult a doua licitaţie, cea de miercurea săptămânii trecute, când au fost oferite mici bijuterii ce se puteau constitui în mărţişoare, mai ales cel cu coşarul pe el. Desigur, este greu de crezut că atelierele din Vestul Europei care le-au făcut aveau în minte exact tradiţia românească, sau balcanică, legată cu firul dinamovist, alb-roşu, dar ele sunt mai mărţişoare decât multe dintre ofertele acestor zile, mai ales de pe axa Unirii-Universitate-Romană. În faţă la guvern nu se vând mărţişoare, eventual încercaţi nu la Palat, ci la Muzeul Ţăranilor români.

Dacă bijuteriile, mai ales cele bătute măr cu pietre preţioase precum diamantele, s-au dus la sute de euro -1.200 o pereche de cercei numiţi "coroniţa", coupe-papierul lui Orest Fiodorovici K., de 1.800 de euro, un set de cercei, pandantiv, tanzanite, diamante, nebunie, totul la 3 mii de euro, preţ pe care şi l-ar fi dorit şi picturile, adjudecat!, şi bijuterii diverse, superbe şi fără număr - au fost şi multe drăgălăşenii de câteva zeci de euro. Venit direct dintr-un atelier din Italia, dar cu avionul, un papucel de Albă ca Zăpada miniaturală din anii '40 a fost vândut cu 150 de euro, preţ la care, cu o seară înainte, se putea cumpăra şi un tablouaş. Pentru un bebeluş, miniatural şi el, avem un cărucior la 40 de euro şi un scăunel de bucătărie, din cele care te aduc la nivelul mesei părinţilor, să fie şi nou-născutul în rândul lumii, cu doar 35 de euro, mai ieftin ca în realitate. În contradicţie cu aceeaşi realitate a zilelor noastre, pseudomărţişoarele vândute la Artmark nu sunt bătute cu svarovschi. Un set de caleaşcă regală, dar şi toaletă ambulantă, trei piese mici de tot cu 100 de euro, un set de biciclete şi alte ciclete, mici dar neregale, la 450 de euro, "Ghetuţa ferme-cată" cât gentuţa ambulantă de zi cu zi, 300 de euro, un avionaş drăgălaş, mărţişor de argint, la 70 de euro, şi corăbioară din aceeaşi lume Lilliput, cu 100 de euro. Cifra 13, desigur cifra acestui an, din aur şi pandantiv, a plecat la 125 de euro, probabil la cineva care face 13 ani, fiind născută pe 13, luna... nu mai are importanţă. Am scris toate acestea pentru a sublinia faptul că 2013 este primul an al noului mileniu în care nu mai putem rima ziua cu luna şi cu anul în curs, chit că nu vom mai avea nici catastrofe de bâlci precum cea din 12 decembrie 2012. Sau era 21 decembrie 2012? Atunci, ne vedem pe 31 decembrie 2013.

Desigur, nu putem spune că nu am observat că numele întâlnirii cuprindea, pe lângă mărţişoarele de epocă, şi bijuteriile sau arta decorativă, adică piese de-ale mesei, parcă pentru a sublinia predilecţia casnico-gospodărească a destinatarelor. Un coşuleţ de pâine, din argint, s-a dat cu 500 de euro, o zaharniţă cu 700, o carafă plină de Art Deco cu 800 de euro, un serviciu Roux Marquiand, şi el Art Deco, cu 700, un Biedermayer de centrul mesei, din argint solid, 1.000 de euro, şi ultimul pe listă, cu voia cui o vrea, un serviciu Roccoco pentru ceai şi cafea, din Spania, cu 7.500 de euro. Măcar era estimarea minimă, dar peste preţul de pornire.

O poveste frumoasă s-a petrecut acum o sută de ani, fix cu un secol în urmă. Genialul country manager care a fost Carol l a găsit o metodă excepţională de a face rost de bani pentru nimic altceva decât flota României. Dacă tot făcuse România şi îi adusese ieşire la mare, primul Carol trebuia să îi facă şi o flotă ca lumea. Soluţia îl face preşedinte de onoare şi în eternitate al fan clubului Mărţişor: a scos la vânzare naţională 100.000 (una sută mii) de mărţişoare, unele aurii, altele argintii, fiind chiar acoperite cu respectivul metal preţios, banii din această subscripţie publică specială intrând în diferite nave necesare tânărului şi incompletului stat român. A fost o mare concertare naţională, iar mărţişorul lui Carol a avut un rol istoric. A fost pus în vânzare în februarie 1913, tocmai pentru a fi pe pieptul tuturor la Mărţişorul de acum un secol.

Şi totuşi, cum arătau mărţişoarele de acum un secol? La un moment dat se oferea spre vânzare o mică alcătuire ce promitea a fi mărţişorul străbunilor. Semăna mai mult cu ceea ce aveam prin anii '70 decât cu mărţişorul "maritim" al lui Carol l. Cel de acum un secol era ca o mică medalie rotundă, cu o agăţătoare simplă. Modelul nu este neaşteptat, forma rotundă, de medaliuţă, regăsindu-se şi la un mărţişor ce poartă pe avers, cu mândrie, data 1 MARTIE 1901, şi pe revers fotografia unui mustăcios al vremii, înconjurat de inscripţia TH RADIVON BIJOUTIER BUCAREST.

Designul mărţişorului lui Carol este, însă, de zile mari, de zilele mari ale istoriei şi patriotismului româ-nesc. Pe avers avem un vas modern pe valurile unei mări cu ceva spume şi un soare optimist ce răsare în plan secund sau terţiar. Textele aparţin reversului şi nu au pic de echivoc, numai "carne macră". Ca o corolă, cu litere numai mari scrie MĂRŢI-ŞORUL FLOTEI NAŢIONALE ROMÂNE, aşa, cu diacritice. Pe scutul central, tot cu litere mari, scrie VOCEA POPORULUI VOCEA LUI DUMNEZEU, text în care nici de diacritice nu mai este nevoie. Scutul este înconjurat de lauri şi încoronat cu coroana regală a Româ-niei. De o parte şi de alta a coroanei avem anul, 1913, şi preţul, 1 leu, la cele aurite, în partea de jos, pe dreapta, fiind numele lui Fessler, gravorul. La cele argintate, preţul - de 50 de bani - nu apare lângă coroana regală. Generosul efort a fost încununat de succes, punându-se bazele unei flote româneşti care, la celălalt capăt al secolului XX, avea să fie vândută pe bani de care nici mărţişoare nu îţi mai luai.