Programul distributist al lui Georgescu: un experiment de laborator propus României?

Mulţi din analiştii care s-au aplecat asupra propunerilor din domeniul economic ale lui Călin Georgescu au ajuns la concluzia că o parte însemnată dintre acestea ne-ar trimite cu un secol în urmă. Nu am sesizat însă ca vreunul dintre aceştia să treacă dincolo de o abordare punctuală şi să-şi orienteze analiza asupra faptului că, în general, propunerile fac parte dintr-un corp unitar ce se înscrie în doctrina distributistă.

Ceea ce Călin Georgescu ne propune prin programul său de ţară este instaurarea statului suveranist-distributist, bazat pe o reînviere a unei doctrine ce s-a dorit, în opinia teoreticienilor săi, a reprezenta a treia cale, între socialism şi capitalism. Sau după alţi exageţi, un socialism pe scară mai mică/locală.

Distributismul, ca teorie economică, se inspiră din doctrina socială a Bisericii romano-catolice, în special enciclica Rerum Novarum (Despre lucruri noi) a papei Leon al XIII-lea din 1891, şi are în vedere o amplă distribuţie a proprietatii private productive ca o metodă de a obţine justiţie socială şi economică. Doctrina a atras atenţia publicului în al doilea şi al treilea deceniu al secolului trecut (în special în perioada de criză economică), în prezent fiind puţin cunoscută acestuia. Idei inspirate din/înrudite cu doctrina distributistă au fost transpuse în practică în unele ţări doar ca iniţiative strict locale sau sectoriale, fără a fi însă aplicate la scara globală. De exemplu, distributismul are reflexii în mişcarea cooperatistă.

Cu siguranţă, programul distributist al lui Georgescu, clar asumat de acesta, merită a fi analizat detaliat, spre a vedea încotro persoana respectivă doreste să îndrepte România şi dacă teoriile sale pot fi aplicate în epoca actuală. Un astfel de demers va face să curgă "râuri de cerneală". Scopul articolului de faţă este însă mult mai modest, acela de a arăta că în programul de ţară propus de fostul candidat la preşedinţia României s-au strecurat erori, propunerile doctrinare fiind făcute mecanic, fără a se cunoaşte realitatea "din teren" a României. În esenţă, Călin Georgescu propune realizarea unor lucruri care deja există, după cum vom vedea în continuare. O astfel de experienţă cheamă la o investigare minuţioasă şi profesionistă a programului său.

• Georgescu dixit: "Economia României suveranist-distributive se va baza pe bănci cooperatiste"

O trăsătură a distributismului este aceea că încurajează mica proprietate privată şi formele de asociere între persoane cum ar fi cooperativele. În sectorul bancar, distributismul se pronunţă în favoarea înfiinţării de bănci cooperatiste.

Pe acest fundal, nu mai poate surprinde pe nimeni că în programul "Hrană, Apă, Energie" al fostului candidat la preşedinţie există referiri repetate la băncile populare, dintre care ies în evidenţă următoarele:

- în Secţiunea SUVERANISM-DISTRIBUTISMUL CONCIS ŞI CLAR, (i) DISTRIBUTISMUL... "Realizarea sa practică se face printr-un set de politici publice şi măsuri legislative coerent articulate şi destinate creării şi dezvoltării de bănci populare, cooperative de producţie şi distribuţie, întreprinderi cu lucrători-proprietari, producţie în parteneriat, cadastru pus la punct";

- în OBIECTIVE SPECIFICE, secţiunea 3: "Succesul economic al României suveranist-distributiste se va baza prioritar pe încurajarea şi apărarea unor noi forme de proprietate productivă (de exemplu băncile populare, cooperativele)";

- în OBIECTIVE SPECIFICE, secţiunea 7: "Se va crea o reţea de bănci populare şi cooperatiste, uniuni de credit, care va finanţa implementarea modelului suveranist-distributist, prioritară fiind susţinerea agriculturii ecologice, bazate pe conservarea pământului".

Toate bune şi frumoase, dar trebuie să-l dezamăgim pe domnul Georgescu prin a-i spune că noile forme de proprietate productivă propuse în secţiunea 3 (băncile populare) funcţionează deja în România sub forma organizaţiilor cooperatiste de credit, reglementate de legea bancară. De asemenea, formularea "bănci populare şi cooperatiste" din secţiunea 7 este cel puţin neglijentă, întrucât însăşi denumirea de bancă populară indică natura cooperatistă a persoanei juridice respective.

În ce măsură băncile cooperatiste, cărora li se prevede un rol de prim rang, vor fi în măsura să sprijine un nou model economic şi social în România rămâne o întrebare deschisă.

• România, animal de laborator?

Sunt una din acele persoane care consideră că un singur amănunt, aparent minor, poate spune mult mai mult despre o anumită situaţie decât o întreagă înşiruire de fapte. În opinia mea, este acum clar că programul lui Călin Georgescu preia mult dintr-o doctrină peste care în mare măsură s-a aşternut praful şi că ar trebui văzut dacă nu cumva şi alte propuneri distributiste decât cea de mai sus au fost avansate în mod mecanic, fără o cunoaştere a realităţii faptice din România sau fără o analiză cost-beneficiu. Numai o analiză temeinică şi cuprinzătoare a programului de preşedinte va arăta aceasta.

Trebuie, însă, să fim atenţi la faptul că domnul Georgescu propune, ca piatră de temelie a programului său, ca ţara noastră sa fie parte la un experiment neîncercat până acum de alţii (nici măcar de partidele de democraţie creştină): "instaurarea statului suveranist-distributist", formulare ce este departe de a fi o simplă beţie de cuvinte sau o alunecare de frază.

Se pare că României i se propune un rol de cobai în construirea unui "nou model social, economic şi politic, inovator şi unificator, suveranism-distributismul menit să producă modificări structurale şi, în final, o schimbare de sistem, deoarece pe scheletul actual nu se poate construi cu adevărat".

• Şi un apel: Economişti şi sociologi, analizaţi în detaliu programul!

Pe fundalul descris mai sus, este important ca analiştii să discute public şi în detaliu meritele propunerilor în cheie distributistă, menite a duce la o schimbare de sistem economic şi social, pentru a vedea dacă nu cumva prin scoaterea din colb a doctrinei respective i se oferă poporului român un fruct otrăvit, ce ar putea să se materialize în distrugerea unei părţi însemnate din aparatul productiv al ţării şi în haos social.