PRACTICIENII ÎN INSOLVENŢĂ: Proiectul privind cadrele de restructurare, neviabil pentru mediul de afaceri românesc

Proiectul de lege conform căruia Ministerul Justiţiei urmăreşte transpunerea în legislaţia internă a Directivei Uniunii Europene 1023/2019 privind cadrele de restructurare, ştergerea de datorii şi decăderile, este orientat spre debitori, în detrimentul creditorilor, iar soluţiile propuse de legiuitor sunt neviabile în mediul antreprenorial românesc, au susţinut participanţii la conferinţa "Valul IV va fi un val de insolvenţe", organizată de Institutul Român de Drept Comercial, în parteneriat cu Piperea & Asociaţii, RomInsolv şi Universitatea Transilvania din Braşov, la finalul săptămânii trecute.

Proiectul întocmit de Ministerul Justiţiei are multe inadvertenţe şi inconsecvenţe de ordin terminologic, afirmă Codruţ-Nicolae Savu, lector în cadrul Universităţii Transilvania Braşov.

"Am văzut că legiuitorul se grăbeşte şi ocoleşte anumite chestiuni cum ar fi existenţa vreunui mecanism care să ducă la transparenţă, la evitarea conflictelor de interese. Acest proiect e făcut pro-causa, cu anumite interese, şi de aceea nu va avea viabilitatea necesară pentru aplicarea lui coerentă în practică şi va da naştere unei multitudini de interpretări ce vor fi tranşate de judecători. Proiectul spune că orice creditor sau debitor poate să semnaleze eventuale conflicte de interese, dar directiva nu a creat mecanismul de semnalare, nu spune cum se pot identifica cazurile de incompatibilitate, iar simpla existenţă a statutului, codului deontologic şi altor prevederi legislative nu vor fi în măsură să acopere lacunele existente în proiectul de act normativ prin care se doreşte a se implementa cadrele de restructurare. Pe de altă parte, toate aceste concepte generice din directivă, concretizate în dreptul naţional sub forma proiectului de lege nu au coerenţă, nu respectă unicitatea terminologiei. Am observat şi paralelisme de reglementare, pentru că toate aceste concepte noi vor fi traduse şi prin prisma celor aplicabile prin procedura stabilită în legea insolvenţei. S-a schimbat şi ceva din scopul legii procedurii insolvenţei şi nu cred că legiuitorul a revenit la vechea concepţie a preeminenţei reorganizării. A lăsat-o în aer acordând debitorului o şansă de redresare atunci când este posibil. Dacă nu se vor organiza cum trebuie cei care implementează acest proiect, nu vom avea o modificare legislativă benefică mediului de afaceri. Nu văd nişte chestiuni care să ajute mediul de afaceri", a precizat Codruţ-Nicolae Savu.

Creşterea numărului de cereri de insolvenţe respinse, dificultăţile privind încasarea creanţelor de sute de milioane de euro de către companiile din domeniul transportului feroviar, situaţiile cu care vor confrunta IMM-urilor odată cu sistarea ajutoarelor de stat furnizate în timpul pandemiei, au constituit alte subiecte de dezbatere, care au avut menirea să contureze întreg spectrul de probleme ce trebuie acoperit de proiectul de act normativ aflat în dezbatere şi care ar trebui aprobat de Parlament.

"Am intrat în pandemie cu peste 500.000 de persoane îndatorate la bănci şi vom ieşi cu peste un milion de astfel de persoane. Facilităţile bancare s-au sistat de ieri (n.red.- de la 1 iulie) şi vor duce la dublarea sau triplarea acestui număr şi noi nu suntem pregătiţi nici instituţional şi nici legislativ", a declarat Gheorghe Piperea, preşedintele Institutului Român de Drept Comercial (IRDC), referitor la gradul de îndatorare, post-pandemie, a populaţiei.

Legat de îndatorarea populaţiei, Valentina Veronica Mitran, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) a precizat că instituţia publică "va manifesta în continuare toleranţă zero la practicile comerciale neloiale, mai ales cu privire la băncile care pun în situaţii nedorite consumatorii români".

• Dana Munteanu, ANPC: "44% din cererile de insolvenţă sunt respinse ca urmare a acumulării de către debitor a unor datorii din exploatarea unor întreprinderi"

Statistica realizată pentru ultimul an arată că a crescut numărul cererilor respinse privind intrarea în insolvenţă, susţine Dana Munteanu, director al Direcţiei de Insolvenţă a Persoanelor Fizice -Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC).

"Din totalul cererilor depuse, 44% au fost respinse ca urmare a acumulării de către debitor a unor datorii din exploatarea unor întreprinderi. Cei mai mulţi solicitanţi de intrare în insolvenţă sunt bărbaţii, care au curajul de a depune o astfel de cerere, ceea ce arată că acceptă un eşec profesional sau personal. De aceea, am indepărtat activitatea de consiliere de această latură juridică a procedurii şi am încurajat partea emoţională a unei dezvoltări durabile a societăţii noastre. Ca număr de cereri, Bucureşti nu este pe primul loc, ci judeţuil Bihor, unde oamenii sunt mai deschişi de a accepta o astfel de variantă de redresare a situaţiei financiare. Anul 2021 este anul cu cele mai puţine cereri de intrare în insolvenţă înregistrate, acest lucru datorându-se existenţei ajutoarelor implementate în timpul pandemiei, dar consumatorii au fost în acelaşi timp mai multe informaţii, ceea a dus la schimbarea atitudinii instituţiilor financiar-bancare care au renegociat creditele aflate în desfăşurare. La finalul acestor ajutoare din partea statului, ne aşteptăm să crească numărul de cereri de insolvenţă şi vom avea nevoie de sprijin din partea practicienilor în insolvenţă pentru a putea scurta timpul de aşteptare a dosarelor dintre momentul deciziei finale a comisiilor de insolvenţă şi preluarea procedurii de către administrator", a spus Dana Munteanu.

Studiul pe insolvenţe realizat de ANPC a dus la implicarea instituţiei într-un raport amplu realizat de Comisia Europeană cu CEPS în care au fost discutate două modele - Franţa şi Olanda - pentru creionarea la nivel european a unor modificări legislative, arată Dana Munteanu, director al Direcţiei de Insolvenţă a Persoanelor Fizice -Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consu­matorilor (ANPC).

"Cel din Franţa, care se implementează la nivelul băncii naţionale din ţara respectivă, presupune un sistem de avertizare timpurie, rapidă, cu reevaluarea dosarului o dată la 3 luni, prin analizarea bugetului familial sau al statusului familial (dacă a intervenit sau nu divorţul familiei respective), deoarece ei au ca principal target păstrarea locuinţei familiei în cadrul procedurii de insolvenţă, pentru a nu se pune presiune pe sistemele de asistenţă socială. Cel din Olanda prezintă o structură de insolvenţă a persoanelor fizice ce doresc o personalizare a procedurii în funcţie de venitul familiei. O persoană care un venit mai mare, iar multe părţi sunt orientate către activităţile extracurriculare ale copiilor sau hobby-urile părinţilor, să poată fi păstrate aceste cheltuieli şi în cadrul procedurii de insolvenţă. În cazul unui buget restrâns, acesta trebuie să fie o oglindă fidelă a nivelului de trai existent. Dacă nivelul este afectat, va exista o rentă, un ajutor plătit lunar de statul olande până la finalizarea procedurii de insolvenţă. În România avem nevoie de toate aceste exemple pentru a putea face modificări reale în legea insolvenţei. De aceea s-a constituit la nivelul ANPC un grup de lucru, pentru rezolvarea disfuncţionalităţilor legislative. Din păcate, în acest moment, o parte dintre cetăţeni sunt în afara protecţiei oferite de legea insolvenţei persoanelor fizice sau de legea insolvenţei persoanelor juridice. Mergem deocamdată mai departe cu ce avem, dar din practică reiese că ar fi nevoie de modificări legislative", a afirmat Dana Munteanu.

Conform domniei sale, insolvenţa persoanelor fizice nu a avut un impact atât de mare în economia Uniunii Europene, dar pandemia a schimbat această viziune şi lucrurile trebuie să se schimbe.

"Avem nevoie de sprijin din partea altor instituţii. Să fie reglementări europene de la care să pornim şi să le implementăm în funcţie de specific. Avem câteva venituri pe care le ignorăm, dar pe care partenerii din vestul Europei le iau în calcul. De exemplu, în Olanda există o aplicaţie în care cetăţenii introduc veniturile şi cheltuielile pentru a verifica, dacă pot fi acceptaţi în procedura de insolvenţă. Ei susţin că acest lucru nu poate fi aplicat în România şi în Bulgaria, pentru că cetăţenii din aceste ţări au rude în mediul rural care îi ajută cu unele produse alimentare. De aceea trebuie să ne creăm o procedură specifică", a precizat Dana Munteanu.

• Florian Mateiţă, partener RomInsolv: "Componenta de instanţă din acordul de redresare sau planul de concordat, neviabilă în cazul antreprenorilor români"

Modificarea legii insolvenţei ar trebui să clarifice mai multe probleme şi să se muleze pe comportamentul antreprenorilor români, pentru a scoate din instanţă cauzele care pot fi rezolvate amiabil, a afirmat Florian Mateiţă, partener RomInsolv.

"Modalitatea aceasta hibridă din actualul proiect legislativ, inclusiv acordul de redresare sau planul de concordat, are o componentă de instanţă şi nu poate funcţiona în cazul antreprenorilor români, pentru că odată ce ajungi în instanţă apar probleme privind selecţia creditorilor afectaţi şi neafectaţi, apar contestaţii şi eu nu ştiu cum poate stabili argumentat un debitor care sunt creditorii afectaţi. Tot mecanismul economic este în funcţie de interes, care pentru debitor ridică o problemă: în ce măsură ar fi el interesat să deschidă un acord de restructurare sau un plan de concordat, când cei care votează sunt doar creditorii afectaţi? De ce nu ar beneficia debitorul şi de votul prietenos al creditorilor neafectaţi, aşa cum este în procedura de reorganizare? Dacă înţelegem cum gândeşte şi funcţionează un debitor, un antreprenor, atunci, ajutat de o finanţare, va putea să depăşească un moment critic şi probabil că o parte dintre ei ar ieşi cu cât mai puţine daune, cât mai puţin şifonaţi dintr-o perioadă mai grea. De ce, după un efort consistent şi după ani în care legea insolvenţei a funcţionat, nu sunt puse la punct, nu sunt legate nişte rotiţe care să ducă la rezolvarea problemelor şi care să nu genereze alte probleme suplimentare?", susţine Florian Mateiţă.

El a adăugat că este extrem de important pentru debitor, în procedura de insolvenţă sau reorganizare, de a obţine o finanţare altfel decât cea negociată şi care să fie cât mai aproape de ceea ce există în piaţă cu privire inclusiv la costul acestei finanţări.

"În viitoarea reglementare, trebuie ca finanţarea respectivă să fie mult mai aproape de ceea ce există în piaţă, pentru că există interes chiar din partea creditorilor de a finanţa, cu o protecţie rezonabilă, la un cost care să nu împovăreze debitorul şi să nu îl transforme în ruină. Dar nu trebuie să aruncăm cu bazooka bani într-un debitor, pentru că el nu va putea rambursa astfel de credite. Există şanse ca finanţând mai mult decât e nevoie sau la costuri mai mari, să asistăm la preluări ostile şi la împovărare, chiar la împingerea unor debitori la contractarea unor sume absolut imposibil de recuperat", a spus Florian Mateiţă.

• Gheorghe Piperea: "Corupţia judecătorilor a fost înlocuită de conflictul de interese al creditorilor - ANAF şi bănci"

Privitor la viitoarele modificări ce ar trebui să se regăsească în proiectul de transpunere a directivei 1023/2019, Gheorghe Piperea a arătat că este necesar a fi redefinite anumite competenţe, deoarece, faţă de momentul în care legiuitorul a stabilit că desemnarea administratorului judiciar se va face de către creditor şi nu de judecătorul sindic, situaţia s-a schimbat radical în ultima vreme.

"Dacă la modificarea legislativă, judecătorii erau priviţi ca suspecţii de serviciu, în ultima vreme observăm că s-a înlocuit corupţia judecătorilor cu corupţia sau conflictele de interese ale creditorilor, inclusiv ANAF - instituţie publică ce derulează o procedură de selecţie care numai concurenţială nu este. În privinta băncilor, conflictele de interese sunt la tot pasul. Presiunile care se fac pe administratorul judiciar pe soluţii care să fie favorabile doar băncilor sunt foarte mari. (...) Dacă tot modificăm legea insolvenţei, ar trebuie regândită în totalitate procedura de desemnare a administratorului judiciar, începând cu competenţa judecătorului sindic de a deschide şi închide procedura. Judecătorul sindic este sindic după ce se deschide procedura de insolvenţă şi până se închide aceasta. Până se deschide procedura, el este ca orice alt tip de judecător, nu judecător sindic. Au fost situaţii când au fost deschise proceduri pentru că aşa îşi dorea judecătorul sindic, pe baza jocurilor licitaţiilor făcute de administratorii judiciari, iar magistraţii respectivi sunt acum în închisoare. Deschiderea şi închiderea procedurii ar trebuie să fie în competenţa Tribunalului şi nu a judecătorului sindic", a precizat Gheorghe Piperea.

• Studiu de caz: CFR Marfă - victima insolvenţei debitorilor săi

Operatorii de transport feroviar de marfă au de încasat de la companiile de stat aproape 331,37 milioane lei, a afirmat Sorin Chinde, vicepreşedinte Grampet, care a arătat că 80% din suma respectivă reprezintă datoriile acumulate de firmele respective către CFR Marfă, care se află, din cauza neîncasărilor, în procedură de concordat.

"După creanţele bugetare şi cele ale băncilor, creanţele operatorilor feroviari sunt cele mai mari, chiar mai mari decât ale unor bănci. Însă în timp ce creanţele băncilor sunt privilegiate, cele ale operatorilor de transport feroviar sunt chirografare, ceea ce le aduce cu şanse aproape de zero privind recuperarea lor de la companiile de stat ajunse în insolvenţă. Am ajuns aici pentru că, în clipa liberalizării pieţei de transport feroviar, clienţii au început să joace între furnizori lăsându-i pe unii neplătiţi şi apelând la serviciile celorlalţi, care au ajuns şi ei să fie neplătiţi. Acest comportament a dus la sume fabulaoase de încasat, prinsă în procedurile de insolvenţă. Majoritatea companiilor debitoare sunt companii de stat, care ar fi trebuit să fie cele mai serioase şi solide din piaţă. Faptul că ele intră in insolvenţă ne arată că mecanismul de control şi monitorizare din partea statului a companiilor din subordine nu funcţionează. Mai mult bugetele companiilor de stat sunt aprobate cu minus, lucru tolerat de autorităţi prin neplata datoriilor către bugetul de stat şi către furnizori. Acest minus se plimbă între mai multe companii până devine necontrolabil şi atunci intervine procedura de insolvenţă ca factor de corecţie a acestor dezechilibre", a spus Sorin Chinde.

Vicepreşedintele Grampet a precizat că piaţa de transport feroviar este de 450 milioane euro anual, iar sumele prinse în insolvenţă reprezintă echivalentul a doi ani şi un pic de profituri.

"Din această cauză, adăugând şi cei doi ani de criză, am ratat multe posibilităţi de dezvoltare a companiilor feroviare, de investiţii pentru consolidare, iar acest lucru se vede din starea în care se află transportul feroviar. Materialul rulant este învechit din cauza lipsei de investiţii, situaţiile financiare ale operatorilor de transport feroviar sunt extrem de scăzute, iar rezilienţa la condiţiile pieţei comune este foarte scăzută. În următorii 10 ani, datorită planului Green Deal şi a ţintelor impuse, piaţa de transport din România va avea schimbări fundamentale şi nu toţi operatorii feroviari autohtoni sunt pregătiţi să facă faţă acestor schimbări", a punctat Sorin Chinde.

Referitor la situaţia CFR Marfă, Gheorghe Piperea, preşedintele IRDC, a menţionat că operatorul public de transport feroviar are o foarte mare problemă privind recuperarea ajutorului de stat care este de 560 milioane euro, la care se adaugă faptul că nu reuşeşte să încaseze cele câteva sute de milioane de lei de la companiile de stat pentru serviciile efectuate către acestea.

"Cei de la Comisia Europeană au impus o lichidare rapidă a acestei datorii, inclusiv, dar fără a se limita la lichidarea activelor companiei, care a început să dea afară salariaţi ceea ce înseamnă că se pregăteşte pentru o dispariţie rapidă de pe piaţă. Nu ştiu cât de pregătit este statul român să piardă un astfel de agent economic. Dar CFR Marfă e o dovadă clară privind tsunamiul de insolvenţe preconizat de Comitetul European de Risc Sistemic. Dispariţia CFR Marfă va atrage după ea companii din amonte sau aval cu care lucrează, atrage concedieri ale salariaţilor şi poate determina supraîndatorare. Cred că cineva trebuie să tragă de mânecă autorităţile pentru a se trezi", a concluzionat Gheorghe Piperea.