Putin s-a dat singur în primire

În mod straniu, o informaţie explozivă, difuzată pe întreg mapamondul, a trecut fără a fi comentată. Şi fără a stârni cuvenitele reacţii. Vladimir Putin, zilele trecute, cu ocazia negocierilor vizând un schimb de doi prizonieri, unul american, celălalt rus, a solicitat să-i fie predat Viktor Bout. Cel mai mare traficant de arme din istoria lumii. Condamnat în Statele Unite la 25 de ani de închisoare.

Informaţia în sine este senzaţională. Şi nu fiindcă acest Viktor Bout i-a inspirat pe cineaştii din America să monteze un film celebru, intitulat "Lordul Armelor", actorul căruia i-a revenit acest rol fiind Nicholas Cage. Şi nici măcar dat fiind modul extrem de aventuros în care, în cele din urmă, Viktor Bout a fost capturat. Solicitând acest schimb de prizonieri, Vladimir Putin a riscat atât de mult, încât pentru prima dată s-a dat în mod oficial în primire. În sensul că Viktor Bout a operat ani de zile pe mapamond un comerţ interzis cu arme, pe care le-a oferit teroriştilor, dar şi statelor aflate în conflict militar şi supuse embargoului ONU, nu în nume propriu, ci în numele Rusiei. O operaţiunea mascată de mare anvergură, extrem de periculoasă şi care a durat mulţi ani. O operaţiune în care, atenţie maximă, au fost implicate şi autorităţile statului român, pe vremea când Traian Băsescu era ministru al Transporturilor. Petrov, alias Băsescu, a fost nu numai un prieten bun, dar şi un colaborator apropiat al lui Viktor Bout. Cu ce să începem?

Să începem cu această colaborare. Relaţiile lor mai vechi au fost fructificate o bună bucată de timp, înainte ca Viktor Bout să fie capturat în Thailanda. Acesta a deţinut societăţi comerciale şi în România, iar traficul de armament pe care l-a organizat cu mult succes ani la rând s-a desfăşurat cu avioanele flotei sale, aparent private, şi pe teritoriul României. Mai concret, pe Aeroportul Otopeni militar. Dar şi cu armament provenind din industria de apărare de la noi şi depozitate în judeţul Prahova la Crângul lui Bot, pe care Viktor Bout îl vizita frecvent în calitate de negustor de arme. De mai mult timp, FBI era pe urmele acestuia şi se luase în fine decizia să fie prins în flagrant şi capturat, în colaborare cu SRI şi DIICOT, în judeţul Prahova. Flagrantul nu a mai putut fi însă realizat Cum-necum, Traian Băsescu a aflat ce punea la cale FBI şi l-a avertizat pe Viktor Bout prin intermediul consulului economic al României la Moscova, un anume Bratiloveanu. Viktor Bout nu a mai căzut în capcană. A fost însă capturat nu după multă vreme în Thailanda. Mai multe informaţii, neconfirmate însă oficial, au circulat în legătură cu un telefon pe care Vladimir Putin l-a dat personal conducerii statului thailandez, solicitând ca Viktor Bout să fie extrădat în Rusia. Sub presiunea americanilor, el a fost însă extrădat în Statele Unite, unde a fost condamnat la detenţie pe 25 de ani.

Dar nu acesta este începutul poveştii, şi nici sfârşitul. Tot românul ştie, pentru că am avut grijă să-l informez la greu, că Petrov, alias Traian Băsescu, în calitate de comandant al navei Biruinţa, cea mai mare navă de transporturi de marfă de care dispunea România pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, la comanda acestuia şi disciplinat fiind, a transportat de colo-colo, ascuns sub marfă, armament exportat în mod ilegal în state supuse embargoului ONU. Cele mai mari cantităţi le-a plasat în state africane, obţinând la schimb, în sistem barter, diamante, cele mai bune din lume, pentru capetele de ghidaj ale rachetelor. O parte din aceste diamante ajungeau şi în Uniunea Sovietică. Fix în aceeaşi perioadă, Viktor Bout, în calitate de colonel sovietic, făcea acelaşi lucru în beneficiul Moscovei. Drumurile lor s-au intersectat până când, ce să vezi? Cei doi s-au întâlnit la propriu, s-au împrietenit şi au pus la cale o bună colaborare, spre gloria şi prosperitatea popoarelor pe care le reprezentau. S-au întâlnit şi s-au cuplat la Anvers. La Anvers, pe aceeaşi stradă, faţă în faţă, se aflau reprezentanţa românească Navrom, condusă de ofiţerul acoperit Traian Băsescu, fost informator al Securităţii şi promovat în această funcţie pentru merite deosebite în comerţul cu arme, şi reprezentanţa similiară a Uniunii Sovietice, condusă de Viktor Bout. După ani de zile, după prăbuşirea Uniunii Sovietice şi căderea lui Nicolae Ceauşescu, cei doi aveau să se reîntâlnească în posturi diferite. Traian Băsescu, un reprezentant de frunte al clasei politice democratice şi al primului şi singurului Guvern CDR, în calitate de ministru la Transporturi, şi Viktor Bout, care privatizase de formă mai multe avioane de transport, precum şi comerţul rusesc cu armament. Nu mai intrăm în amănunte, dar în acest context s-au produs la Bucureşti şi două scandaluri uriaşe, generate de operaţiunile Ţigareta 1 şi Ţigareta 2. Puţini au ştiut că pe Aeroportul Otopeni militar fuseseră tranzitate, sub paravanul ţigărilor de contrabandă, arme prin loturile operate de Viktor Bout. Închei afirmând că am prezentat în trecut dovezi concludente conform cărora Traian Băsescu, în calitate de staroste la Transporturi, a subtilizat şi a distrus documente care, dacă ar fi existat în dosarele penale, ar fi condus la alte piste de cercetare şi la alte sentinţe.

Şi acum să venim la zi şi să tragem o concluzie simplă. Kremlinul, solicitând în mod oficial predarea lui Viktor Bout, recunoaşte implicit rolul important pe care acesta l-a jucat în traficul de arme desfăşurat în beneficiul statului sovietic şi, ulterior, al Federaţiei Ruse. Nu ar fi oare timpul ca şi statul român să-şi asume partea lui de responsabilitate? La această întrebare voi încerca să răspund mâine, când voi explica cum am alergat mulţi după fentă, trăgând concluzii pripite legate de natura debriefingului la care a fost supusă Elena Udrea în închisoarea din Costa Rica de către agenţii FBI.