Preţul gazelor, o bombă cu ceas

Autoritatea de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) nu va scumpi gazele de la 1 apri-lie. Petru Lificiu, preşedintele ANRE, a declarat, marţi seară, într-o emisiune televizată, că operatorii de pe piaţă nu au greşit cerând majorări, în baza creşterii cotei de import din ultimele trei-patru luni de iarnă grea. Creşterea de preţ li s-ar fi cuvenit operatorilor, în baza factorilor plătite pentru gazul achiziţionat.

Numai că ANRE a refuzat să majoreze preţurile, din cauza crizei şi a gradului de suportabilitate limitat al populaţiei, în aşteptarea unor vremuri mai bune pentru economia românească. Practic, majorarea preţului este amânată. ANRE îşi asumă, astfel, riscul de a fi dată în judecată de operatori, care, pe bună dreptate, după cum a spus Petru Lificiu, au solicitat creşterea preţurilor. Operatorii pot imputa oricând, în instanţă, ANRE şi statului român pierderile pe care le au din cauza nerecunoaşterii costurilor în tarifele reglementate. Şi atunci, aceste pierderi vor fi acoperite, probabil, din bugetul public, un alt "buzunar" al cetăţenilor.

Ceea ce publicul cunoaşte mai puţin este că majorarea la circa 30% a cotei de importuri de gaze, care au un preţ dublu faţă de producţia internă, nu a fost cauzată în principal de iarna grea. Ministerul Economiei a dat, în toamna anului trecut, un ordin prin care marii consumatori de gaze să poată cumpăra numai gaze ieftine româneşti până în octombrie 2010. Ordinul s-a dorit ca o măsură anti-criză, temporară, care să ajute anumite sectoare economice (în principal producţia de îngrăşăminte, unde lucrează vreo 12.000 de oameni, şi producţia de agent termic pentru populaţie). Cum gazul intern nu este suficient pentru toată lumea, pentru populaţie şi micii agenţi economici a fost nevoie de dublarea cotei de import.

Realitatea este că, ştiind acest lucru, autorităţile nu au avut curajul să ne majoreze preţul gazelor de la 1 aprilie. Poate o vor face cândva, în acest an. Măsura anti-criză a fost un fiasco total, pe care îl vom plăti cu toţii foarte scump pe facturile de acasă, sau prin buget, în urma deciziei instanţei (E.ON a dat în judecată ANRE pentru recuperarea pierderilor).

Mult mai corect ar fi fost, pentru toţi consumatorii, inclusiv pentru industrie, să avem o cotă rezonabilă de importuri şi să nu mai existe discriminări. Poate nici nu ar fi fost nevoie de majorări de preţ pentru populaţie, sau cel puţin ar fi fost nevoie de o creştere cu impact redus în facturi. Nu de alta, dar îngrăşămintele chimice produse cu gaz "subvenţionat" ajung într-o proporţie covârşitoare la export.