Putin versus Putin

Scena este reală. La televizor, un ins, la o emisiune despre politica internaţională. Vine vorba despre Rusia. Omul mănâncă jar. "Rusia este duşmanul României, trebuie să ne înarmăm, NATO, Putin agresor, Moldova fraţii noştri, pericol!". Toate acestea sunt, în principiu, adevărate. Problema însă a apărut când moderatorul a schimbat subiectul.

Acelaşi personaj s-a lansat într-un elogiu adus politicii extrene a lui Nicolae Ceauşescu. Ce vremuri! "România era respectată!". Trebuie - după el - să avem relaţii bune cu Serbia. Şi cu Turcia. Vestul este corupt. Străinii ne jefuiesc. Etc.

Nu are importanţă numele cetăţeanului pentru că sunt mulţi ca el. Invadarea Ucrainei i-a convertit la anti-rusism - cel puţin în aparenţă. Umblă de la un post de televiziune la altul, dau interviuri, scriu pe Facebook. "Rusia este adversarul strategic al României, ameninţare la Marea Neagră etc". Ce au mai auzit şi ei prin târg că trebuie să declari presei. Şi când se risipeşte fumul, descoperi un mic Putin.

Ce au în comun aceşti politicieni este ura lor viscerală faţă de valorile occidentale. Declarativ, ei spun că este bine că suntem în Uniunea Europeană. Însă aici se opreşte "europenismul" lor. După asta, Dumnezeu cu mila! România în care doresc ei să trăiască este, fără exagerare, un fel de mini-Rusia din Balcani, cu ei instalaţi la butoanele Guvernului.

Unul dintre aceştia explica ce ar face în privinţa Schengen dacă ajunge Preşedinte. "O sun pe Ursula von der Leyen şi îi dau zece minute să rezolve! Dacă nu...". Am auzit bine? Nici Bâlbâitul din Scorniceşti nu avea o idee atât de primitivă despre relaţiile internaţionale. Altul declară: "Eu nu candidez pentru Ucraina, eu candidez pentru România! Nu am nici o treabă cu Ucraina!". Afară de faptul că ne este principalul vecin, într-adevăr, ce treabă am avea noi cu Ucraina?

Altul dă un interviu. Şi acesta zice că este anti-Rusia, anti-Putin. Este întrebat cum poate să se termine războiul din Ucraina. Rusia, zice el, trebuie să capete "cât mai puţine teritorii dincolo de graniţele peninsulei Crimeea". Aha. Exact ce vrea Moscova. Crimeea plus ce o mai fi. Relaţiile cu China? "Bilataral avantajoase".

Dar nu este doar viziunea de politică externă aceea pe care o semnalez acum. Ce cred aceşti oameni despre România, despre societatea românească este partea cea mai scandaloasă. În esenţă, ei doresc un regim putinist la Bucureşti.

Să începem cu începutul. Trădătorii sunt peste tot. Cum îi recunoşti? Nu ţin la ţara lor, dom'le! "90 la sută din alimentele noastre sunt importate!" - se lamentează unul pe TikTok. Las la o parte că marele patriot utilizează o reţea socială controlată de China comunistă. Cifra de 90% este o exagerare. Iată informaţia exactă. Per locuitor doar 572 de euro anul trecut. Aproximativ 50 de euro pe lună. Adică foarte puţin. Şi mai puneţi la socoteală că şi exportăm alimente. Plus că unele, precum cafeaua sau bananele, nu pot fi cultivate în România. Rezultă că importăm, pe cap de locuitor, doar echivalentul unei mese la un restaurant oarecare, în fiecare lună.

Cifrele însă nu contează pentru aceşti auto-proclamaţi urmaşi ai lui Avram Iancu. Pentru ei, centrală este ideea unei economii auto-suficiente, închise. Se plimbă prin covrigării şi pe la târguri de sarmale, după care predică necesitatea controlului preţurilor şi favorizarea produselor româneşti. Strănii doar ne taie pădurile, după care aşteaptă să fie plimbaţi în scaunul cu rotile de îngrijitoare din România. Credeţi că exagerez? Atunci vă răspund cu citate. Un candidat spune că NATO şi UE ne-au "neutralizat economic". O candidată reacţionează: "Nu îl votaţi, că e globalist!".

Realitatea este încă şi mai defectă decât retorica. România s-a transformat într-o oligarhie "ca în Rusia". Un candidat este plimbat la Monte Carlo cu un avion privat închiriat de o firmă de ţepe imobiliare. Firma unui apropiat al actualului Preşedinte câştigă o mega-licitaţie pentru maşini de poliţie. Era, desigur, necesar ca Poliţia să primească musai BMW-uri cu o anume cutie automată. Fiecare partid, cu bogătaşii lui. Greii regimului stau în palate şi în vile de lux, la adrese secretizate. Aproape toate televiziunile sunt controlate. Poţi ghici de cine anume după subiectele pe care le evită sistematic.

Ce se petrece în România nu este nemaivăzut în Europa. Serbia este, de facto, o colonie rusească. Dar şi în Uniunea Europeană au răsărit tot felul de mici Putini. Viktor Orban al Ungariei nu mai este de mult o figură izolată. (Probabil nici nu a fost vreodată, de vreme ce controla un partid în Ungaria şi altul în România.). Robert Fico, prim-ministrul Slovaciei, îşi asesonează declaraţii scandaloase cu citate din propaganda Moscovei. Extremişti din parlamentele Franţei, Austriei sau Germaniei se opun constant sancţiunilor la adresa Rusiei. Anti-americanismul este mai strident decât în timpul Războiului rece. Valorile liberale sunt trase pe Stânga. Iar naţionalismul economic a revenit ca doctrină oficială.